11 ani de la Charlie Hebdo

În ciuda anilor care au trecut, dezbaterea despre limitele satirei și protecția presei libere într-o lume divizată nu s-a potolit. 

De Magda Colgiu-David - Senior Editor
11 ani de la Charlie Hebdo

În ciuda anilor care au trecut, dezbaterea despre limitele satirei și protecția presei libere într-o lume divizată nu s-a potolit. 

Data de 7 ianuarie 2015 s-a întipărit în memoria colectivă a Europei după tragedia petrecută în redacția revistei Charlie Hebdo.

Timp de decenii, săptămânalul francez Charlie Hebdo a împins limitele satirei, provocării și libertății de exprimare. Doar că, din acest motiv, a devenit ținta unui atac terorist. Acum unsprezece ani, bărbați islamiști înarmați au luat cu asalt redacția și i-au masacrat pe toți cei pe care i-au găsit. Atacul a zguduit lumea occidentală.

Mulți au considerat că și membrii redacției săptămânalului satiric au greșit după ce au publicat pe copertă o caricatură a profetului Mahomed. Situația a deranjat profund numeroasa comunitate islamică din Franța.

Ziarul era faimos pentru satira sa neobosită pe teme politice și religioase, într-un stil considerat de unii curajos, de alții scandalos.

Caricaturile sale au stârnit adesea controverse, proteste și chiar amenințări. Cu toate acestea, până în ianuarie 2015, toate acestea au rămas o chestiune de principiu.

În acea zi de 7 ianuarie, redacția discuta următorul număr, așa că mulți angajați erau în birou. A fost momentul în care frații Kouachi, de origine arabă, dar cetățeni francezi, au dat năvală în sediul Charlie Hebdo. Said și Chérif Kouachi i-au atacat pe caricaturiști, jurnaliști și redacție cu o mitralieră.

Atacul terorist asupra ziarului a ucis 12 persoane: 11 în redacție și 1 ofițer de poliție în fața clădirii. Frații Kouachi au fugit de la locul faptei, dar poliția a lansat o căutare a lor.

La două zile după atac, atacatorii au fost descoperiți baricadați într-o tipografie de lângă Paris. Poliția a înconjurat clădirea și a lansat o razie. Ambii frați au fost uciși în operațiune.

Limitele satirei

Tragedia a zguduit nu doar Franța, ci întreaga lume. Câteva zile mai târziu, milioane de oameni au ieșit în stradă cu sloganul „Je suis Charlie”, apărând libertatea de exprimare. Expresia a devenit rapid un simbol global. În ciuda anilor care au trecut, dezbaterea despre limitele satirei și protecția presei libere într-o lume divizată nu s-a potolit.

 

 

 

Distribuie articolul pe:

10 comentarii

  1. Charlie Hebdo a fost o provocare a unor cercuri de propagandǎ (patronii fiind evrei) pentru a vedea pânǎ unde se poate întinde coarda, promovând blasfemia. Rezultatul era previzibil iar autoritǎțile franceze au lǎsat sǎ se întâmple, intenționat. Nu a fost vorba de libertate de exprimare, ci de crimǎ.

  2. Acelas Charile (Hebdo) care, publicand fotografia Simonei cu trofeul de la Roland Garros, a botezat-o „hotarit bruneta” si a titrat : FIARE VECHI CUMPARAM !!!
    Cu rare exceptii (care exista totusi), ce natie de jigodii obraznice ?!

  3. Ce s-au întâmplat atunci, este un rateu al serviciilor de informații nu și, mai ales, al politicii tâmpe și iresponsabile de mai bine de io jumătate de secol a clasei politice franceze care a ușurat sclavia corporatistă a anilor’60, după care au persistat în eroarea lor intenționată, răspunderea politicului fiind vorbă goală. Similar stau lucrurile în majoritatea statelor vest europene iar România se grăbeste să le prindă din urmă.

  4. Orice am spune,” alt.fel decat” „marius” prezinta aceleasi SIM imp Tom e cel lin cere Braille, adica sec SUA ale…

  5. Caricatura este pentru cei care au simtul umorului, adica pentru elita. Alt.fel nu veti intelege vreodata caricatura lui Stanescu cand pe geamul de la intrarea intr-un bordel parizian era un afis: „Nu mai avem locuri” ! La care personajul principal il intreaba pe maresalul de la intrare: „Nici in picioare” ? Ceilalti urasc caricaturile pentru ca nu stiu vreodata daca in ele nu este vorba despre ei. Exemplu de referinta este CTP ! PS Daca nu v-am spus-o, o repet: de pe la anii 1700 s-a stabilit ca inteligenta sta la baza umorului !

  6. Satira e satira indiferent de tema, politica sau religioasa, in special cand au loc DERAPAJE…TERORISTE atat in politica, cat si in plan religios!!! Aceasta e adevarata provocare, sa invoci BIBLIA, cu sute de ani in urma, sau Coranul, de sute de ani pana azi fara intrerupere, pentru a comite acte teroriste si slujitorii cartilor sfinte, ca si credinciosii pasnici, SA NU REACTIONEZE PRIN DELIMITARE/CONDAMNARE de teroristii individuali si statali!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.