1110 zile, de două ori cât media UE. Atât așteaptă pacienții români pentru a primi medicamente inovatoare

În plus, niciun medicament aprobat la nivel european în 2023 sau 2024 nu era compensat în România, la începutul acestu an, arată cel mai nou raport EFPIA, „Pacients WAIT 2025 2025”. Din păcate, foarte mulți pacienți nu au acces la timp la tratamente care în alte state sunt deja disponibile.

Un pacient din România așteaptă mai bine de 3 ani, peste 1100 de zile, ca să beneficieze de un medicament inovator aprobat la nivel european în 2021 – 2024, față de 597 de zile, cât este media UE. Asta se traduce în boli agravate, spitalizări prelungite, speranță de viață scăzută. În alte țări din Europa, medicamentele inovatoare ajung mai repede la pacienți: în Cehia, la diferență de 659 de zile față de momentul aprobării medicamentului de către EMA (Agenția Europeană a Medicamentului), În Polonia, la 714 zile față de acest moment, și în Croația la 734 zile. Redăm interviul acordat de Ioana Bianchi pentru cotidianul.ro:

Care este acum situația în România, în ceea ce privește accesul pacienților la medicamente inovative?

Situația este descrisă într-un studiu realizat de Federația Europeană a Industriei și Asociațiilor Industriei Farmaceutice Invatoare din care ARPIM face parte. Este un studiu care a început din anul 2004. Pentru medicamentele care au fost aprobate în 2021-2024 în România, la începutul anului, aveam o rată de compensare de 17%. Adică, din 168 de medicamente aprobate la nivel european în acea perioadă, 28 erau compensate în România la începutul anului.

Situația se menține și pentru medicamentele oncologice, și pentru medicamentele destinate bolilor rare. Asta înseamnă că avem tot o rată de compensare de 20% și cu timpi lungi de așteptare pentru aceste medicamente. Mai exact, 1110 zile pentru medicamentele generale, 1060 pentru medicamentele oncologice și 964 pentru medicamentele destinate bolilor rare.

Practic avem o rată de compensare care este mai mică de cel puțin două ori față de media europeană. De asemenea, avem timpi de așteptare pentru compensarea acestor medicamente care sunt aproape de două ori față de media europeană.

De ce suntem aici, care sunt cauzele acestor întârzieri?

Avem o subfinanțare cronică a sistemului de sănătate, subfinanțare care se resimte și la nivelul bugetului pentru medicamente. De asemenea, nici nu avem alte mecanisme de acces care există în țările din jurul nostru, deci o diversitate a schemelor de acces facilitat în care costurile sunt partajate parțial de către industrie, nu avem mecanisme de acces timpuriu și nu avem nici o monitorizare a accesului la inovație așa cum se petrece de exemplu în Portugalia sau în Franța. Acolo, autoritățile au la nivel național platforme de monitorizare a accesului. Cauza pincipală este subfinanțarea cronică și deprioritizarea din punct de vedere strategic a sănătății.

Care sunt posibilele soluții pentru această situație?

Ce am propus ca și ARPIM se situează pe trei niveluri: în primul rând, finanțare predictibilă prin utilizarea unui proces care se cheamă „Horizon Scanning” și care înseamnă că industria, împreună cu autoritățile, se uită cam care ar fi numărul de medicamente susceptibile să intre în rambursare în următorii doi, trei ani, pentru a stabili populațiile de pacienți care ar putea beneficia de ele și implicit impactul bugetar, bugetul necesar.

În alte țări, există mecanisme de stimulare a investiției industriei farmaceutice, inclusiv prin posibilitatea de deducere a sumelor investite din taxa de claw-back. Ce ar însemna asta? Ar însemna o creștere a studiilor clinice, o stimulare a studiilor din practica clinică curentă și nu în ultimul rând respectarea ghidurilor internaționale de practică.

Suntem obișnuiți să ne gândim la medicamentele inovatoare ca la medicamente care costă, dar studiile care au fost făcute în alte țări și chiar și în România demonstrează că prin reducerea numărului de zile de spitalizare, prin reducerea numărului de efecte adverse, aceste medicamente, dacă sunt poziționate în schema terapeutică, pot aduce economii.

Vă dau doar un exemplu: pentru insuficiența cardiacă cronică un studiu făcut în 2022 a constatat că, prin introducerea unui medicament inovativ într-o schemă de patru medicamente s-ar realiza economii de 75 de milioane de euro anual, datorită reducerii numărului de zile de spitalizare.