155 de ani de la nașterea lui Ion Popescu-Pasărea, reformatorul care a salvat muzica psaltică românească

Ziua de 6 august marchează împlinirea a 155 de ani de la nașterea protopsaltului Ion Popescu-Pasărea, unul dintre cei mai mari reformatori ai muzicii bisericești din România, profesor de excepție și senator al României Mari. Născut în anul 1871, în satul Pasărea din județul Ilfov, acesta provenea dintr-o familie cu o bogată tradiție clericală. Tatăl său, Zaharia Popescu, fusese elevul celebrului Anton Pann, în timp ce bunicul său, Neagu Popescu, slujise ca preot în aceeași localitate, insuflându-i de mic dragostea pentru credință și cânt.

O educație de elită, validată cu „Magna cum laude”

Parcursul său educațional a fost unul impresionant. După primele clase urmate la școala din Brănești, a continuat la Liceul „Matei Basarab” și la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din București, unde a fost îndrumat de Ștefanache Popescu, un alt discipol renumit al lui Anton Pann.

Dorința de perfecționare l-a purtat, între anii 1890 și 1893, la Conservatorul din București, absolvind ulterior cu brio și Facultățile de Drept și Litere, unde a obținut licența cu prestigiosul calificativ Magna cum laude. În tot acest timp de formare academică intensă, nu s-a îndepărtat de vocația sa primară, cântând la strană în mai multe lăcașuri de cult din Capitală, printre care și Biserica „Sfântul Spiridon” – Nou.

Inovația în muzică. Salvarea tradiției bizantine

Contribuția sa majoră a constat în scrierea și sistematizarea muzicii psaltice, un demers vital pentru acele vremuri. Activitatea sa a venit într-un moment crucial, în care Ion Popescu-Pasărea s-a luptat să salveze tradiția bizantină monodică în fața invaziei corurilor polifonice de tip occidental și rusesc, care deveniseră o modă în bisericile de la oraș.

Continuând munca uriașă a lui Macarie Ieromonahul și a lui Anton Pann, el a unificat și a standardizat cântările, adaptând perfect melosul bizantin la structura limbii române moderne. Astfel, a curățat cântarea la strană de influențele străine, desăvârșind identitatea muzicală românească. Timp de 44 de ani, a predat muzică bisericească la Seminarul „Nifon Mitropolitul”, Seminarul Central, Conservator și Academia de Muzică Religioasă, formând zeci de generații de cântăreți și consolidând baza muzicii psaltice naționale.

Senatorul care a apărat drepturile cântăreților bisericești

Implicarea sa a depășit granițele amvonului și ale catedrei, intrând în sfera administrativă și politică. În anul 1922, a fost ales senator de Ilfov, demnitate pe care a folosit-o ca pe o tribună pentru a lupta activ pentru recunoașterea drepturilor cântăreților bisericești, notează basilica.ro.

Eforturile sale susținute au culminat în anul 1936, când aceștia au fost recunoscuți oficial drept slujbași ai statului, primind dreptul fundamental la salarizare și pensie. Tot datorită inițiativelor sale legislative și culturale au luat ființă instituții vitale pentru domeniu, precum Academia Regală de Muzică Religioasă, Societatea Culturală „Părintele Macarie” a cântăreților bisericești din București și Asociația Generală a Cântăreților din România.

Filantropia. A învățat copiii săraci să scrie și să citească

Pe lângă moștenirea sa teoretică și politică, Ion Popescu-Pasărea a rămas în memoria comunității ca un om de o noblețe rară. S-a implicat profund în acte de filantropie, ajutând în mod direct copiii fără posibilități materiale să urmeze o educație. Nu doar că i-a susținut financiar, dar s-a implicat personal învățându-i să scrie și să citească. Mai mult, între anii 1924 și 1926, a strâns fonduri și a inițiat construirea primei școli din satul său natal, Pasărea.

Ion Popescu-Pasărea a murit la 10 aprilie 1943, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Pasărea. În semn de profundă recunoștință pentru contribuția sa inestimabilă la dezvoltarea muzicii bisericești și a educației naționale, în anul 2022, un bust al său a fost dezvelit în fața școlii pe care a ctitorit-o. Aproape toate cărțile de muzică psaltică românești îi poartă numele.

CITEȘTE ȘI

La opt ani, micul George Enescu susținea primul său concert public