La opt ani, micul George Enescu susținea primul său concert public

Caleidoscop notează în calendar data de astăzi, 5 august, în timp ce alte surse, precum Historia.ro, plasează evenimentul pe data de 24 iulie. Primăria Slănic-Moldova ne amintește, de asemenea, că într-o corespondență a ziarului „Constituționalul” din 2 august 1889 se arată că George Enescu s-a aflat la Slănic-Moldova.

Indiferent de ziua exactă, ceea ce merită reținut este evenimentul în sine. Și dacă ar fi să rămânem într-un registru apropiat, poate că ar merita amintit inclusiv faptul că micului Enescu îi este atribuit un dialog pe care l-ar fi avut cu mama sa și care, deși informația nu este documentată, spune ceva despre felul în care Enescu a rămas în memoria publică.

„Să nu creadă că mă laud”

Enescu, copil fiind, o întreba, așadar, pe mama sa dacă poate spune, acolo, la Viena, că e român.

– Sigur, de ce să nu le spui?, i-ar fi răspuns mama.

– Mă gândeam… să nu creadă… că mă laud, ar fi explicat micuțul Enescu.

Deși modestă, această formă de a-i onora memoria evocă discreția recunoscută a lui Enescu și firea sa modestă. Alexandru Philippide scria, de altfel, în 1931, într-o mărturie republicată de Muzeul Național „George Enescu”, faptul că „ceea ce frapează în primul rând la Enescu este o modestie pe care o simți adâncă și organică… Enescu, din primele clipe când stai de vorbă cu el, alungă toată falsa imagine a marelui artist.”

Prima vioară

La doar patru ani, așadar, Enescu primea prima vioară și lua lecții de la un lăutar. Cu un an înainte de debutul de la Slănic-Moldova, pe 5 octombrie 1888, adică la vârsta de șapte ani, a devenit cel mai tânăr elev admis vreodată la Conservatorul din Viena.

Era al doilea copil din istoria instituției acceptat sub vârsta minimă de 14 ani, după violonistul Fritz Kreisler, admis în 1882.

Născut la 19 august 1881, în satul Liveni, din județul Botoșani, care astăzi îi poartă numele, Enescu a murit pe data de 4 mai 1955, la Paris.

Muzeul Național „George Enescu” îl descrie drept cel mai important muzician român, a cărui personalitate artistică s-a manifestat în multiple ipostaze: compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor.

Enescu a fost alintat de familie „micul Jorjac”, fiind considerat un copil-minune încă din primii ani de viață.

Recunoaștere internațională

Este recunoscut internațional în special prin creațiile sale de la începutul secolului XX. Este vorba despre cele două Rapsodii Române (1901–1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905) și ”Șapte cântece pe versuri de Clément Marot” (1908).

Astăzi, moștenirea lui este dusă mai departe prin Festivalul Internațional „George Enescu”, organizat periodic la București.

Dăruit pentru muzică

Cea mai personală dintre creațiile sale rămâne însă opera Oedipe, la care a lucrat între 1921 și 1931.

Piesa i-a fost dedicată Mariei Tescanu Rosetti, fostă Cantacuzino, alintată „Măruca” de cei apropiați. A fost considerată marea dragoste a vieții sale, cu care s-a și căsătorit mai târziu, în 1937, povestea de dragoste fiind însă marcată de momente dramatice.

Opera, terminată la conacul soției sale de la Tescani, a avut premiera la Paris pe 13 martie 1936 și s-a bucurat de un succes imediat.