' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Un an și jumătate de muncă
Dezvoltarea actualului model a durat un an și jumătate pentru inginerii implicați în proiect. Este doar prima etapă, întrucât versiunea finală a macaralei va avea dimensiuni duble față de prototipul actual. Specialiștii consideră că soluția este mai avantajoasă decât un braț robotic, deoarece poate ridica sarcini de până la o tonă, consumând în același timp puțină energie, potrivit digi24.ro.
Costuri
„Este un proiect costisitor. Vorbim de sute de mii de euro doar pentru faza asta. Spațiul este greu și este și scump. Am reușit să câștigăm în fața unor candidați foarte cunoscuți, vorbim de marii producători spațiali europeni ca Airbus, Thales”, spune consultantul tehnic Iulian Juhasz despre dimensiunea financiară a proiectului.
Cum funcționează macaraua
În legătură cu modul în care funcționează, cercetătorul COMOTI Teodor Stănescu spune că macaraua are 8 motoare electrice. „Trei dintre motoare sunt la bază, două folosite pentru nivelarea macaralei. Unul dintre motoare acționează fix gripperul care lasă jos sau ridică încărcătura”, spune el.
Cercetătoarea Iulia Tincă, tot de la COMOTI, a explicat că desfacerea structurii se produce fără ajutor electronic: „Are un mecanism, un arc, care îl desface singur. Fără intervenția unui motor electric sau al unui senzor”.
Ea a detaliat și comportamentul particular al prafului lunar arătând că acesta nu numai că este foarte mărunt, ci și foarte lipicios. De exemplu dacă se așază pe o bucată de metal poate să schimbe proprietățile termice. „Nu funcționează ca o macara obișnuită, cum avem pe Pământ pentru că nu are contragreutăți sau sisteme hidraulice care să o controleze. Ea e ca marionetă. Controlul poate fi făcut și de la sol, e semi-automat”, spune cercetătoarea.
Cea mai mare provocare
Din punct de vedere structural, cea mai dificilă cerință a fost încadrarea echipamentului într-un volum minim pe durata lansării și a călătoriei spre Lună, urmată de o desfacere sigură și controlată a tuturor cablurilor.
Pornind de pe Pământ asamblată într-o cutie de dimensiuni reduse, macaraua urmează ca, odată ajunsă pe Lună, să se desfacă treptat, într-un interval de una-două ore, astfel încât fiecare componentă să rămână funcțională. Pe sol lunar, echipamentul va trebui să reziste unor condiții dificile: variații extreme de temperatură, radiații ultraviolete intense și un praf foarte fin.
Testele următoare
Despre etapele următoare ale proiectului a vorbit coordonatorul acestuia, Radu Mihalache, directorul COMOTI, care a arătat că la mijlocul lunii septembrie se va merge cu sistemul în ESA pentru un test combinat și pentru a dovedi că se poate deplasa cu acuratețe pe suprafața lunară.
Odată finalizat, aparatul va fi integrat în misiunile Argonaut ale Agenției Spațiale Europene și ar putea ajunge pe Lună în 2030.
A mai făcut o firmă din România niște componente pentru un satelit italian, tot după o licitație dar care odată ajuns pe orbită, n-a funcționat, făcându-ne de râs. Sper ca macaraua asta să funcționeze.
La construcția de macarale suntem tari dar asta bănuiesc că nu au făcut-o tot din oțel!
SI IN VARFUL MACARALEI VOR FI ATARNATI BOLOJAN SI NICUSOR DAN .
Sigur nu drapelul României pupat de tot Parlamentul, ca nu e AUR la putere și nici nu va fi vopsită în cele trei culori!
„O macara construită în România ar putea ajunge pe Lună în 2030″…
Care? …aia ce a rămas între blocurile nou-construite cu ea, în Craiova, în anii ’80? HAHAHAHAHA!
macaraua s-o creda lie bolojan ca-l trimite pe Luna !