Căutarea rămășițelor tehnologiei extraterestre pe Lună. Noul proiect SETI

Ipoteza arhivei tehnologice de pe suprafața lunară

Imaginați-vă o civilizație extraterestră care funcționează pe baza unor tehnologii uimitoare, mult mai avansate decât ale noastre. Închipuiți-vă nave spațiale de mărimea unor orașe, mine care se întind pe suprafața întregii planete sau rețele vaste de panouri solare ce captează energia direct de la o stea.

Pe măsură ce acești extratereștri își desfășoară activitățile cosmice, forțele erozive ale spațiului le uzează infrastructura, desprinzând mici fragmente care se dispersează în cosmos. Dacă o astfel de civilizație se prăbușește, rămășițele sale se degradează și mai rapid. Norii de particule ar putea fi eliberați în galaxie — asemeni microplasticelor din oceanele Pământului —, presărând nenumărate lumi cu detritusul unei societăți extraterestre.

Căutarea urmelor microscopice în solul lunar

O parte din aceste particule, dacă există, s-ar fi putut strecura prin sistemul nostru solar, depunându-se poate pe suprafața Lunii, sugerează o echipă de oameni de știință axată pe căutarea inteligenței extraterestre (SETI), potrivit The New York Times.

În studiul lor provocator, aflat în curs de evaluare colegială (peer review) pentru publicația International Journal of Astrobiology, aceștia sugerează că identificarea acestor vestigii microscopice în solul lunar ar putea oferi un răspuns la una dintre marile întrebări ale umanității: Suntem singuri în univers?

„Dacă a existat vreodată o altă civilizație tehnologică în galaxia noastră, este o ipoteză rezonabilă să credem că fragmente din aceasta se află pe Lună într-o anumită cantitate”, a declarat Lewis Pinault, cercetător afiliat la Institutul SETI din Mountain View, California, și cercetător la Birkbeck College, Universitatea din Londra, care a coordonat studiul.

În cadrul cercetării, echipa a demonstrat modul în care infrastructura extraterestră s-ar putea degrada și eroda în particule minuscule și a modelat modul în care acestea s-ar dispersa prin galaxie. Acest proces este deja bine observat aici, pe Pământ: sateliții, de exemplu, eliberează materiale microscopice în spațiu.

CITEȘTE ȘI:

Omul, în zbor spre Lună după 50 de ani. NASA pregătește misiunea Artemis II

Impactul degradării artefactelor spațiale asupra cercetării SETI

Sofia Sheikh, cercetătoare la Institutul SETI care studiază tehnologiile extraterestre ipotetice — cunoscute sub numele de „tehnosemnături” —, a descris ideea echipei drept „o cale creativă și valoroasă”. Ea a subliniat că acest lucru este cu atât mai relevant în contextul interesului reînnoit pentru Lună generat de Artemis, programul NASA ce își propune să readucă astronauți pe suprafața lunară.

„Știm de pe Pământ că timpul și entropia își spun cuvântul asupra fiecărui lucru creat de om”, a scris dr. Sheikh, care nu a fost implicată în studiu, „și există mult mai multe de explorat în ceea ce privește modul în care degradarea artefactelor tehnologice poate fi aplicată în cercetările SETI”.

Dr. Pinault și colegii săi au modelat posibilele traiectorii ale particulelor prin galaxie, arătând cum s-ar putea intersecta acestea, în timp, cu sistemul nostru solar. Aceștia speculează că anumite particule ar putea supraviețui impactului cu Luna, lăsând urme ale unor societăți extraterestre care s-ar putea să fi dispărut deja. „Dacă acceptăm că identificarea inteligențelor extraterestre este o ramură legitimă a științei — ceea ce este clar —, atunci căutarea produselor tehnologice (sau a artefactelor acestor inteligențe) ar trebui să fie la fel de validă din punct de vedere științific ca analizarea emisiilor lor radio”, a afirmat Ian Crawford, profesor de științe planetare la Birkbeck College, Universitatea din Londra, și coautor al studiului.

Originea conceptului: De la Alexey Arkhipov la particulele cosmice

Ideea a fost inspirată parțial de cercetătorul ucrainean Alexey V. Arkhipov, care a fost un pionier în anii ’90 al conceptului conform căruia Luna ar putea fi un loc de colectare a artefactelor extraterestre. Cu toate acestea, în acea perioadă, căutarea vieții extraterestre era retrogradată la marginea cercetării academice, iar studiile dr. Arkhipov nu au primit prea multă atenție.

Dr. Pinault și colegii săi au readus în prim-plan acest concept, concentrându-și atenția pe particule la scară microscopică (de ordinul micronilor), comparabile ca mărime cu o singură bacterie. Ca un omagiu adus activității dr. Arkhipov, savanții au denumit aceste particule ipotetice „particule Arkhipov”.

Fiecare stea ar fi putut găzdui mai multe civilizații care au generat deșeuri, a precizat dr. Pinault. El a adăugat că extraterestrii „ar fi putut deveni exploratori stelari care dezvoltă tehnologii similare în jurul fiecărui sistem stelar pe care îl vizitează, astfel încât potențialul de a exista o cantitate considerabilă de resturi interesante în galaxie este destul de ridicat”.

Sonde autonome, particule Bracewell: Misiuni de supraveghere cosmică

Cercetătorii au luat în considerare și posibilitatea ca extraterestrii să fi trimis mașinării microscopice în scopuri de supraveghere sau pentru alte tipuri de misiuni active. Aceștia au numit aceste obiecte operaționale „particule Bracewell”, după fizicianul Ronald Bracewell, care a propus ideea sondelor extraterestre autonome în anii ’60.

Jason Wright, profesor de astronomie și astrofizică la Penn State și cercetător SETI, a numit lucrarea pre-print „impresionantă” și „extrem de riguroasă”, adăugând că abordarea merită încercată.

„Au readus la viață o idee destul de obscură și au demonstrat că este plauzibilă”, a declarat dr. Wright, care nu a fost implicat în lucrare.

Sonde autonome, particule Bracewell: Misiuni de supraveghere cosmică

Pentru a-și testa ipoteza, oamenii de știință propun trimiterea unei misiuni pe suprafața Lunii care să cearnă aproximativ un metru cub de sol ca punct de plecare — o sarcină ambițioasă. Instrumente specializate ar analiza apoi solul în căutarea particulelor artificiale, probabil prin identificarea metalelor și a altor substanțe de origine sintetică.

Dr. Pinault a dezvoltat deja modele concepute pentru a căuta obiecte artificiale mai mari pe Lună, cum ar fi rămășițele nelocalizate ale sondei sovietice Luna 9. Modele similare ar putea fi adaptate și pentru a detecta grăunciori minusculi ce ar putea avea o origine artificială.