Potrivit Constituției, atât Președintele României, cât și Guvernul au atribuții în politica externă, dar cu roluri distincte. Trebuie făcut, însă, distincția între reprezentarea diplomatică și conducerea politicii externe.
Conducerea AUR a avut în ultimele săptămâni o serie de întâlniri bilaterale cu reprezentanți diplomatici ai mai multor state, precum și cu șeful diplomației cehe, Petr Macinka, anunță prim-vicepreședintele partidului, Dan Dungaciu, într-o postare pe Facebook.
Întâlnirile au inclus discuții cu ambasadorii SUA, Chinei, Indiei, Turciei, Pakistului, Egiptului, Turcia, Pakistan, Egiptului, Argentinei și Bulgariei.
„Discuțiile au vizat stadiul relațiilor bilaterale dintre România și fiecare dintre aceste state, dificultățile existente, perspectivele de dezvoltare și oportunitățile de consolidare a cooperării politice, strategice și economice”, spune Dungaciu.
Călin Georgescu, subiect al discuțiilor AUR cu diplomații străini
„Un subiect distinct al dialogului l-a reprezentat situația democrației și a statului de drept în România, în contextul anulării alegerilor prezidențiale, al cazului Călin Georgescu și al refuzului organizării alegerilor anticipate”, a adăugat el.
În schimb, se plânge Dungaciu, Reprezentanța Comisiei Europene în România „nu a răspuns până în prezent solicitărilor noastre de dialog”.
„Considerăm că această atitudine contrastează cu deschiderea manifestată de reprezentanții diplomatici ai statelor menționate”, apreciază primviceliderul AUR.
„Așa-numitul cordon sanitar pare să existe mai degrabă în mintea unor funcționari de la Bruxelles decât în realitatea relațiilor diplomatice. Dialogul internațional nu poate fi condiționat de preferințele politice ale unor birocrați, iar reprezentarea democratică nu poate fi ignorată prin refuzul comunicării”, consideră Dungaciu.
El spune că va continua „dialogul diplomatic” pentru consolidarea relațiilor României cu partenerii internaționali și spune că România are nevoie de o politică externă activă, de parteneriate solide și de o voce proprie în relațiile internaționale, nu de bariere ideologice impuse de la Bruxelles.
Cine se ocupă de politica externă a României potrivit Constituției
Potrivit Constituției, politica externă a României este realizată printr-o colaborare între Președinte, Guvern (prin Ministerul Afacerilor Externe) și Parlament.
Președintele României — potrivit art. 91, are atribuții explicite în domeniul politicii externe: încheie tratatele internaționale negociate de Guvern, acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai României, la propunerea Guvernului, și primește acreditările reprezentanților diplomatici străini.
Guvernul — potrivit art. 102 alin. (1), „asigură realizarea politicii interne și externe a țării”.
Prin urmare, Guvernul are responsabilitatea constituțională de a pune în aplicare politica externă, inclusiv prin negocieri diplomatice.
În schimb, ministrul Afacerilor Externe și MAE gestionează activitatea diplomatică și relațiile externe în plan instituțional, în cadrul politicii externe a statului și al competențelor stabilite prin lege.
Ca nuanță constituțională importantă, art. 87 îi permite Președintelui să participe la ședințele Guvernului în care se discută probleme de interes național privind politica externă și să le prezideze atunci când participă.
Așadar, Constituția României nu atribuie partidelor politice, ca organizații de partid, un rol direct și autonom în realizarea politicii externe a țării. Le atribuie însă un rol politic indirect, prin reprezentarea parlamentară, formarea majorităților și susținerea Guvernului.
„Bariere ideologice impuse de la Bruxelles”
În concluzie, nu este treaba vreunui partid din România ca, prin contacte directe, pe linie de partid, să asigure „dialogul diplomatic, în baza respectului reciproc și a intereselor naționale, pentru consolidarea relațiilor României cu partenerii internaționali”.
După cum nici să facă o „politică externă activă”, cu „parteneriate solide” și „o voce proprie în relațiile internaționale”, cu atât mai puțin să vorbească de „bariere ideologice impuse de la Bruxelles”, pe care le presupune fără să fi avut măcar o întâlnire cu Reprezentanța Comisiei Europene în România.
România este membră a Uniunii Europene din 1 ianuarie 2007, deci de aproape 20 de ani, iar dorința de aderare la UE a fost validată printr-un referendum, care a fost organizat în 2003 și a vizat revizuirea Constituției României, necesară inclusiv pentru integrarea în Uniunea Europeană și NATO.