45 de ani de la decesul lui John Lennon

John Lennon, unul dintre membrii fondatori ai trupei The Beatles, avea doar 40 de ani. El era faimos nu doar pentru cântecele sale, ci și pentru comportamentul său excentric. Dar ce a făcut Lennon și de ce l-a ucis propriul său fan?

Răspunsul acceptat de toată lumea?  O declarație făcută de el în martie 1966. El spunea atunci: „Creștinismul va dispărea. Nu voi argumenta asta; am dreptate, va dispărea. Suntem mai populari decât Isus acum; nu știu care va dispărea primul, rock ‘n’ roll-ul sau creștinismul. Isus era în regulă, dar discipolii Săi erau grași și triviali. Ei sunt cei care îmi distrug [creștinismul]”, a spus Lennon într-un interviu cu prietena sa, jurnalista Maureen Cleave.

Provocările faimei internaționale

La acea vreme, The Beatles își luau o pauză rară între turneele mondiale și „se luptau cu provocările faimei internaționale”. Cleave a menționat în articolul ei că John Lennon își petrecea o mare parte din timpul liber studiind religia și căutând puncte de vedere alternative asupra multor probleme umane cheie.

La momentul publicării, declarația lui Lennon nu era controversată – cititorii britanici au luat-o cu ușurință. Însă problemele au apărut câteva luni mai târziu. Atunci, o revistă americană pentru adolescenți a republicat interviul și a inclus pe copertă citatul scos din context: „Nu știu care va dispărea primul – rock ‘n’ roll-ul sau creștinismul!”.

Este demn de remarcat faptul că frecventarea bisericii în Marea Britanie era în scădere. Pentru britanici, creștinismul în sine era asociat în primul rând cu Biserica Anglicană. Mulți o considerau demodată, iar pentru comedianții locali, acest subiect fusese mult timp o sursă de satiră.

Criticat dur de americani

Însă reacția publicului american a fost imediată. Organizațiile religioase l-au etichetat pe Lennon drept blasfemator. Posturile de radio locale au început să refuze să stocheze în masă discurile trupei și să organizeze incendii în masă. Chiar și rasistul Ku Klux Klan s-a implicat. Au pichetat concertul trupei și chiar au proferat amenințări la adresa lui Lennon la televizor în statele din sud.

În august, muzicianul a fost nevoit să-și ceară scuze pentru cuvintele sale. „Nu am vrut să spun ce au spus. Este uimitor. Nu am spus că The Beatles sunt mai buni decât Isus sau creștinismul. Am folosit numele trupei pentru că pot vorbi despre ea ca despre o entitate separată și îi pot folosi ca exemplu, mai ales când vorbesc cu un prieten apropiat”, s-a căit Lennon într-o conferință de presă.

După aceste cuvinte, publicul s-a calmat. Jurnaliștii americani au acceptat scuzele, însă au rămas unele controverse. Conflictul a umbrit întregul turneu și lansarea americană a albumului „Revolver”. În SUA, Beatles au susținut ultimul lor concert. Acest lanț de evenimente este considerat unul dintre principalele motive pentru încheierea turneului lor.

Doi vinovați

În același an, Lennon a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, artista Yoko Ono. Din momentul în care a început relația lor, John a început să se distanțeze de Beatles și, în același timp, să scrie muzică separat. În 1968, Lennon și Ono au lansat albumul Unfinished Music No. 1: Two Virgins, care a șocat lumea. Nu din cauza muzicii (nu exista), ci din cauza copertei sale revelatoare: aceasta îi prezenta pe cuplu pozând complet nud. Potrivit lui Lennon, albumul a fost numit așa pentru că cuplul se simțea ca „doi inocenți, pierduți într-o lume înnebunită”.

După cum a spus muzicianul , ei nu au ales în mod deliberat o fotografie frumoasă sau nu au iluminat-o pentru a o face să pară atrăgătoare. „Au mai fost câteva înregistrări din acea sesiune în care am arătat frumos, ascunzând părțile mai puțin frumoase; am arătat bine. Am folosit cea mai directă, cea mai nefavorabilă fotografie, doar pentru a arăta că suntem oameni”, a explicat Lennon.

Însă nu toată lumea a apreciat gestul. Casa de discuri EMI a refuzat categoric să distribuie albumul, iar magazine precum Track și Tetragrammaton au ambalat copiile în pungi de hârtie maro. Cu toate acestea, multe magazine au refuzat să vândă discurile, iar în Newark, New Jersey, poliția ar fi confiscat aproximativ 30.000 de exemplare.

Pentru Vietnam și Nigeria

Aprecierea trupei Beatles a fost atât de mare încât, în 1965, toți membrii trupei au devenit primii din istorie care au primit Ordinul Imperiului Britanic pentru „realizări remarcabile în muzică și artă populară”. Dar și Lennon a decis să iasă în evidență și a returnat premiul Reginei în 1969. Scrisoarea care însoțea medalia suna astfel: „Maiestate, vă returnez Ordinul Imperiului Britanic în semn de protest față de intervenția britanică în conflictul Nigeria-Biafra, împotriva sprijinului SUA în Vietnam și din cauza vânzărilor slabe ale single-ului meu «Cold Turkey». Cu dragoste, John Lennon.” Muzicianul a menționat că se gândea de doi ani să refuze medalia.

În ciuda lipsei de respect din partea lui Lennon, Elisabeta nu i-a retras premiul. Și, întrucât, prin lege, numai monarhul poate face acest lucru, muzicianul a rămas oficial Cavaler al Ordinului.

O, sărmanul Lennon!

În anii ’70, John Lennon nu a pus în scenă nicio acțiune de mare profil, dar a provocat totuși scandaluri semnificative: s-a înfuriat, a devenit predispus la violență și s-a implicat în tot soiul de confșicte. În ciuda influenței sale incredibile asupra muzicii, acțiunile sale l-au făcut pe John controversat, iar moartea sa în 1980 a marcat un sfârșit tragic al carierei sale.

Ucigașul a fost Mark Chapman, în vârstă de 25 de ani, un fan american al trupei Beatles care lucra ca agent de securitate. Acesta plănuia uciderea lui Lennon de câteva luni – în octombrie și noiembrie 1980, a venit de două ori la New York cu intenții criminale, dar și-a abandonat planul de ambele ori.

Chapman i-a povestit chiar și soției sale despre planurile sale. Ea l-a îndemnat să se adreseze unui tratament, după care Mark a programat o întâlnire cu un psihiatru. I-a spus soției sale că a scăpat de armă și s-a răzgândit în privința comiterii unei crime. Dar pe 6 decembrie, cu două zile înainte de tentativa de asasinat, s-a întors la New York.

Pe 8 decembrie 1980, Chapman a petrecut cea mai mare parte a zilei lângă intrarea în Dakota, reședința exclusivistă în care locuiau familia Lennon. Acolo, a întâlnit un fotograf amator care îl aștepta și el pe John și i-a cerut să-i facă o fotografie muzicianului semnând un disc. Când Lennon a sosit cu soția și fiul său, Sean, fotograful i-a semnat un exemplar al albumului Double Fantasy.

Care a fost motivația criminalului ?

Chapman a petrecut următoarele câteva ore în afara clădirii, așteptându-l pe Lennon să se întoarcă. Târziu în acea noapte, muzicianul se întorcea de la studio, unde înregistrase piesa „Walking on Thin Ice” cu Yoko. O mulțime de fani îi aștepta pe cuplu în fața clădirii. Yoko a mers înainte, iar John în spate, cărând casete audio. Pe măsură ce se apropiau de intrarea în clădire, Chapman a strigat: „Domnule Lennon!” și apoi a tras cinci focuri de armă. Muzicianul a fost dus la spital în mai puțin de 10 minute, dar până a ajuns, nu mai avea puls.

Care a fost motivația criminalului ? În primul rând, Chapman a fost înfuriat de remarca lui Lennon conform căreia „Beatles erau mai populari decât Isus”. În al doilea rând, a fost iritat de versurile piesei „God”. Acolo, Lennon declara că nu crede în Beatles sau în Dumnezeu, ci doar în el însuși și în Yoko. În al treilea rând, a fost iritat de piesa „Imagine”, în care John visează la o lume fără oameni săraci sau nevoiași. Contrastul dintre aceste cuvinte și stilul de viață luxos al lui Lennon l-a făcut pe Chapman să-l considere cu două fețe.

Deși, în timpul unei alte audieri pentru eliberare condiționată, el a spus : „Știam ce fac și știam că este malefic. Dar îmi doream atât de mult să fiu faimos încât eram dispus să dau totul și chiar să iau o viață. <…> Simțeam că ucigându-l pe John Lennon, aș deveni cineva special. Dar, în schimb, am devenit un criminal.”