60.000 de euro pentru un arestat mort în beciurile Poliţiei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis condamnarea României la 60.000 de euro, în cazul unui bărbat, Gabriel Carabulea, suspectat de furt, care a murit după ce fusese bătut în arest.

CEDO a decis condamnarea statului român la 3.030 de euro daune materiale şi 10.000 de euro daune morale, fratelui victimei, Viorel Carabulea, care a intentat acţiune, dar şi 35.000 de euro fiicei lui Gabriel şi alţi 15.000 de euro cheltuieli de judecată, potrivit Mediafax.

Gabriel Carabulea a murit, la vârsta de 27 de ani, după ce fusese torturat în arestul poliţiei, şi nu ca urmare a unui atac cerebral, aşa cum au susţinut autorităţile române, potrivit deciziei Curţii. Bărbatul fusese arestat pe 13 aprilie 1996 sub acuzaţia de furt. Nu a fost supus unui control medical, dar părea a fi sănătos.

Peste o zi, starea de sănătate a bărbatului s-a agravat brusc şi a fost transport la un spital al Ministerului de Interne. Potrivit registrelor medicale, Carabulea era în şoc, vomita sânge şi avea dureri severe încă de la internare. A fost internat în Spitalul Penitenciar Jilava şi apoi transferat la Spitalul Fundeni. El a rămas internat sub pază până la moartea sa, pe 3 mai 1996.

Autopsia stabilea drept cauză a morţii insuficienţă respiratorie acută şi bronhopneumonie. Toate autopsiile şi rapoartele de expertiză menţionau o vânătaie pe şoldul drept, produsă prin violenţă, şi hemoragie internă la ficat provocată prin traumă. Fratele bărbatului a reclamat la CEDO faptul că după internarea de la Spitalul Fundeni, autorităţile nu au permis ca acesta să fie vizitat de rude. După ce au negociat cu un gardian, familia a reuşit să intre la bolnav, care le-a spus că atunci când a refuzat să recunoască jaful, a fost legat cu cătuşele de un dulap şi bătut, băgat într-un covor ud şi bătut cu beţe.

Curtea a apreciat inacceptabil faptul că Gabriel Carabulea nu a fost examinat medical atunci când a fost arestat. A fost dus la un medic abia pe 16 aprilie 1996, când era deja în stare gravă, iar autorităţile au continuat să-l interogheze în spital.

De asemenea, magistraţii CEDO au apreciat că autorităţile române nu au putut da nici o explicaţie plauzibilă pentru starea acestuia de sănătate sau pentru rănile de pe corp, nici pentru vânătaia de pe şold sau pentru hemoragia internă, care au fost cel mai probabil cauza morţii, consemnată chiar de legiştii români. De asemenea, în sentinţă se menţionează că niciun document nu susţine varianta învineţirii post-mortem.

Mai mult, CEDO apreciază grav faptul că examenele medicale şi consultaţiile s-au făcut în prezenţa poliţiştilor, însă fără participarea vreunui membru al familiei. CEDO a constat încălcarea articolului 2 din Convenţie, în timpul anchetei, dar şi a articolului 3 referitor la tortură. De asemenea, magistraţii au constat încălcarea articolului 13, pentru că membri familiei nu au fost recompensaţi în nici un fel pentru pierderea suferită.