România și avertismentul Madridului în cazul crizei locuințelor

Dacă prețurile locuințelor/chiriile continuă să crească mai rapid decât veniturile, cazul Madridului s-ar putea repeta la București.

Magda Colgiu-David - Senior Editor
România și avertismentul Madridului în cazul crizei locuințelor

Dacă prețurile locuințelor/chiriile continuă să crească mai rapid decât veniturile, cazul Madridului s-ar putea repeta la București.

România nu este prea departe de ce se întâmplă astăzi în Spania. Politicienii ar trebui să privească situația din Madrid mai degrabă ca un avertisment decât ca pe o excepție.

 

Evacuarea octogenarei din Madrid a transformat nemulțumirea acumulată de ani întregi într-o mișcare națională de protest. Maricarmen, decedată între timp, a devenit simbolul unei crize care afectează tot mai multe state dezvoltate. Chiriile cresc mai repede decât salariile, așa că accesul la o casă decentă devine din ce în ce mai dificil pentru clasa de mijloc.

România, semne rele

Deși România nu se confruntă cu situația din Madrid sau Barcelona, semnele încep să semene tot mai mult cu cele observate în marile metropole occidentale. În București, Cluj-Napoca, Brașov sau Timișoara, costul locuirii crește constant. În aceste condiții, pentru mulți tineri, achiziția unei locuințe fără sprijinul familiei devine tot mai dificilă.

În București, salariul mediu net a ajuns la 7600 de lei, în timp ce chiria pentru un apartament cu două camere a urcat frecvent la 500-900 de euro, în funcție de zonă și de calitatea locuinței.

În Cluj-Napoca, lucrurile stau chiar mai rău decât în Capitală. Acolo, chiriile pentru apartamente de două camere ajung adesea la 700-1.000 de euro pe lună. Asta în condițiile în care  salariul mediu net era în iunie anul acesta de 6800 lei.

Salarii și chirii în marile capitale

Situația rămâne mai bună decât în multe capitale occidentale, dar raportul dintre venituri și costul locuirii se deteriorează cu pași mici, dar repezi.

Dacă România se află încă într-o etapă de avertizare, Spania este imaginea unei crize ajunse la maturitate. În ultimul deceniu, chiriile aproape s-au dublat, iar lipsa locuințelor accesibile a împins milioane de oameni într-o situație tot mai dificilă. O parte semnificativă dintre chiriașii spanioli alocă peste 40% din venit pentru chirie și utilități, mult peste media europeană.

În Madrid, salariul net mediu este estimat la aproximativ 2.400-2.600 de euro, însă chiria pentru un apartament cu două camere ajunge frecvent la 1.700-2.200 de euro. În Barcelona, veniturile medii nete sunt în jur de 2.300-2.400 de euro, iar chiria pentru o locuință similară se situează între 1.700 și 2.300 de euro. Pentru un număr tot mai mare de tineri, mai mult de jumătate din venit dispare înainte de plata facturilor sau a altor cheltuieli esențiale.

Londra, aproape de neatins

Spania nu este însă un caz izolat. Londra este de ani buni simbolul unei piețe imobiliare care depășește posibilitățile financiare ale unei mari părți a populației. Salariul net mediu se situează între 3.800 și 4.500 de lire sterline pe lună, însă chiria pentru un apartament cu două camere depășește frecvent 2.500 de lire. În zonele considerate mai bune, chiriașii ajung să plătească lunar chiar și 3.500 de lire pentru un apartament.

Amsterdam

Amsterdamul oferă un exemplu asemănător. Și aici veniturile nete medii situate între 3.500 și 4.000 de euro ar putea părea îndestulătoare. Și chiar sunt pentru cei care au casa lor. Dacă sunt chiriași, situația e radical schmbată. Fiindă în orașul preferat de tineri, chiria pentru un apartament cu două camere ajunge frecvent între 2.000 și 3.000 de euro.

Presiunea a devenit atât de mare încât autoritățile au intervenit prin restricții asupra închirierilor turistice și investițiilor speculative.

Berlin

Berlinul, considerat mult timp una dintre cele mai accesibile capitale occidentale pentru chiriași, se confruntă la rândul său cu dificultăți. Salariile nete medii sunt estimate la 3.000-3.700 de euro, în timp ce chiriile pentru apartamente cu două camere au urcat în multe zone la 1.500-2.400 de euro. Creșterile accelerate au alimentat proteste și dispute politice legate de plafonarea chiriilor. Elif Eralp, aflată în cărți pentru a devein primar al Berlinului, are în programul său electoral plafonarea chiriilor.

Lisabona. Muncești doar pentru chirie

Lisabona este, de departe, cel mai elecvent caz în privința chiriilor. În orașul în care salariul net mediu este de aproximativ 1.300-1.500 de euro, chiria pentru un apartament cu un dormitor în centrul orașului a depășit 1.300 de euro (!!!). Pentru locuințele mai spațioase, chiriile urcă frecvent spre 1.800-2.200 de euro. În unele cazuri, costul locuirii poate înghiți aproape întregul salariu mediu al unui rezident.

Peste Ocean, problema capătă proporții și mai mari. În New York, chiria pentru un apartament cu două camere depășește adesea 3.500 de dolari. Ea poate urca spre 5.500 de dolari, în condițiile unor salarii nete medii de aproximativ 5.000-6.500 de dolari.

Chiriile cresc mai repede decât salariile

Privite împreună, toate aceste exemple arată că problema nu este lipsa salariilor mari. Problema este aceea că nivelul chiriilor crește aproape peste tot mai rapid decât veniturile.

În București sau Cluj-Napoca, locuințele nu au ajuns încă la nivelul de inaccesibilitate din Madrid sau Lisabona. Dar tendința este aceeași. Salariile cresc lent și relativ predictibil, dar chiriile și prețurile locuințelor avansează într-un ritm mai alert.

Dacă diferența dintre venituri și costul locuirii va continua să crească, criza care a scos sute de mii de oameni în stradă la Madrid ar putea deveni, mai devreme decât credem, o problemă spinoasă și la București.

 

 

 

 

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.