Legenda vie a muzicii latino, cel care a cântat alături de John Lennon, Carlos Santana, cât şi de Stevens, Paul Simon sau Ricky Martin, Jose Feliciano, marele chitarist latino, evoluează astă-seară într-un concert extraordinar pe scena Sălii Palatului, la ora 20.00. De la pop la rock, de la jazz la gospel, flamenco, bolero şi, în plus, renumitele sale piese, printre care arhicunoscutele Feliz Navidad, Che Sara, vă vor încânta cu siguranţă în acest show exploziv intitulat The Legendary Latin – Guitar Hero. Deţinător a 8 Grammy, incluzând Premiul pentru întreaga carieră şi peste 45 de discuri de platină şi de aur, el este considerat cel mai mare chitarist al lumii, în viaţă.
Artistul a fost victima unui glaucom congenital, născându-se orb. În 1950, părinţii s-au mutat în New York, în Harlem-ul spaniol. Aici, Feliciano a descoperit acordeonul şi, la vârsta de 8 ani, a avut prima sa apariţie live la El Teatro Puerto Rico, unde a cântat la chitară.
În 1964 aînregistrat primul său album. Succesul a fost atât de răsunător, încât în 1968 afost ales să cânte la Mondialele de Baseball, unde a interpretat The Star-Spangled Banner, fiind primul cântăreţ care a realizat această piesă într-o formă stilizată.
În 1971 la Festivalul de la San Remo este ovaţionat cu piesa Che Sara, compusă de Jimmy Fontana, care a devenit unul dintre cele mai mari succese ale anului. Devenise cunoscut datorită pieselor sale Light My Fire, SuzieQ şi California Dreamin’, dar şi a melodiei Rain pe care o interpreta alături de Patty Pravo cu titlul In giardino dell’amore. A cântat alături de Jimmy Hendrix, dar şi alături de Carreras.
Alături de Jose Carreras
Feliciano lansa, la sfârşitul lui 1990, albumul Nina, în care dedica o melodie fetiţei sale. Acest album conţine unul dintre cele mai mari succese ale sale – Porque te tengo que olvidar?.
În 1992 lansează albumul Calle Latina (Latin Street) ’92, care conţine ritmuri ca salsa, vallenato…
În cincizeci de ani de carieră muzicală intensă, prin turneele sale desfăşurate pe întreg mapamondul, a dat un nou impuls muzicii latine şi, în special, boleroului în anii ’90, când acest stil nu mai era la modă.
Jose Feliciano ştie să cânte la 17 instrumente, printre care contrabas, banjo, orgă, double six, mandolină, muzicuţă, pian, harpă, acordeon şi alte instrumente specific sud-americane: timbales, timbalines, kazoo.
Este învingător al mai multor premii, printre care cel mai bun chitarist pop al Americii, premiat pentru cel mai bun cântăreţ de jazz, muzică clasică şi rock. A fost răsplătit cu 8 Premii Grammy şi cu 20 de nominalizări în cei peste 50 de ani de carieră.
Jose Feliciano s-a născut pe 10 septembrie 1945, în Lares, Puerto Rico.
La 9 ani intră în posesia primei chitare şi începe să studieze ca autodidact, ascultând puţinele discuri pe care le poseda cu muzica lui Segovia, dar şi a chitaristului de jazz Wes Montgomery, ajungând să studieze câte 14 ore pe zi. Cânta la 30 de instrumente. Visul său era acela de a deveni un excelent chitarist de muzică clasică şi jazz. Dar întrucât trebuia să strângă bani, fiind o familie numeroasă cu 10 copii, începuse să cânte prin diferite restaurante din New York. Asculta muzica lui Ray Charles, Sam Cooke, Elvis şi a altor artişti ai anilor ‘50. Cânta prin pub-uri precum Greenwich Village din New York. Era perioada când exploda muzica folk a lui Bob Dyland şi a lui Joan Baez. Devine una dintre atracţiile localurilor din zonă, ziarele încep să-l elogieze.
Împreună cu Carlos Santana în concert
La vârsta de 18 ani obţine primul său contract cu RCA şi, în 1964, înregistrează primul său single, editând primul LP de melodii clasice contemporane ce erau transmise pe toate posturile de radio americane, obţinând un real succes.
În 1965 editează primul său album folk-rock în limba engleză şi participă la primul Festival al Cântecului de la Mar de Plata. A fost primul artist care a redescoperit şi reinterpretat pop-blues-ul, lansând numeroase melodii în limba spaniolă care devin hituri. La concertele sale stadioanele devin neîncăpătoare.
Dar adevăratul triumf îl obţine în 1968, când, la vârsta de 23 ani, este rechemat în Statele Unite de unul dintre cei mai importanţi producători, Rick Jarrad. Aşa începe adevărata carieră a lui Jose Feliciano cu Light My Fire, California Dreamin’, Sunny, In My Life. A reuşitsăfacă o fuziune între pop–folk–funky american cu sonorităţi şi interpretări latine, utilizând chitara clasică, conga, flautul, şi totul fără a uita interpretarea soul care, în mare parte, provenea de la interpreţii afro-americani pe care îi avea ca puncte de referinţă în muzica sa.
Datorită meritelor sale, Jose Feliciano este considerat în America ca primul artist crossoverîntre lumea latină şi muzica pop anglo-saxonă, sursă de inspiraţie a multor artişti care i-au urmat, precum Gloria Estefan, Ricky Martin, Christina AguileraşiCarlos Santana.
Datorită duetelor sale cu faimoşi interpreţi de la Hollywood, precum Frank Sinatra, a ajuns în topul clasificărilor din întreaga lume, din Australia, din Anglia în Brazilia, până în Ţările Nordice, în Asia şi Africa.
A cântat Imnul Statelor Unite în varianta sa, în faţa a peste 50 de milioane de spectatori, într-o versiune soul-blues personală, dar americanii conservatori nu l-au iertat pentru că a modificat imnul, aşa încât televiziunea americană a fost invadată de scrisori de protest faţă de această indecenţă. Mai mult, radioul american a început să îi refuze discurile.
Într-un concert din 2007
De abia în anul 1974, Jose Feliciano obţine o iertare în faţa publicului american cu melodia Chico And the Man. Este o perioadă în care participă la numeroase înregistrări alături de alţi artişti precum John Lennon. Un alt succes este hitul său Sound of Vienna din 1997. După Sanremo-ul italian cu Que sera, evoluează alături de formaţia Ricchi e Poveri cu Shake A Hand într-o versiune ovaţionată de către public.
Îşi deschide o mică casă discografică unde realizează coloana sonorăa filmului Angela, apoi publică albumul Sweet Soul Music, un concert cu Fausto Papetti. O altă realizare este duetul cu Carlos Santana în albumul Escenas de amor.
Jose Feliciano face parte o perioadă din Orchestra Simfonică a Vienei, unde cântă la chitară şi înregistrează numeroase piese de jazz, flamenco, folk şi hard-rock, de asemenea realizate în stilul său propriu.
O perioadă de vârf în cariera sa sunt anii 2006-2008 când înregistrează 4 noi albume, 3 în limba spaniolă, A Mexico con Amor, Senor Bachata şi Con Mexico en el Corazon, toate intrând în clasificările latino, după aceea încă 17 cântece rock şi pop, toate compuse de el, dedicate jazz-istului Chet Baker ca un protest virulent împotriva războiuliu din Irak intitulat Killing’s not the answer.
În 14 noiembrie 2008, albumul Senor Bachata primeşte Premiul Grammy pentru cel mai bun album tropical latin.
Anul 2009 înseamnă o nouă schimbare în cariera lui Jose Feliciano. Abandonează casa discografică, publica 3 noi piese în albumul The Paris Concert, fiind invitat de către preşedintele Barack Obama să susţină un recital de cântece americane ale anilor ‘50-‘60 la Casa Albă, la Sărbătoarea Culturii Latine în Statele Unite, după ce în anii precedenţi fusese, de asemenea, oaspetele preşedinţilor Bill Clinton şi Ronald Reagan. Dar să nu uitam nici omagiul adus lui Elvis Presley prin publicarea albumului The King.
Aşadar, astă-seară, veţi putea fredona alături de Jose Feliciano melodiile sale atât de cunoscute şi îndrăgite.
