O premieră cosmică. Aurore polare și unde radio de pe o exoplanetă îndepărtată

Astronomii au detectat aceste unde provenind de la ceea ce pare a fi o auroră polară pe Beta Pictoris b, o planetă care orbitează o stea aflată la peste 63 de ani-lumină de Pământ. Aurora este provocată, cel mai probabil, de un câmp magnetic extrem de intens, conform echipei de cercetare, potrivit The New York Times.

O posibilă premieră: Primul câmp magnetic din afara sistemului solar

Dacă ipoteza se confirmă, vorbim despre primul câmp magnetic atestat pe o planetă din afara sistemului solar — un prim pas crucial spre descoperirea altor lumi capabile să susțină viața. Rezultatele cercetării, care urmează să fie evaluate de comunitatea științifică, au fost publicate online pe 15 septembrie.

„Este cu adevărat fascinant”, susține Imke de Pater, cercetătoare în științe planetare la Universitatea California, Berkeley, care nu a fost implicată în studiu. „Nimeni nu a mai observat până acum emisii radio de la o planetă în acest mod.”

Câmpul magnetic al Pământului protejează atmosfera — și condițiile necesare vieții de la suprafață — împotriva radiațiilor solare extreme. Acesta este și motivul principal pentru care astronomii au fost atât de dornici să identifice astfel de scuturi magnetice pe alte planete.

„Potențialul de a găzdui viață este, probabil, principalul motiv pentru care ne interesează magnetosferele”, explică Yvette Cendes, astronom la Universitatea din Oregon și coautoare a lucrării.

Detectarea câmpurilor magnetice la o asemenea depărtare este un proces dificil, însă o cale accesibilă este observarea emisiilor radio. Un câmp magnetic canalizează electronii către polii planetei, dând naștere unor aurore similare celor din sistemul nostru solar. Când acești electroni ating polii, ei pot fi deviați înapoi, eliberând unde radio.

Kevin Ortiz Ceballos, cercetător la Centrul de Astrofizică Harvard-Smithsonian din Cambridge, Massachusetts, alături de colegii săi, a început prin a căuta emisii radio la o serie de stele cu ajutorul radiotelescopului MeerKAT.

Acesta este un ansamblu de 64 de antene situat în Parcul Național Meerkat din Africa de Sud, fiind unul dintre cele mai avansate sisteme de radiotelescoape din lume.

Beta Pictoris b a fost descoperită în 2008

În 2025 și la începutul anului 2026, echipa a observat ceva ieșit din comun pe Beta Pictoris b. Planeta fusese descoperită încă din 2008 prin imagistică directă: astronomii au surprins un punct slab de lumină blocând strălucirea stelei-gazdă. Planeta are o dimensiune aproape dublă față de cea a lui Jupiter și o masă de aproximativ 12 ori mai mare.

Observațiile ulterioare din luna mai a acestui an au ajutat echipa să localizeze cu precizie emisiile radio de pe Beta Pictoris b, emisii ce indică o „activitate magnetică extrem de puternică”, punctează Kevin Ortiz Ceballos.

„Am reușit să diferențiem poziția stelei de cea a planetei și să ne dăm seama că emisia provenea chiar de la planetă. Împingem cu adevărat limitele a ceea ce poate face un astfel de telescop.”

Frecvența undelor radio dezvăluie intensitatea potențialului câmp magnetic. Cel al Pământului are în jur de 0,5 gauss — o fracțiune insesizabilă din puterea unui simplu magnet de frigider. Cel al lui Jupiter este mult mai intens, ajungând până la 14 gauss. Prin comparație, Beta Pictoris b ar avea un câmp magnetic „extraordinar”, de cel puțin 1.250 de gauss.

Mary Knapp, cercetătoare în științe planetare la M.I.T., neimplicată în studiu, consideră că rezultatul este „unul extrem de solid”. Deși au mai existat indicii ale unor câmpuri magnetice pe exoplanete, până acum nu a existat o detectare directă. „Sper că acesta este doar începutul”, adaugă ea.

Explicații alternative

Câmpul magnetic de pe Beta Pictoris b ar fi similar ca intensitate cu cel al giganților cunoscuți sub numele de pitice maro — stele „eșuate” de până la 80 de ori mai masive decât Jupiter. Totuși, motivul exact pentru care este atât de puternic rămâne o enigmă.

Ar putea avea legătură cu tinerețea planetei, care are abia 25 de milioane de ani. Planetele mai tinere sunt mai calde, având astfel mai multă energie pentru a alimenta dinamul interior ce generează câmpul magnetic.

O altă explicație ar putea fi mai speculativă: prezența unei luni care gravitează în jurul planetei. În sistemul nostru solar, Io, unul dintre sateliții lui Jupiter, îi hrănește aurora aruncând în atmosfera planetei particule încărcate din multitudinea sa de vulcani.

Cu toate acestea, nu s-a găsit încă nicio dovadă clară a existenței unei luni în jurul lui Beta Pictoris b.

Dincolo de posibilitatea existenței vieții, astronomii sunt fascinați de câmpurile magnetice extraterestre deoarece ele oferă o cale unică de a studia interiorul planetelor îndepărtate.

Știm că aceste câmpuri sunt generate, de regulă, de rotația nucleului planetar, așa că este foarte probabil ca ceva similar să se întâmple și în adâncurile lui Beta Pictoris b. „Avem de-a face cu un sistem de dinam uriaș care creează acest câmp magnetic gigantic”, menționează Yvette Cendes.

În viitor, cercetătorii își doresc să analizeze planete mai mici. Cu toate acestea, planetele stâncoase, precum Pământul, au câmpuri mult mai slabe, iar atmosfera planetei noastre acționează „ca un zid complet opac” ce blochează emisiile lor radio, explică Kevin Ortiz Ceballos. Pentru a le detecta, ar fi nevoie de radiotelescoape amplasate în spațiu sau pe fața nevăzută a Lunii.

Până atunci, giganții cosmici — precum Beta Pictoris b — vor fi mai ușor de explorat.