Omenia n-a murit. România care nu se vede: pe Facebook, necunoscuți își oferă case sau o masă

Într-o Românie în care chiria a ajuns lux, iar crizele se țin lanț, există un grup de Facebook cu peste 3.300 de membri unde se întâmplă ceva neașteptat: oameni care nu se cunosc își oferă case, camere, paturi, grădini, mâncare și siguranță.

„Caut o doamnă fără locuință să locuiască cu mine”

Pe 27 aprilie, o femeie pe nume Maria KM postează: „Caut o doamnă singură fără locuință să locuiască cu mine, să ne ajutăm una pe alta.” Un mesaj scurt, dar care spune totul despre precaritatea și solidaritatea din România. Comentariile curg. Unii întreabă orașul, alții întreabă dacă nu ar putea fi și un bărbat.  E o solidaritate anonimă, fără pretenții, fără contracte. Doar pentru că cineva are mai mult decât are nevoie și vrea să dea și atuia.

  „Aș da casa cuiva, să nu mai plătească chirie”

În altă postare, un bărbat povestește că ar fi vrut să ofere o casă întreagă, cu grădină, cu tot, unei persoane care să o îngrijească până se întoarce familia lui din străinătate. „Să se bucure de tot ce muncesc, fără nicio pretenție”, scrie el. Un fel de custodie rurală, în care casa devine adăpost pentru cineva care nu are unde merge.

  „Sunt pe drumuri. M-a dat soțul afară. Am o fată de 14 ani.”

Printre comentarii apare și strigătul unei femei: „Sunt efectiv pe drumuri, m-a dat soțul afară din casă și am o fetiță de 14 ani.” Mesajul a fost lansat direct. Fără vorbe meșteșugite. Fără ascunzișuri. Drama însă iese la iveală și ea la fel de direct. a  Răspunsul, chiar dacă nu a fost cel dorit de femeie, a venit imediat: „Casa este adresată strict unei familii.” Nu era loc pentru ea acolo, dar cineva tot o ascultă. Și asta, uneori, e primul pas.

 „Căutăm o persoană care are nevoie de cazare și mâncare”

O familie din Tunari, cu patru copii, postează: „Căutăm o persoană care are nevoie de cazare, mâncare și un bănuț în plus – ajutor cu treburile casnice.” Oamenii se înțeleg rapid. Își spun păsurile și nevoie și apoi cad la învoială. Un fel de „Ce vrei tu și ce-ți pot da eu”. Un schimb de viață pentru viață. Oameni care au puțin, dar împart.

  „Caut un teren ieftin, să-mi fac o casă mică”

În alt colț al grupului, cineva cere un teren „la preț accesibil”. Nu vrea lux, nu vrea vilă. Vrea doar un loc pe pământ. Imediat apare un comentariu: „Rog mesaj privat pentru ofertă în rate foarte mici.”

Într-o țară în care statul abia reușește să acopere nevoile sociale, pe Facebook se construiește o rețea informală de supraviețuire. Oameni care nu se cunosc, nu se văd, nu se știu, dar se ajută.

Nu pentru viral, nu pentru like-uri. Pentru că unde mănâncă un bătrân, pot mânca și o mamă cu un copil. Pentru că unde e o cameră liberă, poate fi o șansă.

Pentru că, în România, solidaritatea nu moare. Doar se mută pe Facebook.