La momentul de maximă înflorire, în octombrie, suprafața acoperită de flori ar urma să ajungă la aproximativ 15.000 de hectare, potrivit estimărilor specialiștilor chilieni. Episodul ar fi astfel unul dintre cele mai importante de tip „deșert înflorit” observate în regiune, arată sursa citată.
Viața păstrată sub nisip
Sub un sol care pare lipsit de orice vegetație se află, de fapt, o rezervă uriașă de viață. Pământul din Atacama adăpostește milioane de semințe și bulbi, care provin de la aproximativ 200 de specii de plante și care pot aștepta în sol momentul în care apa ajunge în cantitate suficientă pentru a germina.
Printre florile apărute în această perioadă se află cele pe care localnicii le numesc „suspiros blancos” și „patas de guanaco”, unele dintre ele colorând în violet intens porțiuni mari din deșert.
Un peisaj care îi oprește pe turiști din drum
Schimbarea este atât de impresionantă, încât mulți turiști trag pe dreapta, la marginea drumurilor, ca să fotografieze câmpurile înflorite. Spre seară, imaginea devine și mai spectaculoasă, pentru că nuanțele florilor se amestecă cu roșul apusului și, uneori, cu un curcubeu.
O cantitate de apă fără precedent
Anul acesta, diferența a făcut-o volumul neobișnuit de mare al ploilor. În unele zone din regiunea Atacama, precipitațiile din timpul iernii australe au trecut de 180 de milimetri, un nivel care nu mai fusese atins până acum în aceste locuri. Pentru că a pătruns în nisip mai adânc decât de obicei, apa a ajuns la un număr mai mare de semințe, bulbi și rădăcini, iar de aici a pornit explozia de vegetație care acoperă acum părți ale deșertului.
Fenomenul nu este unic, dar dimensiunile lui îl deosebesc de altele asemănătoare: „Deși există și alte deșerturi care înfloresc atunci când plouă, amploarea teritorială și diversitatea speciilor care există aici sunt unice”, spune César Pizarro.
Punctul maxim, în octombrie
„Deșertul înflorit” nu și-a atins încă apogeul. CONAF estimează că momentul de vârf va veni în octombrie 2026, când florile ar urma să se întindă pe aproximativ 15.000 de hectare. Actualul episod este considerat de autoritățile chiliene unul dintre cele mai importante de acest fel înregistrate vreodată.
Mai mult decât un covor de flori
Dincolo de ceea ce se vede, înflorirea declanșează funcționarea unui întreg ecosistem, a explicat César Pizarro. Plantele sunt polenizate de albine, iar coleopterele se hrănesc cu resturile vegetale, pe care le transformă apoi într-un aport de azot și fosfor pentru sol. Tocmai de aceea, fenomenul nu se reduce la apariția unui peisaj spectaculos, susține specialistul.
În spatele înfloririi
Transformarea deșertului a fost provocată de El Niño, fenomen climatic legat de încălzirea apelor de suprafață din zona centrală și estică a Pacificului ecuatorial, care poate influența atât circulația atmosferică, cât și distribuția precipitațiilor în multe regiuni ale lumii. În nordul Chile, ploile torențiale căzute între 16 și 22 iulie au fost alimentate de evaporarea intensă a apei din Pacific, în largul coastelor statului Peru.
Partea dramatică a ploilor
Aceleași ploi care au adus flori în deșert au avut urmări grave pentru locuitori. Potrivit autorităților chiliene, precipitațiile din iulie au dus la moartea a 13 persoane și au distrus sau au avariat grav aproximativ 4.000 de locuințe.
Între îngrijorare și mândrie
César Pizarro a atras atenția asupra contrastului pe care îl aduce actualul episod El Niño: dacă în multe regiuni fenomenul provoacă temeri din cauza efectelor sale severe, în Atacama a reușit, în același timp, să „activeze viața”. Pentru Chile, spectacolul are și o valoare aparte, a mai spus specialistul chilian. „Deșertul înflorit este un motiv de mândrie, face parte din patrimoniul nostru”, conchide César Pizarro.