EXCLUSIV Comisia Europeană a închis, după 11 ani, infringementul privind microhidrocentralele din România

Decizia, nemediatizată încă, a fost emistă pe 1 octombrie și apare în registrul oficial al Comisiei Europene. Pune capăt, după mai bine de 11 ani, uneia dintre cele mai lungi dispute dintre Bruxelles și autoritățile române în domeniul protecției râurilor și ariilor naturale.

Procedura de infrigmeent cu privier la MHC-uri a fost deschisă în 2015, după ce Comisia Europeană a reclamat probleme legate de aplicarea în România a Directivei-cadru privind apa și a Directivei Habitate în cazul unor proiecte de microhidrocentrale.

În centrul dosarului s-au aflat proiecte dezvoltate pe râuri de munte, inclusiv în zone Natura 2000. Bruxelles-ul a pus sub semnul întrebării modul în care autoritățile române evaluaseră impactul acestor investiții asupra corpurilor de apă, habitatelor și speciilor protejate.

Registrul Comisiei Europene notează acum procedura ca fiind închisă

Deocamdată, în registrul oficial este disponibilă doar informația privind decizia de închidere, fără ca motivarea detaliată a acesteia să fie publicată.

Prin urmare, nu se poate preciza, pe baza documentului public disponibil, care au fost motivele concrete pentru care Comisia a considerat că procedura poate fi închisă.

Un dosar început în plină controversă privind microhidrocentralele

Infringementul din 2015 a apărut după mai mulți ani în care dezvoltarea microhidrocentralelor în zonele montane provocase controverse puternice în România.

Investițiile beneficiau de schema de sprijin pentru energia regenerabilă, prin certificate verzi. Organizații de mediu, precum WWF, susțineau că sistemul de stimulente favoriza construirea de microhidrocentrale inclusiv pe râuri cu valoare ecologică ridicată.

În februarie 2014, The Guardian publica un reportaj amplu despre fenomenul din România, relatând despre proiectele dezvoltate în Carpați și despre criticile potrivit cărora schema certificatelor verzi încuraja investițiile în zone sensibile.

Reportajul descria inclusiv situații în care o parte importantă din debitul unor râuri era captată și transportată prin conducte către aceste centrale.

În presa română, jurnaliștii de la România, te iubesc!, de la ProTV, documentau, la rândul lor, efectele unor microhidrocentrale asupra râurilor de munte într-un amplu reportaj.

Cazurile controversate au ajuns în instanță, iar unele proiecte au fost investigate de autoritățile de mediu și de organele judiciare. Pe acest fond, Comisia Europeană a deschis în 2015 procedura împotriva României.

Ce s-a întâmplat în cei 11 ani

În urma procedurii, România și-a asumat o serie de măsuri pentru remedierea problemelor identificate de Comisie.

Printre acestea s-au numărat monitorizarea proiectelor vizate, reevaluarea deteriorării corpurilor de apă, introducerea unui cadru privind debitul ecologic, identificarea unor sectoare de râu care să fie protejate de noi intervenții, modificarea unor autorizații și îmbunătățirea procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului.

În 2017, prin OUG 78/2017, au fost introduse în Legea apelor prevederi potrivit cărora, „pe sectoarele de cursuri de apă care nu sunt afectate de activități umane, sunt interzise lucrările și activitățile care pot afecta starea ecologică a apelor.”

Un alt reper legislativ a fost Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

Procedura europeană nu a fost însă închisă atunci.

Mai mult, între timp lucrurile au regresat, iar modificările din 2017 la Legea apelor aveau să fie „anulate” de facto, spune activistul de mediu Călin Dejeu. Asta după ce în 2020 ministrul Mediului şi Apelor de la acea vreme, Costel Alexe a iniţuat o Hotărâre de Guvern (HG), aprobată, potrivit căreia sunt protejate doar râurile de acolo de la peste 1500 de metri altitudine.

„Vorbim de o protecţie acolon unde nici nu sunt râuri, la peste 1.500 m”, subliniază Dejeu. HG-ul amintit include o anexă cu peste 350 de porţiuni din corpuri de apă care ar intra sub incidenţa legii, dar „sunt de fapt pâraie, nu râuri”, spune activistul.

În 2023, Comisia spunea că problemele nu erau rezolvate

Pe registrul oficial al CE, între momentul declanşării infrigementului şi cel al închiderii dosarului, recent, mai apare o singură menţiune, în 2023.

Atunci, Comisia Europeană revenea asupra aceleiași proceduri, printr-o nouă scrisoare de punere în întârziere.

Bruxelles-ul constata atunci că angajamentele asumate de România fuseseră implementate doar parțial.

Comisia reclama, între altele, deteriorarea unui corp de apă și probleme legate de autorizarea unor microhidrocentrale fără evaluarea adecvată prevăzută de Directiva Habitate.

În documentele sale, Comisia indica inclusiv corpul de apă Argeș izvor – intrare acumulare Vidraru și afluenți, despre care Planul de Management al Bazinului Hidrografic confirma deteriorarea.

În acest context, închiderea actuală a dosarului, după mai bine de 11 ani, este cu atât mai relevantă.

România a contestat încă din 2015 unele dintre constatările Comisiei

Documentele schimbate între Guvernul României și Comisia Europeană după declanșarea procedurii conțin și unele poziții surprinzătoare ale autorităților române.

În răspunsul transmis Bruxelles-ului, după declanşarea infrigementului pe MHC-uri, Guvernul afirma că nu identificase unele dintre proiectele de microhidrocentrale menționate de Comisie în scrisoarea de punere în întârziere.

RaspInfr – Răspunsul Guvernului României, din septembrie 2015, la decizia de infrigment a CE pe microhidrocentrale

„Nu au fost identificate proiectele de pe râurile Cunțu, Craiu, Sebeșel (bazinul hidrografic Sebeș) și de pe râul Ramna pe care le are în vedere Comisia în punerea în întârziere”, se arăta în documentul intrat în posesia Cotidianul.ro.

Se întâmpla în condițiile în care, în 2012, Garda Naţională de Mediu – Comisariatul Caraş-Severin, intrat de asemenea în posesia noastră, făcuse anterior referire – potrivit unui document intrat de asemenea în posesia noastră – la aceste microhidrocentrale, într-o adresă oficială.

Guvernul a contestat de altfel și faptul că modificarea stării ecologice a unor corpuri de apă ar fi fost provocată de microhidrocentrale.

În cazul a două corpuri de apă care trecuseră din categoria „stare ecologică foarte bună” în „stare ecologică bună”, autoritățile române explicau că schimbarea fusese determinată de indicatorii „conductivitate” și „agenți tensioactivi de suprafață”, pe care îi considerau nerelevanți pentru acest tip de investiții.

Potrivit răspunsului României, încadrarea în starea ecologică bună nu reprezenta, în aceste condiții, o deteriorare a corpului de apă provocată de microhidrocentrale.

Activist: „nu s-a rezolvat absolut nimic”

Călin Dejeu, care a urmărit îndeaproape dosarul şi a întreprins numeroase demersuri pentru protejarea ecologică a multor râuri de munte, consideră că închiderea procedurii de infrigement pe MHC-uri nu reflectă rezolvarea problemelor de mediu reclamate în urmă cu mai bine de un deceniu.

Într-un punct de vedere transmis după decizia Comisiei, Dejeu afirmă că râurile au rămas afectate de captările și infrastructura construite pentru microhidrocentrale și indică în special cazul râului Taia.

El amintește, pe de altă parte, că infrigement-ul a avut și o consecință legislativă pozitivă, prin introducerea în 2017 în Legea Apelor a unor prevederi pentru protejarea sectoarelor de cursuri de apă neafectate de activități umane.

Deocamdată, însă, nu există în registrul public al Comisiei motivarea detaliată a deciziei de închidere.

Rămâne de clarificat de ce, după ce în 2023, constata că România își îndeplinise doar parțial angajamentele și reclama în continuare probleme privind unele microhidrocentrale și corpuri de apă, Comisia Europeană a decis acum să închidă procedura începută în 2015.

Cotidianul.ro a întrebat-o, într-un mesaj scris, pe actuala ministră a Mediului, Diana Buzoianu, dacă ministerul a fost informat oficial despre decizia CE. Nu am primit încă un răspuns.