Noua taxă „exit tax” marca Guvernul Niculescu: România ar putea impozita câștigurile înainte ca activele să plece din țară

Programul de guvernare, depus la Parlament de premierul desemnat Luca Niculescu în seara de 15 octombrie 2026, prevede:

„Introducem un mecanism de taxare la ieșire, conform standardelor și legislației europene și internaționale, care asigură impozitarea câștigurilor de valoare generate pe teritoriul României înainte de transferul activelor, al rezidenței fiscale sau al activității economice în alte jurisdicții.”

Cu ajutorul acestui mecanism i s-ar putea permite României să impoziteze anumite câștiguri acumulate pe teritoriul său atunci când o companie transferă active sau își mută activitatea în altă țară, iar statul român pierde dreptul de a impozita câștigurile respective.

În documentul citat nu precizează însă ce cotă de impozitare ar urma să se aplice, ce categorii de companii vor fi vizate sau când va intra în vigoare mecanismul. Aceste detalii vor trebui clarificate prin regulile legislative de aplicare.

Cum ar putea funcționa „exit tax”

Să presupunem că o companie deține un activ cumpărat cu 10 milioane de euro, a cărui valoare ajunge ulterior la 30 de milioane de euro. Dacă activul este transferat în străinătate și sunt îndeplinite condițiile legale pentru impozitarea la ieșire, câștigul de valoare de 20 de milioane de euro ar putea fi luat în calcul la stabilirea impozitului. Cele 20 de milioane de euro reprezintă diferența de valoare, nu impozitul care trebuie plătit. Suma datorată depinde de regulile fiscale aplicabile și de modul de calcul prevăzut de lege.

De asemenea, nu orice transfer de active în străinătate atrage automat impozitarea la ieșire. Contează natura operațiunii și dacă România pierde dreptul de a impozita câștigul respectiv.

În ce situații poate interveni impozitarea

Directiva europeană 2016/1164, cunoscută drept Directiva anti-evaziune fiscală (ATAD), reglementează impozitarea la ieșire în anumite situații în care un stat pierde dreptul de a impozita câștigurile aferente unor active. Regulile pot viza transferul activelor în străinătate, mutarea rezidenței fiscale a unei companii sau transferul activității unei unități permanente către o altă jurisdicție.

În condițiile prevăzute de directivă, anumite companii pot solicita plata impozitului în rate, pe o perioadă de până la cinci ani. Este important de menționat însă că această posibilitate nu se aplică automat tuturor operațiunilor, ci depinde de condițiile legale.

Este o taxă complet nouă în România?

Impozitarea la ieșire nu este un mecanism nou la nivelul Uniunii Europene, deoarece Directiva ATAD prevede deja astfel de reguli, aplicabile în statele membre din 2020, iar legislația fiscală românească conține, la rândul ei, dispoziții în acest domeniu. Prin urmare, includerea măsurii în programul de guvernare nu înseamnă, în sine, că a intrat în vigoare o taxă nouă, cu o cotă și condiții deja stabilite.

Pentru a determina ce se schimbă efectiv, legiuitorul va aduce clarificări suplimentare care ne vor permite sa vedem impactul, dar și care vor fi elementele concrete de noutate.

Prin urmare, până la publicarea unor norme de aplicare și până la apariția clarificărilor suplimentare, nu se poate afirma că toate companiile care își transferă activele în străinătate vor plăti automat o nouă taxă sau că se vor aplica schimbări fiscale de substanță în acest sector.

Află și 20 octombrie, ziua votului de învestire a Guvernului Luca Niculescu. Audierile miniștrilor în comisii, luni și marți