In chiar ziua cand in Parlament urma a se vota legea minelor, Vocea Rusiei a publicat un articol în care este expus un așa-zis plan al regimului Ceaușescu de a face concurență FMI-ului în economiile in curs de dezvoltare, lucrând mână în mână cu China, Libia, Iran și alte ”democratii” ale vremii.
Articolul publicat de Vocea Rusiei arată cu degetul către Mugur Isărescu, Ion Iliescu, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Constantinescu și altii, cum că fie nu au priceput ”Testamentul lui Ceaușescu”, fie l-au sabotat cu bună știință.
Vocea Rusiei nu transmite încă românilor că ar fi mai bine să părăsească UE și să se îndrepte către Uniunea Eurasiatică, așa cum face propaganda Moscovei peste Prut. Deocamdată, iată dezvăluirile privind aurul României, în articolul ”Ce legătură are Mugur Isărescu cu Roşia Montană?”, semnat de Valentin Vasilescu.
”Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. (Este vorba de peste 2.000 de tone de aur si rezerve inca neexploatate de circa 6.000 de tone – n.red). Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare. Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.
Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă de aur si metale rare până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur. Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România. Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud.
BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999(…) Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, Romania a platit suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex. Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Disparea astfel una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.
Mai mult pe Vocea Rusiei
