Miniştrii de Finanţe din Germania si Luxemburg, Wolfgang Schauble şi Jean-Claude Juncker, nu exclud posibilitatea ca Grecia să aibă nevoie şi de un al treilea împrumut din partea UE şi FMI. Atena a primit un împrumut de 110 miliarde de euro în 2010 şi un al doilea împrumut de 130 de miliarde de euro a fost aprobat în urmă cu o săptămână.
Posibilitatea evocată de cei doi vine în chiar ziua în care Bundestagul trebuie să aprobe acordarea împrumutului.
Jean-Claude Juncker declara că nu vede cum Grecia ar mai putea intra în faliment, după acordarea ultimului împrumut. Agenţia Moody’s este însă mai pesimistă şi arată că Grecia se află în „mare risc de intrare în incapacitate de plată”, chiar şi după restructurarea datoriilor deţinute de investitorii privaţi.
La Berlin, ministrul de Interne Hans-Peter Friedrich susţine că „şansele Greciei de a se regenera şi de a deveni competitivă sunt mult mai mari în afara zonei euro decât în cazul în care rămâne în zona monedei unice europene”, scrie Der Spiegel. „Nu vorbesc despre a arunca Grecia afară, ci despre crearea unor stimulente pentru ieşirea ţării din zona euro”, spune ministrul. Este pentru prima dată când un membru al cabinetului Merkel face apel la ieşirea Greciei din zona euro.
Luni, în ziua votului din Bundestag pentru acordarea imprumutului de 130 de miliarde de euro pentru Grecia, tabloidul Bild, cel mai vândut ziar german, scrie: „Europa aruncă bani într-un sac fără fund. Europa poate gestiona aceasta criză doar dacă va face ceea ce cei mai mulţi experţi au recomandat. Economia greacă poate relua creşterea şi poate fi mai competitivă doar cu propria sa monedă, nu cu puternicul euro. A aplica vechile reţete nu ajută la nimic. De aceea votul de azi va fi rău pentru Grecia, rău pentru Germania şi rău pentru Europa”.
Un sondaj arată ca 63% dintre germani sunt împotriva acordării împrumutului pentru Grecia şi doar 33% sunt pentru.
Publicaţia conservatoare Frankfurter Allgemeine Zeitung are altă opinie. Reîntoarcerea Greciei la drahmă ar însemna reîntoarcerea la situaţia din 2012. Aceasta oferă dovada că statele euro nu pot evalua corect gradul de pregătire al unei ţări pentru a adera la euro, cu riscul de a se bloca extinderea zonei euro. Ar fi o dovadă că statele euro nu sunt capabile să ajute un partener mic, precum Grecia, şi că nu pot să-şi impună viziunile politice. „Aceasta i-ar face pe unii competitori globali să se întrebe dacă apartenenţa la UE este definitivă sau dacă unele ţări nu ar găsi că este mai bine să se orienteze către Moscova sau Teheran”, scrie FAZ.
