Filmul Kony 2012, care prezintă ororile comise de aşa-numita Armata de Rezistenţă a Domnului din Uganda, condusă de Joseph Kony, a avut un impact neaşteptat-50 de milioane de vizualizări pe youtube într-o săptămână, şi politicienii americani, cărora li se adresa în bună măsură, nu au rămas indiferenţi.
Administraţia Obama i-a felicitat pe realizatorii filmului postat pe youtube. Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Jay Carney i-a lăudat pe „sutele de mii de americani care s-au mobilizat în această criză de conştiinţă fără precedent”.
Însă în Uganda sentimentele sunt altele. Criticii spun că Kony şi armata sa tot mai redusă, formată în general din copii răpiţi, a fugit din Uganda în urmă cu şase ani şi se află acum în junglele din ţările învecinate. „Ceea ce arată acest film este total greşit şi ne poate crea mai multe probleme decât ne poate ajuta”, spune Beatrice Mporta, director al unei asociaţii medicale din Gulu, un oraş care a fost în centrul raidurilor lui Kony.
Presa britanică l-a intervievat pe eroul filmului, Jacob Acaye, acum în vârstă de 21 de ani. „Nu înţelegeau ce se întâmplă. Aveau nevoie de un copil care să vorbeasca engleza. Vorbeam engleza şi le-am putut spune ce se întâmplă. Aşa am apărut în film”, spune el.
„Nu a mai fost picior de membru al armatei din 2006. Acum este pace, oamenii s-au intors acasă, îşi cultivă câmpurle, au început micile lor afaceri. Aici ar trebui să fim ajutaţi”, spune Mporta.
Realizatorii deja controversatului film susţin că vor să strângă fonduri pentru finanţarea unei misiuni de 100 de consilieri militari americani care să ajute la prinderea lui Kony în Uganda. „A sugera că soluţia este una mai mult militară este greşit. S-au gândit oare la consecinţe? A face din Kony un personaj „faimos”, chiar şi pentru a-l prinde, înseamnă a-l face mai puternic. A cere mai multe trupe americane înseamnă a-l speria şi a-l face să răpească mai mulţi copii pentru armata lui sau să treacă la ofensivă”, spune Javie Ssozi, un influent blogger din Uganda.
„Filmul arată Uganda de acum şase sau şapte ani, total diferită faţă de astăzi. Este iresponsabil”, spune Rosebell Kagumire, un jurnalist ugandez specializat în reportajele de război.
În noiembrie 2011, când filmul era încă în producţie, revista Foreign Affairs a publicat un articol în care arăta că organizaţia „Copiii invizibili”, producătorul materialului, a „manipulat faptele în scopuri strategice, exagerând amploarea răpirilor Armatei de Rezistenţă a Domnului şi crimele sale”.
