"Nu vă lăsaţi şantajaţi de UDMR!"

„Dacă un român ar spânzura la Gyula, în Ungaria, efigia lui Kossuth Lajos în piaţa publică, cam câte minute de viaţă i-aţi mai da? Foarte puţine”

Recapitulăm câteva fapte… In data de 15 martie 2006, la Târgu Secuiesc, liderul aşa-zis „moderat” al UDMR, Marko Bela, a declarat: „Funcţionarii de la ghişee ştiu din nou ungureşte, iar pe cei care nu cunosc limba maghiară, trebuie să-i punem să înveţe. Şi poliţistul, şi poştasul, toţi cei care mănâncă pâinea noastră. Fiindcă de-acum aşa trebuie să vedem lucrurile: cel care este funcţionar aici, în Ţinutul Secuiesc, mănâncă pâinea noastră”.

În 2010, cu ocazia unei vizite la Miercurea Ciuc, preşedintele României este întâmpinat de un tânăr funcţionar al Fiscului, Csibi Barna, îmbrăcat într-un tricou pe care desenase o hartă a României Mici (Muntenia şi Moldova). Dovedind o insolenţă incredibilă, acesta îi cere preşedintelui „paşaportul”, deoarece a trecut graniţa în „Tara Mamă Internă” a secuilor.

În urmă cu două săptămâni, preşedintele Parlamentului Ungariei, fostul şef al serviciilor secrete, un personaj mistic şi exaltat, Kover Laszlo, a ţinut o cuvântare la Târgu Mureş, în care şi-a permis să „divinizeze” autonomia aşa-zisului Tinut Secuiesc: „Ceea ce vreţi dumneavoastră (autonomia teritorială) este legal, e modern şi e corect. E şi voinţa lui Dumnezeu, care dirijează vieţile noastre”.

În ziua de 15 martie, reapare extremistul Csibi Barna şi săvârşeşte sacrilegiul spânzurării simbolice a lui Avram Iancu. Tot cu prilejul sărbătorii maghiarilor, doamna Erzsebet Bajtai, soţia ambasadorului ungar Fuzes Oskar, a citit la Târgu Mureş (în ce calitate?) mesajul premierului Viktor Orban, la care şi-a permis să adauge un vers dintr-o poezie a criminalului de război Wass Albert: „Să fie Ardealul din nou cum a fost şi naţiunea ungară cum a fost”. In iureşul tuturor acestor întâmplări, care ar fi pierit iute în negura uitării, lăsând locul Libiei şi Japoniei în fruntea ştirilor, un liberal din Senatul României a întrerupt fluxul tradiţional al laşităţii româneşti şi, după cum se ştie, a cerut ca parlamentul să elaboreze un protest adresat autorităţilor Ungariei. A fost boicotat de majoritatea guvernamentală, dar subiectul a devenit peste noapte fierbinte pentru români. Manifestările de la Câmpeni şi Abrud, de respingere a prezenţei lui Csibi Barna în zonă, sunt cele mai recente. Vorbim de arheologul Puiu Haşotti, conferenţiar la Universitatea din Constanţa, aromân născut dintr-un neam venit din Veria, Grecia, membru fondator al PNL şi liderul Grupului Liberal din Senat.

„UDMR a obţinut în 21 de ani exact cât putea să obţină. Trebuie să se oprească aici!”

De 21 de ani, UDMR se vântură prin peisajul politicii româneşti în pas de ceardaş. Partidele româneşti au căpătat „dependenţă” de acest dans înşelător, luându-şi partenerul de cot în mai toate guvernările. Cum vedeţi această „Veşnică Alianţă cu Puterea” a partidului etnic?
Ca formaţiune politică, PNL nu are nici o problemă cu UDMR. Maghiarii au oameni cu o pregătire remarcabilă, parlamentari cu totul deosebiţi, cu contribuţii majore în elaborarea legislaţiei. UDMR a încercat, nu ştiu în ce măsură a reuşit, să se delimiteze, în aceşti 21 de ani, de declaraţii şi manifestări anti-româneşti, ale unor personalităţi precum Laszlo Tokes – personaj care s-a manifestat cu o mare antipatie faţă de poporul român şi cu o totală lipsă de respect faţă de istoria naţională. UDMR a reuşit de multe ori să se delimiteze de domnul episcop, şi tot de multe ori a reuşit mai puţin sau n-a vrut să reuşească a se delimita. Din păcate, şi în rândul politicienilor români a existat o mişcare extremistă, îl evoc doar pe C.V.Tudor şi este suficient, care a făcut mult rău politicii româneşti. Paradoxal, această mişcare a făcut bine UDMR-ului, pentru că, astfel, a avut ce să invoce. Vorbind de „eternizarea” UDMR la guvernare, cred că a făcut bine, nu numai prin specialiştii pe care i-a pus la dispoziţie, ci şi prin factorul de echilibru pe care l-a creat. Ei au avut o politică foarte abilă în interesul comunităţii maghiare şi au obţinut exact cât puteau să obţină. Trebuie să se oprească aici! Numai că actuala guvernare este tentată să facă unele compromisuri exagerate, cum ar fi, de exemplu, patru-cinci articole din Legea Educaţiei, precum şi intenţia de a promova Legea Autonomiei Culturale şi Legea de modificare a administraţiei publice locale (Legea regiunilor).
Noul preşedinte al UDMR, Kelemen Hunor, a declarat că articolul 1, aliniatul 1 din Constituţie trebuie modificat, România nu mai poate fi definită ca „stat naţional”. Acceptaţi o astfel de „modernitate” în gândirea d-lui ministru al Culturii?
Ştiu că există şi această dispută: România este sau nu este un stat naţional. În mediul acesta, sud-est european, balcano-danubiano-pontic, atât de frământat din punct de vedere istoric, etnic şi cultural, nu suntem pregătiţi să acceptăm că România nu este un stat naţional, unitar şi independent. Deci, articolul 1, aliniatul 1 nu poate modificat. De aceea, deschid o paranteză necesară: pentru beneficiile probabil exagerate pe care le-a obţinut UDMR în timpul guvernării PDL/UDMR, sau pentru ceea ce urmează să primească, nu este vinovat UDMR-ul. Vorba ceea: nu este prost cine cere, este prost cine dă. Vinovat e PDL-ul.
Ce spuneţi de invazia de apostoli ai hungarismului de la Budapesta, din cauza căreia aţi întrerupt dezbaterea din parlament? Ce spuneţi de doamna ambasador, care condamnă voalat Tratatul de la Trianon – obsesia iredentiştilor maghiari de 92 de ani?
Este inadmisibil, în orice stătuleţ de pe lume, cât de amărât ar fi, ca soţia unui ambasador să se ducă într-o adunare publică, să citească un text al primului ministru al ţării pe care soţul său o reprezintă, şi apoi să adauge, cu de la sine putere, nişte versuri ale unui individ care a fost declarat criminal de război. În mod firesc, ambasadorul trebuia chemat imediat acasă, din respect pentru statul român. Pe de altă parte, nu este admisibil ca preşedintele parlamentului ungar să facă declaraţii împotriva Tratatului de la Trianon şi, implicit, a celui de la Paris, din 1947 – tratate care consfinţesc pentru vecie unirea Transilvaniei cu Tara Mamă, România.

„Le-am spus colegilor de la PDL: dom’le, dacă aveţi probleme cu nişte legi importante, Grupul liberal vi le votează, vi le votăm, dar nu vă lăsaţi şantajaţi de UDMR”

De o bună bucată de vreme, ziua de 15 Martie devine evenimentul care bulversează România. De fapt, ce serbează maghiarii în această zi, domnule profesor?
O să vă spun un lucru mai puţin cunoscut: în 1848, pe 15 martie, Kossuth Lajos şi Petoffi Sandor (anti-români cu asupra de măsură – n.red.), alături de câţiva generali, au ocupat o tipografie. Atunci, o tipografie era mai mult decât o televiziune de azi. În acest fel, au redactat o proclamaţie care, în punctul 12, prevedea anexarea Transilvaniei la Ungaria. În concluzie, noi, astăzi, acceptăm ca maghiarii din România să-şi sărbătorească această zi. Ce altă dovadă de înţelegere, toleranţă, deschidere naţională aşteaptă politicienii maghiari de la români?
Un cuvânt, vă rog, despre Csibi Barna, „călăul” medieval din Miercurea Ciuc. Este el „produsul” istoriei învăţate după manualele de la Budapesta?
Tot ce se poate, dar nu asta contează. Eu aş vrea să fac un altfel de scenariu: ne putem imagina că la Gyula, în Ungaria, un român ar face un astfel de gest necugetat, de a spânzura efigia lui Kossuth Lajos în piaţa publică? Cam câte minute de viaţă i-aţi mai da? Foarte puţine. Mai mult: ne putem imagina cum doamna Roberta Anastase sau domnul Mircea Geoană s-ar duce la Budapesta şi ar spune că este dorinţa lui Dumnezeu ca România să se întindă în graniţele statului lui Burebista, care ocupa toată Ungaria? În fine, în momentul în care nişte persoane oficiale vin şi atentează la unitatea statului român, autorităţile române tac. Dacă eu am vorbit, am făcut-o pentru că preşedinţia a tăcut, guvernul a tăcut, ministerul de externe a tăcut, parlamentul tăcea… Am vorbit şi am declanşat această discuţie utilă.
UDMR a trecut tacit prin Senat o lege care schimbă regiunile de dezvoltare în aşa fel încât maghiarimea este cuprinsă într-o regiune ce se suprapune exact peste judeţele atribuite Ungariei prin Diktatul de la Viena, din 1940. Vi se pare o simplă coincidenţă?
Nu, desigur. Este vorba de una dintre cele cinci regiuni de dezvoltare convenite cu PDL (nu văd de ce n-ar rămâne opt, ca în prezent!). Această regiune se suprapune într-adevăr peste partea din Ardeal răpită de Ungaria prin Diktatul de la Viena. Dom’le, nu se poate aşa ceva! De ce au făcut colegii maghiari o astfel de propunere? Sunt nedumerit şi sunt scandalizat, nu este în regulă. Sigur nu va trece de Camera Deputaţilor, dar de ce ajungem să discutăm astfel de chestiuni care nu sunt deloc în regulă? Eu nu-i acuz de nimic pe parlamentarii UDMR, le admir tenacitatea şi consecvenţa, dar uitaţi-vă ce a spus domnul Marko Bela, spre exemplu, la recentul lor congres: „Autonomia teritorială este principalul obiectiv strategic al UDMR şi el trebuie îndeplinit pe neobservate”. Cum, adică, „pe neobservate”? Iată ce a spus, tot la congres, domnul Kelemen Hunor: „Vom deschide un nou capitol în privinţa luptei pentru păstrarea identităţii: drepturi lărgite prin folosirea limbii materne, autonomie culturală şi teritorială, reorganizarea regiunilor de dezvoltare”. De ce? În beneficiul cui? Nu pot accepta ca unii cetăţeni să aibă mai multe drepturi decât alţii. Atunci, vin şi repet: nu UDMR-ul este vinovat, ci PDL-ul care, de dragul menţinerii la putere, este tentat să cedeze la nişte presiuni care nu sunt în beneficiul României… Si le-am spus colegilor de la PDL: dom’le, dacă aveţi probleme cu nişte legi importante, veniţi să le discutăm, Grupul liberal vi le votează, vi le votăm, dar nu vă lăsaţi şantajaţi de UDMR şi UNPR!
Tocmai s-a anunţat că firmele de cablu din Ungaria nu vor mai transmite posturile TV din România decât dacă abonaţii fac dovada că sunt cetăţeni români! Supăraţi, românii din Gyula şi împrejurimi, şi aşa aproape maghiarizaţi, încearcă să obţină cetăţenia română, dar, desigur, se lovesc de o birocraţie cumplită. Cum comentaţi?
Este revoltător că acest lucru se întâmplă într-o ţară membră a UE, care deţine preşedinţia UE! Dar vă întreb: aţi văzut vreun protest al preşedintelui României, al primului ministru, al ministrului de Externe, al UDMR chiar? Vreau să văd un lider UDMR, care se pretinde „european”, cum protestează la această decizie!
A început să „se dea” cetăţenia maghiară unor cetăţeni români. Vi se pare în regulă?
Foarte bine că se dau aceste cetăţenii, este un gest corect din punctul lor de vedere. Numai că sunt o serie de funcţii de demnitate publică, cum ar fi aceea de preşedinte al consiliului judeţean, de deputat, de ministru, de secretar de stat, care, prin lege, au acces la informaţii clasificate, de un anumit rang. În momentul când eşti cetăţean a două ţări, ai egală îndatorire faţă de amândouă. Şi, atunci, ce faci? În slujba cui te pui mai întâi? Iată de ce mă întreb în ce măsură este corect, ca demnitar, să deţii două cetăţenii? Cred că nu e corect, şi există deja o iniţiativă legislativă binevenită, a unui coleg de la PSD, domnul Valeriu Zgonea, pe tema asta.

„România este ţara discriminărilor pozitive”

Ştiu că aveţi preocupări legate de problema minorităţilor etnice din România. Vom menţine şi pe viitor în parlament reprezentanţi pentru toate cele 18 minorităţi, domnule senator? Şi chiar avem 18 minorităţi?
În privinţa asta, avem o problemă. Este o exagerare. În opinia mea, una dintre aceste minorităţi nici nu există! Este o invenţie, un artificiu. Aţi auzit de minoritatea macedonenilor slavi? Din rândul celor 18 reprezentanţi ai minorităţilor, vreo 3-4 au obţinut mai puţine voturi, în cadrul minorităţii lor, de câte obţine un singur consilier judeţean. Toţi 18 adună voturi cam cât adună 3 parlamentari obişnuiţi. Şi atunci ne întrebăm: cât este de corect ca aceşti deputaţi să aibă, în parlament, vot egal cu al unui deputat PDL, PSD sau PNL, ales uninominal, având în spate 30.000 de voturi populare? Nu mai vorbesc de subvenţiile generoase primite de aceşti reprezentanţi care, de regulă, sunt mereu de partea puterii. Guvernele îşi cumpără aceşti susţinători siguri, şi nu-i corect. Să nu mai spunem că parlamentarii minorităţilor culeg voturi din întreaga ţară, circumscripţia lor electorală e ţara! Pe când un parlamentar al unui partid românesc candidează doar într-un colegiu sau într-un judeţ. Şi în acest caz avem de-a face cu o discriminare pozitivă, ca şi la UDMR. România este ţara discriminărilor pozitive. De aceea, cred că situaţia trebuie reglementată, să nu mai fim „originalii” Europei.

Ion Longin Popescu

Senatorului Puiu Haşotti îi puteţi scrie la email: [email protected]