Omagiu lui Sergiu Celibidache

În 28 iunie se împlinesc 100 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai importanţi dirijori ai lumii: românul Sergiu Celibidache. Din 30 iunie până în 7 iulie, muzicieni aparţinând elitei acestei arte aduc un omagiu genialului dirijor şi compozitor. Seria concertelor de la Ateneul Român se înscrie în Festivalul “Sergiu Celibidache 100”. O […]

Omagiu lui Sergiu Celibidache

În 28 iunie se împlinesc 100 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai importanţi dirijori ai lumii: românul Sergiu Celibidache. Din 30 iunie până în 7 iulie, muzicieni aparţinând elitei acestei arte aduc un omagiu genialului dirijor şi compozitor. Seria concertelor de la Ateneul Român se înscrie în Festivalul “Sergiu Celibidache 100”. O […]

În 28 iunie se împlinesc 100 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai importanţi dirijori ai lumii: românul Sergiu Celibidache.

Din 30 iunie până în 7 iulie, muzicieni aparţinând elitei acestei arte aduc un omagiu genialului dirijor şi compozitor. Seria concertelor de la Ateneul Român se înscrie în Festivalul “Sergiu Celibidache 100”.

O săptămână de regaluri muzicale, menite să celebreze impunătoarea figură a uneia dintre marile personalităţi pe care România le-a dat lumii.

“Asemenea unui profet deschidea calea spre adevăr”

Cristian Mandeal, elev al Maestrului Celibidache în arta dirijoratului

Elevul lui Celibidache, maestrul Cristian Mandeal, va deschide seria de concerte din cadrul Festivalului „Sergiu Celibidache”, în 30 iunie, cu compoziţia „Grădina de buzunar” /”Taschengarten”.

Alături de Orchestra Româna de Tineret, Cristian Mandeal va prezenta publicului român, în primă audiţie la Bucureşti, această suită pentru orchestră în 13 părţi: Haideţi copii, Vântul stă, florile cântă, Predica răţoiului, Frunzuliţă’n vârf de băţ, ghici morişcă ce-i, Ceru-i prea sus, bradu-i bătrân, Hora cărăbuşilor, Cântec noaptea crapu-şi cântă, Păzea că trece-un indian pe măturoi năzdrăzvan, Nu-i nicăieri ariciul, nu-i, Rugăciune verde, Mare şopoteală mare, s-a’ntors ariciul înapoi, Plouă soare’n stropitoare, Asta-i tot. Ideea lucrării, compusă de Sergiu Celibidache în 1978, s-a născut dintr-o strânsă colaborare cu copiii şi este dedicată acestora.

Român născut să dirijeze o lume

Dirijorul Cristian Mandeal este unul dintre uriaşii baghetei. Orchestra sa Română de Tineret, care a devenit în scurt timp una dintre cele mai bune orchestre româneşti, aduce festivalului puterea şi pasiunea tinerilor.

În programul din 30 iunie găsim şi: “Simfonia nr. 5 în mi minor, op. 64” (Andante — Allegro con anima, Andante cantabile, con alcuna licenza, Valse: Allegro moderato, Finale), de Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893).

Baletul mâinilor, atât de caracteristic stilului său

Despre genialul dirijor, Cristian Mandeal mărturisea: “Moştenirea lăsată de Sergiu Celibidache este greu de evaluat, chiar şi astăzi, după 15 ani de la dispariţie. Influenţa sa asupra celor ce i-au stat alături, de aproape sau de departe – imensă, brazda lăsată în arta dirijatului – adâncă, universul gândirii sale muzicale generale – de necuprins… Demola şi întregea totodată, complexa şi ilumina, clătina şi întărea. A fost adulat, temut, respectat şi iubit, iar apropierea de el percepută ca şi contactul nemijlocit cu geniul întruchipat. Raportat la el, totul părea a fi mic, incomplet, fals, inutil, derizoriu. Stabilea legi şi norme, distrugea şi reclădea – demiurgic. Asemenea unui profet deschidea calea spre adevăr, adevărul unic, adevărul său. Era indiscutabil.

Îi datorez imens. M-a înconjurat dintru început cu afecţiune şi gingăşie. Mi-a deschis mintea, m-a luminat şi m-a protejat asemenea unui părinte. Odată ajuns la München – era în septembrie 1990 – s-a ocupat în mod constant şi individual de mine, fără a mă pune în situaţii inconfortabile, fără a mă umili în faţa celorlalţi discipoli (aveam 44 de ani), cu o delicateţe constantă. Credea în mine, în bietul meu talent pe care îl considera ca fiind unic pentru România acelui moment şi încerca să mă ajute să devin mai bun în ignoranţa mea. După o lună, la sfârşitul şederii mele de-acolo, m-a luat în cabina sa şi mi-a arătat programul stagiunii în curs. Figurau acolo şi trei date, 9-10-11 noiembrie, concerte fără programul stabilit, iar la locul dirijorului cu specificarea NN (nenominalizat). Spre stupoarea mea mi-a spus: «Acestea sunt concertele tale. Eu nu voi fi la München în acel timp. E mai bine aşa pentru tine. Şi-acum haide să vorbim despre program. Nu vei avea solist, vor fi recitaluri de dirijor». Au urmat alte reinvitaţii şi multe porţi deschise în întreaga Germanie. Mai târziu mi-a urmărit un concert cu «Rheinland Pfalz Philharmonie» la Mainz, însoţit de întreaga sa clasă de dirijat, fără ca eu să ştiu că se afla în sală. Aş fi murit de inimă. Peste un timp, fiind din nou la München, mi-a spus referitor la concertul pe care îl văzuse: «Ştii, se poate şi-aşa». Cred că l-am considerat ca fiind cel mai mare compliment pe care l-am primit vreodată”.

“Prietenii lui Celi”

Ida Haendel oferindu-i un trandafir lui Serge Celibidache

În 3 iulie, o întreagă suită de artişti din primul eşalon al lumii muzicii simfonice – Ida Haendel (vioară), Misha Dacic (pian), Dorin Marc (contrabas), Wolfgang Gaag (corn), Helmut Nicolai (violă), “Henschell Quartett” (cvartet de corzi) – îşi vor uni talentele pentru un extraordinar recital de muzică de cameră, sub denumirea “Celi’s friends”.

Programul, omagiu marelui Sergiu Celibidache, cuprinde “Cvintetul cu corn în Mi bemol major, KV 407” (Allegro, Larghetto, Rondo- Allegro) de Wolfgang Amadeus Mozart (1756- 1791), “Cvartetul în fa minor, op. 80” (Allegro vivace assai, Allegro assai, Adagio, Finale: Allegro molto), de Felix Mendelssohn-Bartholdy (1809- 1847), “Poem pentru vioară şi pian, op. 25”, de Ernest Chausson (1855- 1899), şi Cvintetul “Păstrăvul” în La major, D 667 (Allegro vivace * Andante *Scherzo * Andantino * Allegro giusto) de Franz Schubert (1797 – 1828).

“Am avut marele noroc şi onoarea de a interpreta multe concerte sublime sub bagheta lui Sergiu Celibidache. Este imposibil să defineşti geniul, dar Celibidache a fost unul dintre acele fenomene rare, care reprezintă un intelect de cel mai înalt rang îmbinat cu o tehnică dirijorală fantastică. Marea lui contribuţie pentru muzică a fost aceea că a gravat o cale într-un teritoriu muzical necunoscut până atunci, o adevărată revelaţie de o calitate şi experienţă unice. Celibidache era capabil, într-un mod fascinant, să interpreteze şi să încorporeze misterul vieţii în eterna enigmă a muzicii”, apreciază Ida Haendel.

Dirijorul carismatic

Iar Markus Henschel îşi aminteşte: “Relaţia mea şi a celor două surori ale mele cu Sergiu Celibidache a început în copilărie, în perioada în care Celibidache a locuit la Stuttgart. Tatăl nostru, pe atunci prim violist în Orchestra «SDR», obişnuia să-l găzduiască pe Celibidache, uneori însoţit de familia sa, în casa noastră din Sindelfinger. Deşi l-am cunoscut mai bine în acest context, am avut, de asemenea, posibilitatea de a participa la concertele cu «SDR», precum şi la cele ale «Orchestrei de Tineret» din Stuttgart, pe care le dirija frecvent. Odată cu plecarea sa la München, pentru un timp, am încetat să ne mai întâlnim atât de des. Mai târziu, timp de câţiva ani, am luat parte la prelegerile sale din Mainz şi, de asemenea, la prima sa «Orchesterakademie» din cadrul «Festivalului de Muzică Schleswig- Holstein». A urmat apoi mutarea noastră la München, câştigând astfel şansa de a cânta alături de «Orchestra Filarmonicii» din München. Violoncelistul nostru, Mathias Beyer, a cunoscut punctele de vedere muzicale ale lui Sergiu Celibidache, prin intermediul profesorului său, Hans Erick Dekert. Personal, l-a cunoscut pe Celibidache la Mainz, prin implicarea sa intensă în dezbaterile acestuia. Suntem până în prezent recunoscători lui Sergiu Celibidache pentru întregile experienţe şi lecţii oferite”.

O prietenie care a pornit de la un măr

Violonistul Rony Rogoff

Dirijorul Rony Rogoff va fi la pupitrul Filarmonicii de Stat “Moldova” din Iaşi, în 4 iulie, într-un concert simfonic, dedicat, de asemenea, marelui său maestru, Sergiu Celibidache.

Rony Rogoff l-a cunoscut pe Maestru la o vârstă fragedă, atunci când Sergiu Celibidache i-a oferit un măr. Rony Rogoff a luat mărul şi l-a pus în buzunar. La întrebarea lui Celibidache, “de ce nu îl mănânci?”, micuţul Rony a răspuns: “Îl duc acasă fratelui meu”. Impresionat de devotamentul băiatului pentru fratele său, Sergiu i-a mai dat un măr, i-a oferit lecţii de vioară, l-a luat sub aripa sa protectoare şi de atunci până la final au fost nedespărţiţi.

Colaborarea de lungă durată cu Sergiu Celibidache a avut cea mai puternică influenţă asupra vieţii profesionale a lui Rogoff. Nu în ultimul rând, contactul permanent cu numeroşi artişti internaţionali de primă clasă l-a ajutat să se dezvolte şi să devină unul dintre profesorii de vioară cei mai experimentaţi al timpului nostru. Într-adevăr, activitatea de predare a devenit din ce în ce mai importantă pentu Rogoff.

Muzica îi traversa

Masterclass-urile pentru vioară şi muzică de cameră oferite de către Rony Rogoff în America de Sud, Japonia, Filipine, Italia, Austria şi Germania au devenit legendare. El este, de asemenea, dirijor şi mentor, extrem de apreciat pe plan internaţional, pentru orchestre din Danemarca, Spania, Italia, Japonia, Germania, America de Sud şi Filipine. În 1994, Rogoff a fondat o orchestră de cameră, cu studenţi din Italia. Numită iniţial „eu Cameristi – La Scuola di Rony Rogoff”, orchestra a câştigat rapid o reputaţie remarcabilă şi, în scurt timp, a fost invitată la festivalurile de renume din Bologna şi Veneţia.

În programul concertului din 4 iulie vor putea fi audiate “Noapte transfigurată, op. 4” (versiunea pentru orchestra de coarde din 1943), de Arnold Schonberg (1874 – 1951), Adagio din “Cvintetul de coarde în Fa major, WAB 112”, 1878/1879 (versiunea pentru orchestra de coarde), de Anton Bruckner (1824 -1896), “Scheherazade”, op. 35 (1889): The Sea and the Sindbad’s Ship, The Tale of the Kalender Prince, The Tale of the Young Prince and Princess, Festival at Baghdad, The Sea, Ship Breaks against a Cliff Surmounted by a Bronze Horseman, de Nicolai Rimsky- Korsakov.

“Talentul secolului”

Percuţionistul Peter Sadlo

În 6 iulie, percuţionistul Peter Sadlo va concerta împreună cu Orchestra Română de Tineret şi dirijorul Markus Theinert, într-un program cu Uvertura la opera “Forţa destinului”, de Giuseppe Verdi (1813- 1901), “Concertul pentru marimba, vibrafon şi orchestră, op. 278”, în primă audiţie în România, de Darius Milhaud (1892 – 1974) şi “Simfonia nr. 4 în Mi bemol major “Romantica”, WAB 104, de Anton Bruckner (1824 – 1896).

Denumit “talentul secolului” de presa de specialitate, percuţionistul german Peter Sadlo este un artist foarte căutat la nivel internaţional, pentru extraordinara sa intuiţie muzicală şi pentru virtuozitate, având succes atât în faţa publicului, cât şi în faţa criticilor. A studiat la Conservatorul din Nürnberg şi la Şcoala de Muzică din Würzburg, cu Siegfried Fink. A câştigat numeroase premii întâi de-a lungul carierei, inclusiv primele premii pentru percuţionist acordate vreodată la “Concours International Genève” (1982) şi la “Internationaler Musikwettbewerb der ARD” din München (1985). La vârsta de 20 de ani, Peter Sadlo a devenit timpanist solist al Filarmonicii din München, o poziţie pe care a deţinut-o timp de 15 ani, perioadă în care stilul său a fost foarte mult influenţat de colaborarea cu maestrul Sergiu Celibidache. Începând din 1998, s-a concentrat în mod exclusiv pe cariera sa ca solist şi lider de ansamblu. În plus, Peter Sadlo este Profesor de Percuţie la “Universitatea de Muzică şi Teatru” din München şi la Universitatea “Mozarteum” din Salzburg. El deţine totodată un Doctorat în Muzicologie la Universitatea din Bucureşti şi un Doctorat Onorific de la Academia de Stat de Muzică din Sofia.

Premieră mondială

Pianistul Dan Grigore

Compoziţia “Haz de necaz”, a lui Sergiu Celibidache, va fi dezvăluită în premieră mondială publicului român, pe 7 iulie, la Ateneul Român. Este o premieră vânată de întreaga lume, dar pe care familia Maestrului a decis să o aducă în România. O ocazie unică în viaţă de a fi martori la scrierea unei pagini de istorie.

Sergiu Celibidache a părăsit România pentru a deveni compozitor şi a ajuns, prin forţa destinului, un ilustru dirijor al lumii.

La 100 de ani de la naştere, un vis al Maestrului se împlineşte în ţara natală: premiera mondială a compoziţiei sale “Haz de necaz”.

Concertul Filarmonicii “George Enescu” va fi dirijat de Mark Mast, fost elev al lui Sergiu Celibidache, care a petrecut mai bine de cinci ani alături de Maestru, zi de zi.

Dirijând Recviemul de Mozart

“Este o ocazie extraordinară pentru România şi pentru români de a fi martorii premierei mondiale a compoziţiei lui Sergiu Celibidache «Haz de necaz». Numai titlul ne spune cât de român era Sergiu Celibidache, mult mai mult decât alţii care trăiesc în ţară o viaţă. Este, totodată, o ocazie pentru noi toţi să fim mândri că am dăruit lumii un dirijor de talia lui şi că acum suntem atât de privilegiaţi să fim cei dintâi martori ai acestei minunate compoziţii”, declara Adela Vrînceanu, Director de Comunicare al Fundaţiei “Sergiu Celibidache”

În programul concertului figurează “Ma mere l’Oye” – cinci piese pentru orchestră, compuse pentru pian între 1908 şi 1910 şi transcrise pentru orchestră în 1911, şi “Pavane de la Belle au bois dormant”: Petit Pucet, Laideronnette, Imperatrice des pagodas, Les Entretiens de la Belle et de la Bete, Le jardin feerique, de Maurice Ravel (1875- 1937), “Concertul pentru pian şi orchestră nr. 20 în Re major KV 466”, de Wolfgang Amadeus Mozart, şi suita românească în 8 părţi, “Haz de necaz”, de Sergiu Celibidache (1912-1996). La pian, Dan Grigore.

Centenar Sergiu Celibidache

Serge Ioan Celibidache, la lansarea Festivalului

Cu prilejul omagierii lui Sergiu Celibidache, chiar în 28 iunie, între orele 10.00 şi 19.00, Radio România Muzical a programat 9 ore cu şi despre Sergiu Celibidache, în cadrul cărora vor putea fi ascultate înregistrările realizate de celebrul dirijor la pupitrul importantelor orchestre cu care a colaborat, dar şi fragmente din interviuri cu Sergiu Celibidache şi declaraţii ale celor care l-au cunoscut şi au colaborat cu el.

Între cele aproape 600 de minute de muzică se regăsesc înregistrări realizate de Sergiu Celibidache alături de “Orchestra Filarmonicii din Berlin”, al cărei dirijor principal a fost o lungă perioadă, cu “Orchestra Radiodifuziunii Suedeze”, cu “Orchestra Radiodifuziunii din Stuttgart” şi, bineînţeles, cu “Orchestra Filarmonicii din München”, orchestra sa de suflet, pe care a condus-o între 1977 şi 1986, adică până la finalul vieţii sale.

Nu lipsesc nici piese înregistrate în timpul legendarelor concerte susţinute de Sergiu Celibidache la Ateneul din Bucureşti în compania Orchestrei Filarmonice “George Enescu” în anii ‘70, altele realizate în februarie 1990 alături de “Orchestra Filarmonicii din München”, cu care a venit imediat după revoluţia din decembrie 1989, într-un gest de solidaritate cu o Românie greu încercată. În cadrul celor 9 ore de emisie pot fi ascultate mărturii ale celor care l-au cunoscut pe Sergiu Celibidache, printre ei, Dan Grigore, Cristian Mandeal, Aurelian Octav Popa…

A trăit muzica cu ardoare

“Astăzi celebrăm împreună existenţa unui om excepţional al secolului XX, iar cel mai important este faptul că o facem aici, în România, ţara căreia el îi aparţine cu adevărat. Sergiu Celibidache s-a născut român şi a murit român. Este o adevărată onoare şi un real privilegiu să putem celebra muzica şi România în stilul său, în acest an special. Evenimentul este mai mult decât un act de comemorare dedicat vieţii sale. Este o oportunitate de a descoperi lumea sa bogată, de a apăra anumite valori incontestabile în care el a crezut, de a ilustra o fenomenologie muzicală pentru care el a luptat toată viaţa. Îmi doresc să putem crea o formă unică de abordare a muzicii care, foarte curând, sper eu, să depăşească frontierele în calitate de moştenire românească. Cel mai important este să crezi că e posibil să îţi îndeplineşti visul. Aşadar, dorinţa mea este ca acest festival să trezească în fiecare dintre noi cele mai profunde vise şi să credem, aşa cum tatăl meu a făcut-o, că da, este posibil doar dacă vom crede cu tărie în el. Presărând «seminţe» internaţionale, «seminţe» de Celibidache, încet, dar sigur, vom hrăni solul fertil pe care România îl are, pentru ca într-una din zile să înflorească şi să ofere o magnifică grădină românească, care să poarte cu mândrie naţională steagul României peste tot în lumea muzicală”, afirma fiul dirijorului, Serge Ioan Celibidache.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.