Nu-mi aduc aminte ca un partid să fi luat o decizie în legătură cu prezenţa reprezentanţilor săi la anumite televiziuni. Că politicienii dintr-un grup sau altul s-au supărat şi s-au hotărât să nu mai calce pragul unora, asta s-a mai întâmplat. La urma urmelor, oamenii, politicieni sau nu, au şi ei dreptul la umorile lor. Nu suportă cutare jurnalist sau cutare echipă redacţională? Foarte bine. N-au decât să-i evite. În fond, nimeni nu ne poate obliga să stăm la masă şi să vorbim cu maimuţe, cu hoţi sau cu javre. Nu sunt pedeliştii compatibili cu nu ştiu ce politică editorială? La fel de bine. Adio şi n-am cuvinte! Dar să iei o decizie politică în aşa fel ca nimeni de la un partid de guvernământ să nu mai fie prezent la emisiunile unor posturi de ştiri (bine că n-au hotărât să nu mai livreze comunicate şi să nu răspundă şi la întrebările unor ziare!) mi se pare prea de tot. La urma urmelor, un partid politic este subvenţionat din bugetul public, reprezintă un interes al unei părţi din populaţie şi are obligaţia de a găsi căile de comunicare cu toţi cei interesaţi să afle. Nu poate interzice tuturor membrilor săi prezenţa pe anumite televiziuni.
Decizia PDL este una şoc. Şi nu este rezultatul unor nemulţumiri sau al unor idei mutilate în procesul de transmitere. Faptul că Realitatea TV n-a dat cale liberă purtătoarei de cuvânt în momentul în care ea avea chef să vorbească într-o emisiune ţine mai degrabă de mândria lui Traian Băsescu de a fi introdus în direct de îndată ce a dat telefon la un post de televiziune. Asta şi-a dorit şi Emil Boc. Să meargă săptămânal pe TVR 1 şi să trăncănească fără să fie deranjat. Să spună el ce vrea să le verse românilor. Ce altceva? Dacă Emil Boc ar fi avut măcar o idee importantă, dacă ar fi scăpat-o pe un bileţel, ea ar fi fost difuzată la milioane de români. Dar Emil Boc vrea să se vadă şi să fie văzut la Răchiţele cu toate complexele sale de om mic ajuns totuşi exagerat de mare.
E destul de limpede că vânjoşii gândirii din PDL au hotărât război cu presa. Şi economic. Nu mai dau publicitate decât mediilor prietenoase. Nu se mai duc decât acolo unde sunt periaţi şi curăţaţi de scame. Mai bine merg între două îmormântări la OTV decât să mai ajungă în situaţia de a fi luaţi la întrebări la Realitatea TV sau la Antena 3. Mai bine joacă rolul lui Domnul Goe în faţa limbistului Radu Moraru decât să facă faţă unor întrebări care îi încurcă. Şi unor ziarişti care îi dau de gol şi le trădează hoţiile şi goliciunile din gândire.
Vin vremuri grele. PDL-ul şi Traian Băsescu sunt convinşi că au dreptul să conducă şi serviciile secrete, şi Parlamentul şi Guvernul. Şi dacă tot le au pe toate la îndemână, de ce n-ar conduce şi presa?
Toată consideraţia pentru curajul lui Cristian Preda de a refuza să intre într-o horă concepută de nişte mono-mentali.
