Scenariul este următorul: la 20 de ani de capitalism, tovarăşul Nicolae Ceauşescu revine pe pământ să observe ce s-a schimbat cât a lipsit. Sub masca unei schimbări de “faţadă”, în care opulenţa este evidenţiată prin reclame imense pe clădiri şi maşini luxoase la scară de bloc, puterea şi averea sunt reprezentate metaforic drept felii de pizza pe care “băieţii deştepţi” le-au împărţit deja, iar nouă nu ni se mai cuvine nimic.
“Kapitalism” cu K, pentru a face trimitere la tratatul economic al lui Karl Marx “Das Kapital”, cât şi la KGB, cum declară ironic regizorul, filmul este construit în jurul unor interviuri cu cei mai puternici oameni ai ţării, de la cel mai bogat, Gigi Becali (2,5 mld. euro), la primul capitalist de succes din anii ‘90, George Pădure cu Gepa Electrocenter, până la cea mai spectaculoasă tranzacţie din istorie, vânzarea Rompetrol de către Dinu Patriciu.
Cu un discurs critic şi moralizator, filmul surprinde acele detalii de comportament şi comunicare non-verbală menite să destituie sinceritatea şi modestia pe care oamenii de afaceri le afişează în timpul interviului.
Una dintre declaraţiile amuzante îi aparţine realizatorului Dan Diaconescu, care consideră că principala cauză a eşecului regimului Ceauşescu este că “nu a făcut un talk show în care să se certe în direct cu cetăţenii”.
De cealaltă parte, George Becali, sceptic în privinţa modului în care scenariul de acum cinci ani se va transforma într-un film, i-a declarat lui Alexandru Solomon că dacă ar fi regizat el pelicula, ar fi câştigat Oscarul.
Urmăriţi, mai jos, un scurt interviu cu Alexandru Solomon:
Dacă ar fi să descrieţi capitalismul, cu care din cele trei vârste l-aţi compara: cu un preşcolar, cu un şcolar sau cu un licean?
Are o vârstă mică, de şcolar în ale capitalismului. Nu e chiar la grădiniţă, inocenţa a pierdut-o, dar e încă la şcoală.
Care dintre actori a dat cea mai bună definiţie a capitalismului?
Fiecare are versiunea lui şi cred că avantajul filmului este că pune cap la cap toate aceste viziuni şi din cele şapte iese ceva. Nu mi-aş însuşi nici una.
De unde a pornit ideea acestui film?
Am căutat să văd dacă în istorie, într-un capitalism sălbatic, lipsit de scrupule, există trăsături care ţin de copilăria capitalismului în general. De la socialismul de stat la capitalismul de stat s-a trecut conservând aceeaşi elită. E nouă sau tot aia? E nouă prin împărţire, dar regulile jocului au fost făcute înainte de 1989. Cred că între ţările fost comuniste există diferenţe destul de mari, erau deja de pe vremea comunismului. În Ungaria existau mici magazine, un capitalism tolerat care le-a dat o bază şi au putut face reforma, spre deosebire de noi.
Există o reţetă secretă a unora, a altora?
Oamenii îşi fac toate îmbunătăţirile posibile în casă, dar când intri în bloc miroase ghena. S-a împământenit ideea că spaţiul comun nu contează, e al nimănui, deci poţi fura în linişte. Vina pentru situaţia în care ne aflăm este a societăţii, nu a statului, pentru că ea a tolerat această evoluţie a lucrurilor.
Care ar fi acele puncte tari, dar şi slabe, ale capitalismului?
Sunt dintre cei care, atunci când a căzut regimul Ceauşescu, am crezut din toată inima că este direcţia cea mai bună. Nu sunt anticapitalist. Este o societate în care competiţia încurajează dezvoltarea omului. Şi aduce mai mult societăţii. Punctele sale au reieşit în timpul crizei economice, dar, ca orice sistem, e nevoie de echilibru între nevoile societăţii şi un sistem de piaţă care se perpetuează singur şi are regulile lui şi ajunge să ignore societatea.
Când vom avea capitalism în adevăratul sens al cuvântului?
Nu pot preconiza asta. Se poate cu noua generaţie de tineri, pentru că la un moment dat oamenii se vor sătura de structura asta de acum şi vor încerca să facă ceva. Pe măsură ce trece timpul este tot mai greu pentru că, în fond, averea este împărţită şi cine are banii conduce.
