Aşteptat, comentat de specialişti şi la Bursa pariurilor, Premiul Nobel pentru Literatură a fost desemnat astăzi scriitorului chinez Mo Yan, care “cu un realism halucinant împleteşte legende folclorice, istorie şi contemporaneitate” în scrierile sale. “Mo Yan, asociind imaginaţia şi realitatea, perspectiva istorică şi socială, a creat un univers care, prin complexitatea lui, aminteşte de scriitori ca William Faulkner şi Gabriel García Márquez, ancorat însă în vechea literatură chineză şi în tradiţia populară a basmului”, argumenta Comitetul Nobel.
Mo Yan ocupa, de altfel, unul dintre primele locuri în previziunile specialiştilor, alături de canadiana Alice Munro, favorită a mediilor literare suedeze. Ieri, “Landbrokes” îl considera principal favorit pe Mo Yan, urmat de japonezul Murakami şi de lunga listă a eternilor nobelizabili: Umberto Eco, Philip Roth sau Ismail Kadare, dar şi Anne Carson sau românul Mircea Cărtărescu.
Născut în 1955 la Gaomi, în privincia Shangdong, Mo Yan, cu figura sa în formă de pară, cu părul cărunt, este recunoscut pe plan internaţional, multe dintre scrierile sale fiind traduse în limbi de largă circulaţie. În Franţa l-au publicat edituri prestigioase, ca “Seuil” sau “Actes Sud”, cu “Beaux seins, belles fesses” (2004), o vastă frescă istorică descriind China secolului al XX-lea, pornind de la un portret de familie, “Le Maître a de plus en plus d’humour” (2005), “Le Supplice du santal” (2006), “Quarante et un coups de canon” (2008), “La Dure Loi du karma” (2009) şi “Grenouilles” (2011). În această din urmă carte, autorul critică cu duritate politica fiului unic, subiect încă foarte sensibil în China. Nu mai puţin prestigioasă este editura “Einaudi”, care îi tipăreşte volumele în Italia. Mo Yan este un pseudonim, care înseamnă “A nu vorbi”, numele său real fiind Guan Moye.
În 1966, în timpul Revoluţiei Culturale, Mo Yan a fost considerat unul dintre “elementele duşmănoase” şi dat afară din şcoală. La 20 de ani, a intrat în Armata Populară de Eliberare şi şi-a putut relua studiile, obţinând licenţa în 1991, la Universitatea din Beijing. Opera lui cuprinde 80 de romane, eseuri, nuvele.
Primul său roman, “Radis de Cristal”, a fost publicat în 1981, dar consacrarea i-o va aduce “Clan du Sorgho”, ecranizat sub numele “Sorgul roşu” de Zhang Yimou, în 1986, film de mare forţă expresivă şi poetică, ce a putut fi vizionat şi în România.
Stilul lui Mo Yan se caracterizează printr-o tratare foarte liberă a temelor dominante contemporane, cum ar fi sexul, puterea, politica, cu umor, dar şi cu o plonjare în meandrele psihice ale Chinei contemporane. Inteligenţa şi felul de a interpreta China ultimilor ani l-au ferit de intervenţia cenzurii, cu excepţia câtorva pagini din primele ediţii la “Beaux seins, belles fesses”.
A fost însă criticat de confratele său Ma Jian pentru lipsa de solidaritate şi de angajament alături de ceilalţi scriitori şi intelectuali chinezi ale căror drepturi au fost violate de guvernul de la Beijing. Mo Yan reprezintă, după multe păreri, contradicţiile ţării sale, o superputere mondială dornică de recunoaştere internaţională, dar înglodată încă într-un sistem autoritar. Spre deosebire de celălat scriitor chinez laureat cu Nobelul pentru Literatură în 2000, Gao Xingjian, care trăieşte în străinătate şi critică neîncetat guvernul de la Beijing, Mo Yan trăieşte în ţara sa natală, iar critica socială şi politică este indirectă, chiar dacă evidentă.
Comentatorii operei sale o prezintă ca pe un comentariu social, influenţat puternic de critica politică a lui Lu Xun şi de realismul magic al lui Gabriel Garcia Marquez.
După “Sorgul roşu”, Zhang Yimou a mai realizat o peliculă după un alt roman al său, “Happy Times”, iar regizorul Huo Jianqi a ecranizat “White Dog Swing”.
Mo Yan a primit de-a lungul carierei sale numeroase premii, printre care, “Newman” pentru literatura chineză în 2009 şi Premiul literar “Mao Dun”, în 2011.
Potrivit expertului american în literatură chineză, Eric Abrahamsen, “Mo Yan este un mare scriitor… care redactează Marele roman al Chinei, fiind în acelaşi timp şiret în funcţie de ceea ce se poate şi ceea ce nu se poate scrie”.
Invitat regulat în străinătate, deşi nu vorbeşte decât limba chineză, scriitorul acordă foarte rar interviuri şi a rămas legat de satul lui natal. Acolo l-a primit pe unul dintre cei mai fideli admiratori ai săi, japonezul Kenzaburo Oe, laureat şi el al Premiului Nobel pentru Literatură în 1994.
Mo Yan va primi 8 milioane de coroane, adică 929.000 de euro, o sumă inferioară cu 20% celei din anii precedenţi, criza economică spunându-şi cuvântul şi în acest domeniu.
‘>
‘>
‘>
