Întâmpinarea Domnului, o sărbătoare ca de Înviere

Părintele-profesor Constantin Necula arată că praznicul de astăzi este unul ca de Înviere.

Abia acum se încheie ciclul Crăciunului, început în 25 decembrie. Iisus mai apare copil doar azi, îl mai vedem după aceea adolescent, apoi, pentru o perioadă, dispare.

În icoana întâmpinării Domnului se află Sfânta Familie, dreptul Simeon și prorocița Ana.

Simeon, om al rugăciunii, așteptarea împlinirii profețiilor

Mare cărturar al Legii celei Vechi, Simeon a fost unul dintre traducătorii Pentateuhului din limba ebraică în limba greacă.

Când a ajuns la textul „Iată Fecioara va lua în pântece și va naște fiu”, convins că este greșit, el a înlocuit cuvântul „fecioară” cu „femeie”.

Pentru necredința sa, Dumnezeu i-a făgăduit că nu-l va lua la El până ce nu va vedea pe Mesia născut din Fecioară (Luca 2, 25-26).

Împovărat la cei 360 de ani ai săi, Dreptul Simeon  îl vede cu ochii lui trupești pe Cel pe care prorocii Vechiului Testament L-au văzut duhovnicește și cere să fie eliberat.

Dreptul Simeon  L-a luat pe Iisus în brațe și a spus:

„Acum eliberează pe robul  Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei au văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumina, spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău, Israel (Luca 2, 29-32).

După întâlnirea cu Domnul, bătrânul și dreptul Simeon  cere să fie eliberat și să plece spre a le vesti și celor adormiți că Fiul lui Dumnezeu S-a Întrupat din Fecioară Preacurată.

”Mai avantajați decât dreptul Simeon”

Dar părintele Teofil Pârăian spunea că „noi, cei de astăzi, suntem mai avantajați decât dreptul Simeon, pentru că putem să-L primim pe Hristos în ființa noastră și să-L purtăm în noi nu numai câteva clipe, ci o viață întreagă și chiar o veșnicie întreagă.”

Momentul aducerii lui Iisus la Templu este descris doar de Sfantul Evanghelist Luca (2, 22-39).

Prăznuit pe 3 februarie, după Întâmpinarea Domnului, Iosif Studitul il numeste pe dreptul Simeon „preot sfintit”, Sfântul Metodie spune despre el că era „preot înduhovnicit”, iar alții, că  trăia mai presus de preoție.