Ajuns la a 32-a ediţie, acest gigantic festival din Montreal anunţă anul acesta 270 de filme din 34 de ţări. Arhitectura, muzica, dansul, literatura, cinema-ul, banda desenată… toate artele vor fi prezente în această călătorie prin universul gânditorilor, visătorilor, creatorilor.
Spectatorii vor descoperi sau redescoperi un artist sau un fenomen care a marcat epoca în care s-a manifestat.
Deschiderea, din 20 martie, are un program dublu, cu “Off Ground”, un scurtmetraj despre dans, care o are în centru pe Louise Lecavalier, urmat de “Une chaise pour un ange”, al cărui subiect sunt desenele comunităţii religioase “Shakers” din Statele Unite. Iar pelicula de închidere, din 29 martie, este o producţie jumătate cubaneză, pe jumătate britanică, de Sylvie Collier, “To Dance Like a Man”.
În “Competiţia oficială” sunt înscrise 38 de filme. Premiile vor fi înmânate în 29 martie, iar peliculele distinse vor face obiectul unui turneu internaţional.
Una dintre caracteristicile festivalului este, evident, eclectismul. De exemplu, construcţiei Catedralei din Strasbourg, din documentarul “Le Défi des bâtisseurs”, de Marc Jampolsky, un documentar turnat integral în 3D, i se adaugă peliculele despre principiile ridicării mai multor edificii spectaculoase, cum ar fi “Le Rolex Learning Center”, de Juliette Garcias, dedicată construcţiei arhitecţilor japonezi Kazuyo Sejima şi Ryue Nishizawa de la agenţia SANAA, sau a unor muzee, ca în “MuCEM – Naissance d’un musée”, realizat de Samuel Lajus, urmărind creaţia arhitectului Rudy Ricciotti.
Elevi la Baletul Naţional al Cubei, în pelicula To Dance Like a Man
“Fagus – Walter Gropius and the Factory for Modernity”, de Niels-Christian Bolbrinker, relatează povestea complexului de 10 construcţii aflate şi astăzi în folosinţă, o mărturie privind începuturile arhitecturii moderne şi ale designului industrial. “Fascination Gratte-ciel – L’Étoile de Sendling, Munich”, de Joachim Haupt şi Sabine Pollmeier, retrasează istoria acestei construcţii excepţionale, inaugurată în 22 martie 2012, ca sediu al automobil clubului münchenez “ADAC”. Turnul de 93 de metri şi soclul în formă de stea au fost concepute de studioul de arhitectură berlinez “Sauerbruch Hutton”. Pelicula “Jean Nouvel and the Tormented Concerthouse”, a regizorului Jon Adelsten, încearcă să se apropie cât mai mult de viziunea artistică şi de personalitatea marelui arhitect francez, dar şi de compromisul pe care acesta a trebuit să-l facă la conceperea “Casei Radio” din Copenhaga. Şi lista filmelor este departe de a se fi încheiat.
La capitolul “Artă contemporană”, pelicula “Daniel Buren, Monumenta 2012”, de Gilles Coudert, se opreşte asupra montării expoziţiei consacrate artistului, asupra dimensiunii ei umane, a raportului operei cu publicul şi a diferitelor evenimente artistice pe care ea le-a generat. Tot la acest capitol se remarcă “Georg Baselitz”, d’Evelyn Schels, camera însoţindu-l pe artist timp de trei ani, la Ammersee, Berlin, Imperia şi Salzbourg, în timpul creării unei sculpturi monumentale pentru expozţia sa de la New York din 2012.
Edith Piaf amoureuse, un film de Philippe Kohly
Să mai semnalăm doar “Ilya and Emilia Kabakov: Enter Here”, de Amei Wallach, un portret al vieţii sovietice de-a lungul deceniilor de utopie şi bulversări.
Un capitol care se va bucura în mod sigur de sufragiile publicului este dedicat “Artei de a trăi, bijuteriilor şi podoabelor”. Se detaşează “Les Maîtres du rêve – Les Joailliers français et suisses”, de Guillaume De Ginestel, care prezintă spectatorilor mari mărci, cum ar fi “Casa Chaumet”, bijutierul oficial al lui Napoleon Bonaparte şi al altor capete încoronate, “Casa Boucheron”, prima instalată în mitica Place Vendôme, şi “Casa Chopard”, creatoarea emblematicului trofeu al Festivalului de la Cannes, începând cu 1997.
În “Les Maîtres du rêve – Les Joailliers italiens”, Eric Ellena pătrunde în universul creator al unor familii italiene de bijutieri: Damiani, Bulgari şi Buccellati.
Cadru din Jean Cocteau Je reste avec vous
“Saint-Louis. Cristal design”, de Jean-Baptiste Mathieu, demonstrează ştiinţa mai multor maeştri sticlari: Pierre Charpin, Adrien Rovero, Philippine Lemaire, Émilie Colin Garros şi Godefroy de Virieu. Iar Jean Barrat urmăreşte activitatea cotidiană a vestitului director gastonomic de la “Mandarin Oriental” din Paris în “Thierry Marx: Le Chef et la 5e saveur”.
Promiţător este şi capitoliul “Dans”, la care pe primul loc se situează “Europe Endless”, al regizorilor Ana Cembrero Coca şi Jorge Piquer Rodriguez, care urmăresc modul în care viaţă şi lucrul membrilor Parlamentului European de la Bruxelles au inspirat un video dans.
În “La Passion Noureev”, Fabrice Herrault a arătat unele dintre prestaţiile de început ale balerinului, multe inedite, iar “To Dance Like a Man”, de Sylvie Collier, spune povestea a trei elevi talentaţi ai prestigiosului “Balet Naţional” din Cuba.
Jimi Hendrix
Trecând în zona “Literaturii”, trebuie amintită pelicula semnată de Xavier Villetard, care, cu “Beat Generation – Jack Kerouac, Allen Ginsberg & William Burroughs”, aduce în faţa spectatorului lunga prietenie dintre cei trei care a dus la naşterea renumitei mişcări literare. Se adugă “Jean Cocteau, je reste avec vous”, de Arnaud Xainte, care propune o biografie a scriitorului, la 50 de ani de la dispariţia sa, scoţând în evidenţă moştenirea lui artistică şi imensa influenţă pe care avut-o asupra cinema-ului şi artelor vizuale.
“Muzica” este şi ea prezentă, de la cea clasică la cea populară sau la rock’n’roll. Propunerile se înlănţuie, de la Benjamin Britten şi Herbert von Karajan la Jimi Hendrix şi Jacques Brel sau la germanii de la “Kraftwerk”.
Desigur, un spaţiu amplu este rezervat celei de a 7-a arte. Cu “Bardot, la méprise”, cineastul David Teboul realizează un portret sensibil, surprizând toate contradicţiile acestei actriţe mitice şi pasionale.
Samuel Beckett, interpretat de Stephen McHattie, şi un tânăr poet (Vincent Hoss-Demarais, în pelicula Meetings with a Young Poet)
Pelicula “Dans l’œil de Luis Buñuel”, de François Lévy-Kuentz, spune povestea acestui cineast de prim rang care a lăsat posterităţii peste 30 de filme, dar şi o autobiografie şi câteva interviuri.
“La Dolce Vita”, de Antoine De Gaudemar, aminteşte reacţia vie pe care pelicula a suscitat-o în 1960, când a primit “Palme d’Or” la Cannes.
“John Ford at Monument Valley”, de Clara şi Julia Kuperberg, urmăreşte relaţia regizorului cu acest spaţiu în istoria cinema-ului american. John Ford a turnat acolo opt filme.
Nu poate fi omis “Pasolini, la passion de Rome”, în care regizorul Alain Bergala evidenţiază relaţia pasională pe care marele cineast a avut-o cu capitala Italiei.
O secţiune este dedicată unei aniversări. Anul acesta este rândul unei cunoscute cântăreţe franceze. Philippe Kohly povesteşte în “Édith Piaf Amoureuse”, legăturile tumultuoase ale artistei care i-au alimentat talentul.
Un nou capitol tentant: “Moda”. Sunt propuse pelicule retrasând istoria unor creatori ca Norman Parkinson, considerat părintele fotografiei de modă moderne, care a fost şi fotograful oficial al familiei regale britnice şi al “Doamnei de fier”, sau povestea unor piese cum ar fi “Cămaşa Polo” desenată de tenismenul René Lacoste, considerată la epoca respectivă indecentă din cauza mulării perfecte pe corp.
Festival Internaţional al Filmului despre Artă
În fiecare an, FIFA aduce un omagiu unui producător, unui regizor sau unui distribuitor care a contribuit la evoluţia filmului despre artă. În 2014, este onorat producătorul Alan Yentob, directorul artistic de la BBC. Vor fi proiectate filmul “Andy Warhol: Denied”, de Chris Rodley, mărturie a întâlnirii la New York a prezentatorului Alan Yentob şi a colaboratorilor apropiaţi de la “Warhol Art Authentification Board”, unul dintre cluburile cele mai selecte ale lumii artei, dar şi pelicule despre David Bowie, Werner Herzog, William Burroughs şi Orson Welles.
În afara artelor “clasice”, ediţia din acest an a festivalului se apleacă şi asupra artelor digitale, proiectând “Google and the World Brain”, despre conflictul juridic între Google şi autori şi editori, legat de difuzarea online a operelor literare.
În afara proiecţiilor propriu-zise, festivalul a programat evenimente speciale: expoziţii, mese rotunde, master classes.
Festivalul are şi o “Piaţă Internaţional a Filmului despre Artă”, aflată la a patra ediţie, şi o secţiune dedicată copiilor.
