Dosarul afacerilor creditelor frauduloase de la BRD, în care erau vizați ca și capi Sorin Popa, fost vicepreședinte al băncii, și afaceristul Remus Truică, a revenit spre cercetare procurorilor DIICOT după o perioadă de aproape doi ani în care a cam stagnat pe la DNA. Ancheta exploda în mai 2015, când procurorii DIICOT îi puneau sub acuzare pe Sorin Popa, Remus Truică și Vasile Creștin alături de zeci de funcționari bancari și afaceriști.
Procurorii au pus atunci sechestru asigurător pe averea lui Truică, respectiv conturi bancare, terenuri şi imobile, inclusiv casa din Snagov, până la concurența sumei de 35 de milioane de euro, prejudiciul reținut în sarcina acestuia.
Ping-pong între procurori
În același an, unul dintre anchetatori devenea incompatibil pentru că Sorin Popa și l-a angajat avocat chiar pe fratele acestuia. Dosarul îi este repartizat procurorului Marius Voineag care, în totală contradicție cu practica de până atunci, declină cauza spre cercetare la DNA, considerând că procurorii anticorupție ar fi competenți să cerceteze fraudele bancare. Pe perioada cât dosarul a fost la DNA, cel puțin unul dintre inculpații de top din acest dosar, mai exact, Sorin Popa, fostul număr doi din BRD România, a scăpat de interdicțiile de a pleca din țară.
„Admite plângerea formulată de inculpatul Popa Sorin Mihai împotriva ordonanţei de prelungire a măsurii preventive a controlului judiciar, dispusă de Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DNA, în data de 30.06.2016 dispusă în dosarul nr. 659/P/2015. În temeiul art. 215/1 alin. 5 Cod Procedură Penală şi art. 213 alin. 6 Cod Procedură Penală, revocă măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul Popa Sorin Mihai“, a decis Curtea de Apel București pe 12 iulie 2016.
În același timp, omul de afaceri Remus Truică este chemat de mai multe ori în fața procurorilor anticorupție, surse din piață susținând că există suspiciunea că el ar fi avut niște discuții ample cu anchetatorii.
Arbitrajul CCR
Tot în iulie 2016, Curtea Constituțională își făcea publică motivarea deciziei de îndrumare date pentru infracțiunea de abuz în serviciu, decizie extrem de importantă pentru dosarul fraudelor bancare, dacă ținem cont de faptul că funcționarii bancari implicați în dosar erau acuzați în principal de abuz în serviciu și abia apoi de complicitate la înșelăciune.
CCR a stabilit însă că se mai poate reține acuzația de abuz în serviciu doar dacă cel cercetat a încălcat legislația primară, nu și ordine și regulamente interne.
Surse judiciare au explicat că, în condițiile în care abuzul funcționarilor bancari consta în încălcarea unor norme și regulamente interne de creditare, în dosarul Popa-Truică, acuzația de abuz rămânea oarecum fără obiect.
În această situație, procurorii DNA au clasat dosarul pe partea de abuz în serviciu și complicitate la abuz, stabilind totodată că nu mai sunt competenți să cerceteze acuzațiile de înșelăciune. Aceleași surse susțin că, în urma unui conflict de competență, procurorul general a stabilit că speța este de competența DIICOT, loc unde a și ajuns dosarul în urmă cu aproximativ o lună de zile.
Truică o bâjbâie
Tot în această perioadă, pe 30 mai, aparent fără un eveniment public care să genereze situația, Remus Truică apare la România TV și se plânge cât de persecutat a fost la DNA, unde i s-ar fi cerut să facă denunțuri despre Călin Popescu Tăriceanu. Doar că situația descrisă de acesta se potrivește situației de la DNA Brașov, structură care l-a trimis în judecată pe Remus Truică pentru afaceri frauduloase cu prințul Paul și unde numele lui Tăriceanu prezenta interes. Or, atât timp cât a fost acolo, dosarul fraudelor a fost instrumentat de structura centrală a DNA, iar Tăriceanu nu are nicio legătură cu creditele frauduloase.
