Invazia mașinilor second-hand sau eșecul unei taxe

România nu reușește să găsească o formulă pentru o nouă taxă auto care să oprească invazia de mașini second-hand din ultimii ani. Ministrul Mediului, Grațiela Gavilescu, a anunțat zilele trecută că la nivelul instituției se lucrează intens pentru găsirea acestei formule, astfel încât guvernul să nu mai fie atacat în justiție din cauza taxei.

„Cred că, în ultima vreme am spus de nenumărate ori, că grupul de lucru din care fac parte inclusiv producătorii şi multe dintre ministerele care sunt abilitate nu a reuşit să găsească formula matematică astfel încât ea (taxa – n.r.) să nu poată să fie atacabilă în justiţie, aşa cum s-a întâmplat cu toate celelalte taxe de poluare, inclusiv cu timbrul de mediu. De aceea, eforturile Guvernului au fost ca inclusiv anul trecut să suplimentăm numărul de prime de casare, astfel încât reînnoirea parcului auto naţional să se resimtă. În acelaşi timp, vom face lucrul acesta şi în 2019 şi ne-ar fi plăcut ca programul să fi început, aşa cum a început şi anul trecut, la începutul lunii martie, dar nu noi suntem cauza”, a spus Gavrilescu.

Implementarea legislației în domeniul mediului în România, mai ales în contextul instabilității funcției publice, este foarte dificilă, probleme de implementare apărând atât la nivel central, cât și la nivel local. Aceste probleme s-au agravat în ultima perioadă, astfel că s-ar putea spune că realizarea politicilor de protecție a mediului în România nu reprezintă o prioritate.

În ultimii ani s-a încercat limitarea importurilor de mașini vechi, prin aplicarea unor formule de taxare a mașinilor de tip second hand. Actele normative adoptate nu au găsit formula adecvată pentru ca instrumentul de taxare a autovehiculelor să răspundă cerințelor Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene. Astfel, sumele încasate în perioada 2007-2017 (nerestituite ca urmare a acțiunilor în instanță demarate de proprietarii de autovehicule) vor fi restituite plătitorilor (la cererea acestora).

Sumelor restituite li se vor aplica și dobânzile datorate pentru perioada cuprinsă între data perceperii și data restituirii (care se situează la nivelul a 13-36% din sumele încasate). În aceste condiții, s-ar putea considera că taxele instituite, sub diversele lor forme asupra autovehiculelor poluante, au fost eficiente temporar, numai prin prisma protecției mediului, fără ca aceasta să fie însă demonstrată.

Mai mult, efectul imediat al vidului legislativ creat de abrogarea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost faptul că în primele opt luni din 2017 au fost înmatriculate peste 350.000 de mașini, comparativ cu 146.000 de mașini în 2016. În timp ce alte țări pregătesc trecerea la mașini electrice,

România este invadată de mașini vechi, care reprezintă surse de poluare dăunătoare sănătății. În acest context, este necesară instituirea unui mecanism de taxare a emisiilor poluante provenite de la autovehicule, după principiul „poluatorul plătește”, în conformitate cu recomandările Comisiei Europene și cu prevederile Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene.

Din punct de vedere al efortului financiar, taxele instituite nu și-au dovedit eficiența, în condițiile în care sumele încasate până la acest moment și dobânzile la acestea trebuie restituite plătitorilor. Actul normativ prin care s-a adoptat soluția la problema creată de incoerența cadrului legal care a instituit taxele pentru autoturisme în perioada 2007-2017 (sancționată masiv atât de instanțele din România, cât și de Curtea de Justiție Europeană), respectiv OUG nr. 52/2017, nu specifică însă care este sursa din care se vor achita dobânzile calculate asupra sumelor ce urmează a se restitui și nici chiar sumele în sine, întrucât acestea au fost utilizate pentru finanțarea unor proiecte de mediu. Sursa va fi, evident, bugetul Fondului pentru Mediu și/sau bugetul de stat.

În aceste condiții, mediul, nu numai că nu va mai constitui o prioritate (dacă a fost vreodată), dar chiar va suporta consecințele acestei incoerențe legislative. Veniturile și cheltuielile de mediu au crescut simultan, însă ambele rămân mici, atât în expresie absolută, cât și ca parte a PIB-ului.