România nu reușește să găsească o formulă pentru o nouă taxă auto care să oprească invazia de mașini second-hand din ultimii ani. Ministrul Mediului, Grațiela Gavilescu, a anunțat zilele trecută că la nivelul instituției se lucrează intens pentru găsirea acestei formule, astfel încât guvernul să nu mai fie atacat în justiție din cauza taxei.
„Cred că, în ultima vreme am spus de nenumărate ori, că grupul de lucru din care fac parte inclusiv producătorii şi multe dintre ministerele care sunt abilitate nu a reuşit să găsească formula matematică astfel încât ea (taxa – n.r.) să nu poată să fie atacabilă în justiţie, aşa cum s-a întâmplat cu toate celelalte taxe de poluare, inclusiv cu timbrul de mediu. De aceea, eforturile Guvernului au fost ca inclusiv anul trecut să suplimentăm numărul de prime de casare, astfel încât reînnoirea parcului auto naţional să se resimtă. În acelaşi timp, vom face lucrul acesta şi în 2019 şi ne-ar fi plăcut ca programul să fi început, aşa cum a început şi anul trecut, la începutul lunii martie, dar nu noi suntem cauza”, a spus Gavrilescu.
Implementarea legislației în domeniul mediului în România, mai ales în contextul instabilității funcției publice, este foarte dificilă, probleme de implementare apărând atât la nivel central, cât și la nivel local. Aceste probleme s-au agravat în ultima perioadă, astfel că s-ar putea spune că realizarea politicilor de protecție a mediului în România nu reprezintă o prioritate.
În ultimii ani s-a încercat limitarea importurilor de mașini vechi, prin aplicarea unor formule de taxare a mașinilor de tip second hand. Actele normative adoptate nu au găsit formula adecvată pentru ca instrumentul de taxare a autovehiculelor să răspundă cerințelor Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene. Astfel, sumele încasate în perioada 2007-2017 (nerestituite ca urmare a acțiunilor în instanță demarate de proprietarii de autovehicule) vor fi restituite plătitorilor (la cererea acestora).
Sumelor restituite li se vor aplica și dobânzile datorate pentru perioada cuprinsă între data perceperii și data restituirii (care se situează la nivelul a 13-36% din sumele încasate). În aceste condiții, s-ar putea considera că taxele instituite, sub diversele lor forme asupra autovehiculelor poluante, au fost eficiente temporar, numai prin prisma protecției mediului, fără ca aceasta să fie însă demonstrată.
Mai mult, efectul imediat al vidului legislativ creat de abrogarea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost faptul că în primele opt luni din 2017 au fost înmatriculate peste 350.000 de mașini, comparativ cu 146.000 de mașini în 2016. În timp ce alte țări pregătesc trecerea la mașini electrice,
România este invadată de mașini vechi, care reprezintă surse de poluare dăunătoare sănătății. În acest context, este necesară instituirea unui mecanism de taxare a emisiilor poluante provenite de la autovehicule, după principiul „poluatorul plătește”, în conformitate cu recomandările Comisiei Europene și cu prevederile Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene.
Din punct de vedere al efortului financiar, taxele instituite nu și-au dovedit eficiența, în condițiile în care sumele încasate până la acest moment și dobânzile la acestea trebuie restituite plătitorilor. Actul normativ prin care s-a adoptat soluția la problema creată de incoerența cadrului legal care a instituit taxele pentru autoturisme în perioada 2007-2017 (sancționată masiv atât de instanțele din România, cât și de Curtea de Justiție Europeană), respectiv OUG nr. 52/2017, nu specifică însă care este sursa din care se vor achita dobânzile calculate asupra sumelor ce urmează a se restitui și nici chiar sumele în sine, întrucât acestea au fost utilizate pentru finanțarea unor proiecte de mediu. Sursa va fi, evident, bugetul Fondului pentru Mediu și/sau bugetul de stat.
În aceste condiții, mediul, nu numai că nu va mai constitui o prioritate (dacă a fost vreodată), dar chiar va suporta consecințele acestei incoerențe legislative. Veniturile și cheltuielile de mediu au crescut simultan, însă ambele rămân mici, atât în expresie absolută, cât și ca parte a PIB-ului.
O familie tânără cu copii își poate cumpara cu cu ceva efort o mașina de mâna doua de 5, 6 mii de euro. Până la 12 mii o mașină nouă este mult foarte mult este încă 5 ani de economii. “Și anii trec, copii cresc se schimbă tot ce-i omenesc”. Cu o mașină de mâna doua de mâine te miști la rude, la mare, la munte, duci copii la spital noaptea, îi iei de la grădiniță. Nu este mai ipocrită temă devât că cei cu mașni vechi îi poluează pe cei cu mașini noi. Parcă nu-și dorește oricine a mașină nouă 4×4 frânde disc ventilate pe spate, cu toate dotările, autonatic, parcare asistată oglinzi ce se pliază când scoți cheia etc.
Ca d3 obicei abordarea a fost gresita. Toata lumea isi doreste o masina cat mai noua. Corelati veniturile cu preturile masinilor noi si o sa vedeti cate sh se mai cumpara. Simplu.
„România nu reușește să găsească o formulă pentru o nouă taxă auto care să oprească invazia de mașini second-hand”
Saracia nu poate fi combatuta prin TAXE suplimentare!!! Daca cineva ari fi curios sa afle ar vedea ca se cumpara masini SH de 4-5 mii euro. Cu banii astia nu cumperi nimic nou comparativ cu acel SH. Nici macar prapadita de Dacie („masina de buget”) noua nu se apropie de acel SH. Cand si in RO salariile vor fi ca afara atunci si romanii isi vor vinde masinile folosite si vor cumpara altele noi. Dar pana atunci romanii isi cumpara ce-si pot permite nu ce isi doresc politicantii sau producatorii romani! Sunt sigur ca de ex. Ford, Dacia (si statul roman) ar fi la fel de nemultumiti daca romanii de ex. si-ar cumpara WW-uri noi direct din Germania si nu conservele lor facute in RO…
Articol nerealist scris de un aservit firmelor auto sau sluga statului.o masina noua ai rata 10 15 milioane vechi cu casco etc.pai fa un calcul gogule la 2000 salar ce masina ti-ai lua tu?Nu una de 300 400 lei rata.asa gândiți nu global.masina o iau nu sa ma dau șmecher ci de nevoie gogule