La ROMAERO, se zboară iar

ROMAERO este un mit al industriei românești. Ceaușescu a vrut un avion și l-a avut. ROMAERO a fost un proiect al economiei comuniste, un proiect sprijinit masiv de spionajul comunist. ROMAERO a fost raiul inginerilor de clasă.

ROMAERO a fost un dezastru și ar fi devenit un tun imobiliar, rîvnit de toți profitorii tranziției. ROMAERO s-a oprit din prăbușire la o mustață de dezastrul final, înainte de a deveni spațiu de închiriat pentru depozite și tîrguri, înainte de a fi tăiat și demolat în bucățele. ROMAERO este România care refuză să capoteze, este mortul care începe să tragă adînc aer în plămîni. Pe de o parte, nu-i decît o sumă de hangare cu vechituri ale industriei comuniste. Pe de altă parte, ROMAERO este expresia miracolului. Și totuși, se mișcă! Produce! Înflorește iar.

Se relansează, dacă nu s-o găsi un dement care să o îngroape cu o altă decizie stupidă. ROMAERO este o poveste palpitantă de viață economică. Cere puțin din curajul de a privi lucrurile în față. Să nu cauți numai accidente și morți.

Să ai puterea să întîlnești și un strop de speranță.

Un prieten vechi, din categoria marilor ingineri care au construit pe jumătate de glob, m-a luat într-o zi la o bere.

-Toți vedeți numai nenorociri! Ai avea curajul să vezi altceva decît dezastre?

-Cine nu visează să vădă și altceva? Toți ne-am săturat să auzim numai de accidente, de furturi și pagube măsurate în lanțuri de zerouri, toți ne-am săturat să ne intoxicăm creierele cu detalii despre ratări, despre boli incurabile, despre povești cu eșecuri și fundături de viață.

-Unde mergem?

-La ROMAERO, a zis el.

-Dar și ROMAERO este un dezastru! Este un cimitir industrial al unui vis comunist, un enorm depozit pe cale să se consacre ca tîrg după alte tîrguri de mărunțișuri, am zis eu.

-Ai să vezi!

Am zis că merg și m-am dus. Se intră de pe Bulevardul Aerogării, intersecție cu Ficusului, printre Piața Băneasa și un bloc de birouri, foste ale Fabricii de avioane. Pe colț, s-a pripășit un restaurant italian destul de bun. De fapt, se intră printr-o parcare fără nici un loc liber. O barieră și o cabină de poartă fac diferența. Între orașul obișnuit și celebra fabrică de ROMBAC-uri (avionul de pasageri construit după o licență englezească) despe care cei tineri nu au habar. Pe stînga, te întîmpină patru avioane mari, de peste 150 de locuri, lăsate fără motoare.

Este cimitirul aviatic al lui Ovidiu Tender.

Sunt avioanele lui părăsite, descompletate, ce-a mai rămas din flota de vechituri a miliardarului sprijinit de Florian Coldea în proiectele sale africane. Abia cînd le privești cu atenție, vezi dimensiunea nenorocirii. Cît de avioane sunt, fără motoare, fără diverse piese, ele nu-s decît relicve și cadavre economice dintr-un proiect naiv al lui Ovidiu Tender, un fel de Zorba Bănățeanul.

Au tractat aceste avioane moarte chiar lîngă poartă, aceste cadavre de avion în imediata vecinătate a intrării în ROMAERO pentru a nu incomoda mișcările pe platformă. ROMAERO, deși dispune de 34 de hectare, are nevoie de spațiu. În fiecare zi, aterizează alte avioane. Alte elicoptere și alte avioane cargo planificate pentru revizii și reparații. Ani la rînd, platforma și două-trei hangare de la ROMAERO au fost spații de închiriat pentru tîrguri auto, expoziții trăsnite, tîrguri pentru copii și nou-născuți. Un spirit cinic ar fi putut pune la cale o mega-expoziție a eșecurilor din comunism. Cu tehnologie depășită, cu unelte energofage, cu calculatoare cît trei dulapuri, cu aparate bazate pe manivele și arcuri.

Remus Vulpescu l-a derutat pe manelistul de televiziune OTV cu o sonată.

Toată lumea aștepta doar semnătura care să consfințească obștescul sfîrșit al unei utopii comuniste, întinse pe un spațiu rîvnit de toată lumea. Remus Vulpescu a avut cîteva zile de glorie și de scandal. A avut puterea să înfrunte maimuțăreala economică a lui Dan Diaconescu. Caraghiosul moderator tv (România pare blestemată să aibă parte de zeci de asemenea personaje) se dădea în spectacol cu ale sale pungi pline cu banii din care să plătească salariile celor de la Oltchim Rm. Vâlcea.

Mi-a rămas în memorie doar amănuntul cu muzica clasică. Remus Vulpescu l-a derutat pe manelistul de televiziune OTV cu o sonată. Cineva mi-a zis că omul e versat. Că este din școala SRI. Că are nervi de oțel. Că tot scandalul cu achiziționarea Oltchim de Dan Diaconescu a fost ca un glonț care a trecut pe la urechile României. Ne-am fi scufundat și mai tare în ridicol! Ei bine, acest Remus Vulpescu este un manager în adevăratul sens al cuvîntului. Însoțit de Remus Vulpescu, director general ROMAERO, am parcurs la pas prin ceea ce credeam eu că este cimitirul Fabricii de avioane Băneasa. În 2016, ROMAERO făcea disponibilizări.

Au plecat 150 de oameni. Acțiunile scădeau pe bursă.

Se aștepta momentul unei decizii cheie. Facturile neplătite pentru curent atîrnau ca și pierderile. Nu mai era decît soluția decuplării fabricii de la alimentarea cu energie. Acționarii principali ROMAERO Băneasa sunt Ministerul Economiei (51,9%), SIF Muntenia (25,8%), Fondul Proprietatea (21%) și aproape toți o socoteau o afacere pierdută.O știre publicată în revista „Cariere“ anunța în 2016 că „acționarii au respins în ședința de miercuri majorarea remunerației membrilor Consiliului de Administrație, iar noul Consiliu va avea o indemnizație lunară brută de 2.420 de lei“.

De aici a început salvarea ROMAERO, condusă de Remus Vulpescu, cel care, în calitate de președinte al Consiliului de Administrație, a declanșat și contestat insolvența de la Hidroelectrica.

La ROMAERO se face întreținere și se fac reparație pentru toate tipurile de avioane. Un contract aduce aici pentru operațiuni de întreținere toată flota Ryan Air. Se repară Boeing, Airbus chiar și elicoptere. Nu demult, ROMAERO a semnat un acord pentru finalizarea și personalizarea elicopterelor Black Hawk, produse în cadrul Corporaţiei Lockheed Martin. La ROMAERO Băneasa se repară și avioanele de transport Spartan, se reconfigurează structuri și subansamble, se aduc piese de schimb de pe tot globul și se repară „inclusiv avioane care nu mai există“ (cum îmi zicea un țîngălă, mîndru de ceea ce face).

ROMAERO a avut cea mai tare garnitură de ingineri din România. S-a risipit. Doar cîțiva oameni din vechea generație mai țin ritmul cu cei tineri. Ceilalți s-au privatizat, au plecat din țară sau au schimbat lumea. Cum să mai concurezi un puști de 27 de ani care, de pe un laptop, este capabil să-ți aducă în 48 de ore o piesă din cine știe ce colț al lumii. La 27 de ani, Cătălin Bidi aduce o piesă de motor din Australia. Cîștigă mai puțin decît ar fi cîștigat la Londra sau la Zürich. Dar nu mult mai puțin. Este un om de mii de euro pe lună. Și este unul dintre marii artiști în materie de scotocit globul și aeroporturile, după piese de schimb. Ionuț Savu a venit de la Renault.  „Aeronautica este mai tare și este fără bandă de montaj“.

Sunt hale de hectare, în care se pune la cale relansarea aviației de la Băneasa

O echipă complexă se ocupă de curățirea și asanarea halelor de zeci de mii de metri pătrați, transformate în depozite de aluminiu îmbătrînit, de scaune, piese și mașinării inutile. Sunt hale de hectare, în care se pune la cale relansarea aviației de la Băneasa. Întîi de toate, cu întreținerea și repararea flotelor, apoi cu revenirea la producția de subansamble și elemente de avionică. Ar urma un nou terminal pentru Aeroportul „Aurel Vlaicu“, la ROMAERO ar urma, dacă dracul nu-și bagă coada și mai există un pic de noroc, într-un an sau doi vom avea o platformă pentru industria aeronautică pe care se poate depana și întreține orice aeronavă.

Ceea ce nu-i de colea, într-o vreme în care toată lumea vorbește de sărăcie, de emigrație, de eșec, de criză, în care planeta este supraaglomerată cu avioane de toate felurile și în care fabricile pentru întreținere și reparații au devenit la fel de importante ca și cele în care se produc aparatele de zbor.

ROMAERO, și oameni , nu doar cifre

Situația financiară a ROMAERO s-a îmbunătățit considerabil în ultimii ani. Cifra de afaceri a crescut de la 46,5 mil. lei în 2016, până la 85,4 mil. lei în 2018. În același timp, valoarea EBITDA (câștigul unei firme înainte de dobânzi, taxe, depreciere și amortizare) a ajuns de la -27,7 mil. lei, la +4,6 mil. lei. Între 2016 și 2018, numărul de salariați a crescut de la 719 la 879 persoane. În aceeași perioadă, numărul de salariați cu vârstă sub 51 de ani a crescut de la 223, la 417, iar venitul salarial mediu net la nivelul companiei s-a majorat de la 2.618 lei, la 3.780 lei. 

Autoclava modernizată permite fabricarea componentelor din materiale compozite de dimensiuni mari. ROMAERO poate astfel să participe în programe de cercetare și dezvoltare finanțate prin fonduri europene.

Câștigul lunar al unui tehnician cu licență EASA/AACR pentru un tip de avion, care are dreptul de a certifica lucrările și de a aproba repunerea în serviciu (reluarea zborurilor), poate să ajungă la 8.000 lei, net (bani în mână), fără să aibă nevoie de studii superioare.

Rezervoarele suplimentare de combustibil ale acestui C-130 Hercules necesită un proces laborios de întreținere.

Aeronava din imagine este dotată cu rezervoare suplimentare care îi conferă autonomie extinsă și poate astfel să îndeplinească un rol-cheie în misiuni internaționale.

Normele de siguranță în aviația civilă sunt reglementate la nivel internațional, iar încălcarea lor este sancționată drastic. Toți producătorii de aeronave stabilesc programe de mentenanță a căror respectare este obligatorie și monitorizată de către organismele de reglementare internaționale.

Până la înlocuirea în întregime a vechilor avioane sovietice cu avioane occidentale, ROMAERO repară inclusiv avioanele Antonov ale Armatei, cum este acest An-26 din imagine, care trece printr-un program extins de revitalizare.

O operațiune de inspecție și reparații este un proces complex ce poate dura câteva luni și necesită forță de muncă înalt calificată. O reparație capitală necesită verificarea a zeci de mii de componente într-un singur avion și poate dura între 1 și 2 ani.

Învelișul exterior al avioanelor este compus din panouri care pot avea și 12 metri pătrați, formate astfel încât să se îmbine perfect cu panourile din jur.

În hangarele companiei aflate lângă aeroportul Aurel Vlaicu, din Băneasa, se desfășoară în prezent cea mai complexă reparație a unui C-130 Hercules care s-a făcut vreodată în România. Odată cu suplimentarea bugetului de înzestrare al Armatei, începând din 2017, flotele militare de transport și de luptă ale României pot în sfârșit să beneficieze de modernizări îndelung așteptate.