„Cursa subvenţiilor” este „contrară tuturor regulilor comerţului internaţional”, iar subvenţiile americane necesită un răspuns „coordonat, unit şi puternic” din partea europenilor, a declarat într-un interviu ministrul francez al economiei Bruno Le Maire, transmite AFP.
„Unele mari companii străine care doreau să se instaleze în Europa ezită acum între locaţii europene şi locaţii americane. În unele cazuri, cuantumul subvenţiilor pe care îl propune administraţia Biden este de patru până la zece ori mai mare decât cuantumul maxim autorizat de Comisia Europeană. În Franţa, primele noastre estimări arată că în joc sunt 10 miliarde investiţii şi mii de locuri de muncă în industrie”, a declarat Le Maire într-un interviu pentru patru publicaţii europene – Les Echos, Handelsblatt, El Mundo şi Corriere della Sera -, publicat duminică seara.
„Industria noastră înregistrează deja un deficit de competitivitate legat de diferenţele de preţ la energie între SUA şi Europa”, a deplâns el. „Subvenţiile masive prevăzute de Inflation Reduction Act (IRA) american şi concurenţa chineză, de asemenea puternic subvenţionată, riscă să adâncească şi mai mult acest deficit”, a atenţionat ministrul francez.
Legea americană asupra reducerii inflaţiei, numită astfel pentru a se ancora în realitate, dar care în realitate este un program de reforme de mediu şi sociale, constituie un plan în valoare de mai multe sute de miliarde de dolari investiţii.
Bruno Le Maire a pledat pentru un „răspuns coordonat, unit şi puternic al Uniunii Europene faţă de aliaţii noştri americani”. „Doar fermitatea ne va permite să obţinem rezultate”, a subliniat el.
El a declarat că aşteaptă „de la Comisia Europeană propuneri ferme şi proporţionate”, în special „o afirmare mai strictă a intereselor noastre de mediu”, „dispozitive de preferinţă europeană sau o accelerare a utilizării de instrumente de reciprocitate”.
El a mai subliniat că „o politică monetară restrictivă nu este compatibilă cu o politică bugetară expansionistă”, că „nu trebuie să fie susţinută în mod nelimitat cererea”, ci „să se evolueze spre ajutoare mai ţintite”.
Nu în ultimul rând, Bruno Le Maire a estimat că, „atunci când vom ieşi din această criză energetică, noi vom avea un nivel de inflaţie probabil mai ridicat decât ceea ce am cunoscut în ultimele decenii”, „pentru că relocarea producţiei noastre (…) şi decarbonizarea economiei vor scumpi structural costul unor produse”.
Deci problema nu e „subvenția” în sine – procedeu de care chiar statele UE au abuzat în nenumărate rânduri (vezi mașinile electrice sau imbecilitatea cu privire la certificatele verzi) – ci faptul că SUA alocă mai mulți bani ca Europa pe subvenții…
Dar Africa n-ar trebui să „dea de pământ” cu Franța și Olanda care subvenționează roșiile? China nu trebuie să dea și ea de pământ cu UE care oferă subvenții pentru pescuit?
Cât mai durează, dragi europeni, până învățați și voi că politica internațională se face cu interese și nu cu „parteneriate strategice”?