Briciul PNRR în laba unei maimuțe

PNRR pare să fi fost scris mai degrabă pentru a sluji interesele Bruxelles-ului și scopurile politice ale unei găști de politicieni. Din documentul ținut multă vreme la secret, încep să apară obligații care n-au nicio legătură cu scopul declarat al finanțării solicitate. Mai importante sunt „reformele” decât proiectele.

Un prost aruncă o piatră-n baltă și zece deștepți se chinuie s-o scoată. Proverbul ar vrea să spună că e mai greu să îndrepți o prostie decât s-o comiți.

Cam așa stau lucrurile cu PNRR. Redresarea și reziliența nici n-au început bine că s-au și gripat. Din cele 4 miliarde de euro promise sub formă de granturi pentru acest an, deja ne-au tăiat 2,1 miliarde. Suma totală a granturilor aprobate inițial deja s-a redus cu 14,9%. Până acum am primit un avans „de încurajare” la aprobarea PNRR (1,8 miliarde euro din granturi) și o singură tranșă (1,9 miliarde euro) din împrumutul de 15 miliarde euro. Cererea pentru a doua tranșă, depusă în decembrie, este încă „în analiză”.

Banii alocați României trebuie accesați până la sfârșitul acestui an. Iar proiectele pentru care a cerut finanțare trebuie finalizate până la 31 decembrie 2026. În caz contrar, sumele trebuie returnate. Situația arată cât de găunos a fost triumfalismul afișat de Iohannis, Rareș Bogdan, Bușoi, Siegfrid Mureșan și alte trompete ale propagandei acum doi ani, la depunerea PNRR.

Scrierea acestui Plan de anvergura unui program de țară a încăput la vremea respectivă pe mâna unui neica nimeni. Cristian Ghinea n-are pregătirea necesară pentru un asemenea proiect. Și nici capacitatea de dialog care să-i fi permis o consultare cu oameni care se pricep. Are un caracter care se exprimă mai ales prin jigniri și invective, nu prin idei care s-adune oamenii. Și-a câștigat existența pupând papucul Monicăi Macovei, închinând ode de admirație DNA, lingând clanțe pe la ambasade și adunând firimituri din farfuria statului paralel. Acum e plătit din bani publici cu 5.000 de euro pe lună din alocația pe care partidul său, USR, o primește de la buget.

Un individ arogant și contondent, incapabil să înțeleagă necesitățile unei societăți și articulațiile unei economii naționale, a ajuns să coordoneze un program național cu implicații adânci. Faptul a scandalizat nu doar opoziția, ci și comunitățile de specialiști în macroeconomie, care considerau pe bună dreptate că implicarea și aportul lor ar fi fost necesare și binevenite. Se alcătuia un program de țară, nu unul electoral pentru USR.

Prăbușit în somnolența sa iremediabilă, Iohannis a lăsat la mintea acestui individ și a găștii din USR scrierea în secret a unor obligații de țară care acum încep să ne explodeze în față.

Consecințele acestei indolențe încep să se vadă. Când briciul încape pe laba unei maimuțe nu te poți aștepta la nimic bun.

ÎN PNRR CONTEAZĂ REFORMELE, NU PROIECTELE

PNRR conține două grupe mari de obiective. Una se referă la 107 proiecte de investiții, teoretic finanțabile cu bani din împrumuturi și din granturi. A doua cuprinde 64 de reforme structurale care nu cer bani, ci sacrificii. Găselnița diabolică a acestui plan a fost ca finanțarea proiectelor să depindă de realizarea reformelor. Cuvântul magic în PNRR a devenit „reforma”, nu „proiectul”.

Comisia Europeană a organizat un grup special de birocrați cu mânecuță cărora nu le pasă de ce e în țară, de pensionari, de mineri etc. Ei doar se uită la hârtii: ai făcut „reforma” scrisă de Ghinea, primești banii. Nu faci „reforma”, nu primești banii. Situația este foarte riscantă. Dacă ratezi un proiect, pierzi banii pentru toate celelalte. Ca la slalom: ratezi o poartă obligatorie, pierzi cursa.

E adevărat că cine plătește comandă muzica. Dar asta se întâmplă la lăutari. Pe orice piață financiară normală, singura condiție a acordării unui împrumut este folosirea banilor pentru scopul declarat, oferind garanțiile corespunzătoare. Când ceri bani pentru o mașină, banca nu-ți pretinde să schimbi aragazul, să-ți zugrăvești casa ori să te înscrii la ecologiști. Guvernul Cîțu a împrumutat România cu peste 50 miliarde euro în doi ani și jumătate fără ca România să fie condiționată de „reforme”. Dovadă că nimeni nu știe – nici măcar creditorii respectivi – pe ce s-au dus acei bani.

Spre deosebire de regulile normale ale pieței financiare internaționale, împrumuturile organizate de Bruxelles prin „Mecanismul de Redresare și Reziliență” maschează mai ales scopuri politice, nu de susținere financiară. Multe țări au sesizat acest lucru și au refuzat darul otrăvit al granturilor. România le-a înghițit ca pinguinul.

Includerea în PNRR a unui capitol de reforme a fost făcută dintr-un dublu interes. Pe de o parte, Bruxelles-ul a vrut o pârghie și mai puternică de control asupra politicii interne a României. Pe de altă parte, Ghinea, Drulă, Voiculescu, Cîțu și ceilalți au găsit prilejul să treacă sub antetul CE propriile lor interese politice. De aceea, proiectul a fost scris la secret și adoptat de Guvern fără vreo dezbatere publică.

Acum, când au început să pocnească aberațiile din proiect, funcționarii de la Bruxelles s-au spălat pe mâni, aruncând vina pe cei care au scris PNRR-ul. Aceștia procedează invers, afirmând că ei n-au vrut cutare lucru, dar „așa ne-a cerut Bruselul”. România a căzut la mijloc.

PNRR a devenit instrumentul ideal pentru ambele părți: cei de la Bruxelles pot controla și mai mult țara, impunându-și interesele drept condiție a finanțării, iar o gașcă de prostocrați își rezolvă frustrările născute din obsesii politice nesatisfăcute. Santinele ale acestui aranjament pernicios sunt derbedeii politici precum Ghinea și Cîțu, care, în loc să se alăture eforturilor de a corecta prevederi care se dovedesc a fi niște aberații, țipă tot timpul că PNRR nu mai poate fi renegociat.

Guvernul Cîțu solicitase suma de 29,2 miliarde euro pentru „redresarea economică și dezvoltarea pe termen lung a României după pandemia de COVID-19 și accelerarea creșterii economice”. Atât și nimic altceva. Dar în numele PNRR apar tot felul obligații pe care România trebuie să îndeplinească. Desființarea SIIJ, aplicarea strictă a MCV, revizuirea codurilor penale, o nouă strategie anticorupție și altele asemenea n-au absolut nicio legătură cu scopul declarat al finanțării, de a „redresa economia afectată de pandemie”.

Bomboana pe colivă a acestei manevre a reprezentat-o lovitura cu manta dată pensiilor speciale. Desființarea acestor pensii este visul de aur al useriștilor. Incapabili de vreun proiect politic de substanță și lipsiți de orice creativitate politică ori forță de inovare socială, Cîțu, Ghinea, Rareș Bogdan și alții ca ei s-au agățat de subiectul pensiilor speciale ca înecatul de pai, sperând că vor marca puncte electorale.

Speculând momentul, ei au trecut în PNRR obligația ca sumele plătite pentru toate categoriile de pensii să nu depășească 9,4% din PIB. Raționamentul lor a fost următorul: ca să se încadreze în această limită „cerută de PNRR”, Guvernul nu va avea încotro și va trebui să desființeze pensiile speciale, că n-are de unde să taie din altă parte.

Toate umorile politice ale găștii lui Ghinea au fost trecute într-un document intitulat „Reformele emblematice ale redresării economiei românești și Planul de reziliență”, trimis la Bruxelles în secret, separat de PNRR. La acest document, funcționarii de la Bruxelles au adăugat propriile lor cerințe. Și așa s-a născut lista celor 64 de reforme care condiționează alocarea banilor.

Prin acest document ținut la secret multă vreme, Guvernul s-a obligat să facă reforme structurale care seamănă uluitor cu angajamentele pe care România și le lua în trecut față de FMI.

Acum, Bruxelles-ul astupă gura celor care vor modificarea PNRR, spunându-le că obligațiile reformelor au fost asumate nu de o persoană anume, ci de Guvernul României. Pentru funcționarii de acolo nu contează faptul că semnatarii Ghinea și Cîțu nu mai sunt la putere. Guvernul era al României, nu al lui Cîțu.

PIERDEM BANI PE CARE NICI NU I-AM AVUT

Cele 64 de reforme trecute de Ghinea în PNRR sunt un fel de „To do list” ca aceea dată de FMI în 2009 Guvernului condus de Boc. Ori ca nota de comandă în 11 puncte pe care gulgutierul Victor Ponta a primit-o ca un chelner de la Barosso, în 2012.

Ce era MCV pentru justiție a devenit PNRR pentru economie. Manevra a fost aceeași: ce le-a bubuit mintea unora din București – din prostie, interes sau rea-credință – a fost trimis în cel mai mare secret la Bruxelles. De acolo s-a întors la vedere ca obligație pentru țară. Sloganul „ne cere PNRR-ul” circulă la fel ca obsedantul „ne cere MCV-ul”. Ambele nefiind decât un alibi parșiv pentru prostia, lașitatea și uneori chiar trădarea unora de la București, dependenți de casieriile de la Bruxelles.

Dobânda la împrumutul de 15 miliarde euro nu e cunoscută. Este un alt exemplu de transparență al dnei Ursula von der Leyen. Ca și prețul de achiziție al vaccinului anti-covid.

Nici așa-zisele granturi nu sunt o pomană dată de Bruxelles. Cele 12,1 miliarde euro (față de 14,2 aprobate inițial) vor fi recuperate de Bruxelles prin introducerea sau majorarea a tot felul de taxe. Cotizația de țară deja s-a majorat, de la 1,2 la 1,4% din PIB. După creșterea artificială a PIB prin umflarea prețurilor la carburanți și energie, cotizația României la CE pentru anul în curs va fi de 4,2 miliarde euro. Ținând seamă de creșterea agregată a PIB pe durata celor șase ani de finanțare a PNRR, rezultă că România va plăti la CE în această perioadă peste 26 miliarde euro numai din cotizațiile anuale.

Mortul nu mai poate fi întors de la groapă. Coaliția de la guvernare nu este capabilă să răstoarne angajamentele lui Cîțu, Ghinea, Drulă, Vociulescu și a celorlalți din gașca USR – Uniunea Scufundați România.

România poate să mai piardă bani din cauza nerealizării reformelor impuse prin PNRR și pe care Guvernul actual nu poate nici să le realizeze, nici să le anuleze.

A doua cerere de plată depusă în decembrie anul trecut pentru 3 miliarde de euro n-a fost încă aprobată de CE. Funcționărimea de la Bruxelles are obiecții cu privire la 2 dintre legile de reformă trecute de Ghinea în PNRR: a avertizorului de integritate și a decarbonizării. Comisia a transmis Guvernului observații în scris la legea avertizorului de integritate, pe baza notițelor primite de la niște ong-uri din țară.

Această lege, de încurajare a delațiunii și protecție a turnătorilor, este una dintre cele mai detestabile reglementări care pot exista în lumea civilizată. Germania, Polonia, Cehia, Spania, Italia, Ungaria, Estonia și Luxemburg au refuzat să adopte o astfel de lege, cerută printr-o directivă a CE semnată de prim-vicepreședintele CE Timmermans, fost agent secret specializat în interogarea spionilor ruși. Statele amintite au refuzat legea turnătorilor, dar primesc bani de la PNRR. România, stat condus de noua securitate, a adoptat în veselie legea în decembrie 2022, dar Comisia n-o consideră suficient de protectivă și recompensatorie pentru turnători.

A doua lege care nu satisface birocrația bruxeleză este cea a decarbonizării, adoptată în noiembrie 2022. Legea prevede închiderea carierelor de lignit și huilă și înmormântarea mineritului în România. Ca să fie sigură că mineritul va dispărea din România, Comisia Europeană așteaptă, însă, normele de aplicare.

Solicitarea pentru a treia tranșă de plată trebuie să includă reforma pensiilor speciale, atât de dragă USR-ului. Comisia Europeană a declarat cu prilejul discuțiilor publice pe acest subiect că Guvernul trebuie să respecte toate observațiile făcute de specialiștii Băncii Mondiale și că nu va considera acest jalon îndeplinit dacă impactul bugetar nu va fi semnificativ redus. Pentru adoptarea legii s-a dat termen luna iunie. Până atunci nici poveste de vreo tranșă de bani.

PL-x143: ULTIMA STRIGARE LA VÂNZARE!

Situația pensiilor este cea mai vizibilă, dar de sub masă încep să apară tot felul de alte proiecte de legi sub pretextul că „sunt cerute de PNRR”.

Câteva exemple.

La sfârșitul lunii decembrie anul trecut, Guvernul a depus la parlament proiectul de lege PL-x143 care modifică o ordonanță adoptată în 2011 privind guvernanța corporativă. Proiectul a fost votat de Senat în 6 martie și acum se află la Camera Deputaților. În Expunerea de motive se arată că proiectul „este cerut de Reforma 9 din PNRR” sub formularea generală de „îmbunătățire a guvernanței corporative a tuturor întreprinderilor publice”.

Cerința de la Bruxelles era ca, până la sfârșitul acestui an, numirile temporare/interimare în consiliile de administrație să fie reduse cu 50% în întreprinderile de la nivel central și cu 10% la cele locale.

Numai că, sub acest pretext, în PL-x143 s-a strecurat o șopârlă și anume posibilitatea vânzării cu totul a respectivelor întreprinderi publice. La art.3, lit. f) din proiect se arată că statul își exercită dreptul de proprietate asupra acțiunilor prin – citez – „adoptarea deciziilor privind înstrăinarea participațiilor la întreprinderile publice aflate sub controlul său direct sau indirect, precum și listarea pe piețele reglementate, cu informarea prealabilă a Guvernului”.

Reforma 9 trecută de Ghinea în PNRR a pregătit, astfel, terenul pentru înstrăinarea celor peste 240 de regii autonome și a celor peste 1.000 de întreprinderi cu capital de stat cum ar fi: Nuclearelectrica, CEC Bank, Salrom, Hidroelectrica, Romgaz, Romsilva, Portul Constanța și multe altele. Acum se-arată pricina reformelor din PNRR.

Multinaționalele din UE și de aiurea abia așteaptă o astfel de lege. În economia României, va fi al doilea mare seism, după cel provocat de faimoasele programe PSAL I și II coordonate de Traian Băsescu în guvernarea CDR. Atunci s-au vândut sau au fost aruncate la fier vechi sute de întreprinderi, aceasta fiind condiția de bază pentru începerea negocierilor de aderare la UE.

PL-x43 PREFIGUREAZĂ GHETOIZAREA

Guvernul a mai depus la Senat pe 22 decembrie, în ultima zi de lucru din anul trecut a Parlamentului, proiectul PL-x43 referitor la „mobilitatea urbană durabilă”. A fost votat pe repede înainte în prima zi a noii sesiuni parlamentare, pe 6 februarie. Acum e la Camera Deputaților.

Guvernul a motivat nașterea acestei legi prin faptul că, în Pilonul 4, Componenta 10, Reforma 1 (sic!) din PNRR ni se stabilește obligația „de a îmbunătăți condițiile de mobilitate în zonele urbane și rurale, de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră generate de transporturi și de a spori siguranța rutieră în zonele urbane, prin soluții digitale și ecologice de transport”. Sună frumos, dar, ca întotdeauna, drumul spre iad e pavat cu intenții bune.

În Expunerea de motive, la Secțiunea II, pct. 3.3, „Impactul asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”, nu este trecut nimic. Efectele legii sub acest aspect esențial sunt ascunse sub preș. Tăcerea Guvernului e de înțeles, întrucât proiectul dă o lovitură libertăților individuale și renaște germenii politicii de ghetoizare care a fost încercată în primii ani de comunism. Acum, aceeași politică revine sub emblema Davosului, nu a comuniștilor.

În numele „mobilității urbane durabile”, oamenii din orașe vor fi împinși spre mijloacele de transport în comun „în detrimentul autovehiculelor personale” (art.4, punctul f). Eliminarea mașinilor personale este vizată prin mai multe măsuri, între care „introducerea unor taxe de parcare”, „reducerea spațiilor de parcare/staționare pentru autovehicule”, ca și o „redistribuire a spațiului străzii”, în sensul împărțirii „echitabile” a acestuia la trei utilizatori – trotinetiști /bicicliști, transport în comun și mașini personale. Obiectivul este „scăderea numărului de autovehicule la 1000 de locuitori”.

Pe lângă celebrele PUG-uri în care sunt împotmolite majoritatea orașelor, primăriile va trebui să mai elaboreze și niște Planuri de Mobilitate Urbană Durabilă, care din 2026, vor deveni obligatorii pentru municipii. Prin aceste PMUD-uri se va impune  „mobilitatea cu emisii zero în transportul rutier”.

Proiectul depus de Guvern preia într-o formă disimulată directiva anunțată de Forumul Economic Mondial de la Davos privind așa-numitul „Oraș de 15 minute” (Fifteen-Minutes Cities – FMC). Denumirea exprimă cerința ca orașele să fie reorganizate astfel încât necesitățile esențiale ale oamenilor, de la locuință la locul de muncă, să fie accesibile mergând fie pe jos, fie cu bicicleta (nu cu mașina) în doar 15 minute sau mai puțin. Poate părea utopic, dar iată că sunt unii cu mintea odihnită care gândesc la astfel de lucruri. „Orașul de 15 minute” se încadrează în „Marea Resetare” ce înseamnă a nu deține nimic, a nu avea viață privată și „a fi fericit”.

Ghinea n-a pus însă în dezbatere publică o astfel de idee, dar a trecut-o în planul de redresare. Nu cred că a putut s-o gândească de capul lui, i-o fi fost transmisă în plic. Și vedem cum „PNRR ne cere” o lege privind „reutilizarea terenurilor urbane existente pentru a încuraja locuirea în apropierea locurilor de muncă, a școlilor, a serviciilor și altor destinații, în scopul reducerii timpilor de deplasare și emisiilor”.

Imaginea bucătăriilor de bloc ori a stabilimentelor devenite „circuri ale foamei” revine cu putere în amintirea la cei care au trăit acele vremuri.

Surprizele din PNRR nu s-au epuizat. Un brici încăput în laba maimuței va continua să producă pagube imprevizibile.

În viață, se plătesc și bucuriile, darămite greșelile. De pe urma PNRR, vom plătim toți, dar măcar să ne dăm seama care ne-au fost greșelile.