Faptul că Ucraina se află într-un război nedrept, de vadită agresiune, nu permite conducerii acestei țări să fie realmente nesimțită.
Nici în aceste condiții dramatice, șeful statului ucrainean, care visează să își pună semnătura pe începerea aderării la UE, după ce a solicitat în stilul forței sovietice nici mai mult nici mai puțin aderarea imediată, arată că vecinul României este pătruns în politica bilaterală de o inadecvare absolută.
Nu este deloc în regulă faptul că președintele României angajează țara într-un parteneriat cu cineva care arată dispreț față de românii ajunși minoritate într-un teritoriu însușit prin forța imperiului sovietic în prezent dizolvat.
Ajutorul acordat de liderii mai mut închipuiți ai României, nu este filtrat de transparență, fiind fals motivat de de capacitatea țării noastre de a se angaja tot mai mult ca parte în acest conflict.
Anularea discursului președintelui ucrainean în Parlamentul României este desigur i greșeală, arătând neasumarea unor realități în care însăși instituția centrală a României este implicată.
În consecința deschiderii românilor pentru susținerea refugiaților, președintele de la Kiev avea obligația morală să vină măcar cu proiectul unei legi privind minoritățile.
Până atunci, până la o legislație europeană implementată în Ucraina, românii sunt obligați să susțină agresiunea implicită împotriva lor.
Nu cred că Ucraina are capacitatea de a se supune regulilor lumii occidentale.
