Jorge sau Generalul Rog?

Prestația candidaților la show-ul organizat de Antena 3 trebuie evaluată prin lentila funcției la care aspiră. Respectivii au fost chemați „în fața națiunii” nu pentru a dovedi care e mai șmecher sau mai vulgar sau mai pontos, ci să arate în ce măsură corespund ei nivelului de responsabilitate și competență ale unui președinte.

Raportată la acest standard, prestația Elenei Lasconi a fost un fiasco. Și nu mă refer la gafele de politică externă, cum a fost răspunsul ei că rolul Turciei în planul regional de apărare al NATO este acela că „nu lasă să treacă vapoarele din zona Ucrainei”. Sau că habar n-are cum se stabilește componența Consiliului de Securitate al ONU, care include cinci membri permanenți și alți zece cu mandate de 1-2 ani, aleși de grupurile regionale, inclusiv țara noastră fiind în câteva rânduri un astfel de membru nepermanent al Consiliului.

Dacă erorile de informare se mai pot corecta butonând Google, cele de educație democratică sunt irecuperabile.

Un președinte nu se joacă cu cuvintele

Elena Lasconi a comis în timpul emisiunii de la Antena 3 o abatere gravă de la standardele democratice, care o fac incompatibilă cu statutul funcției de președinte. Candidata USR la președinția țării a aruncat în spațiul public acuzații deosebit de grave la adresa unui contracandidat, fără să prezinte vreo probă.

În timpul emisiunii, Lasconi i-a adresat lui Mircea Geoană pe video o întrebare-ghilotină, într-un stil ce amintea de o scenă similară, ticluită de Băsescu-Petrov în 2009. Atunci, în piesă era Vântu, acum e altul: „De ce v-ați întâlnit recent cu Tal Hanan, cunoscut și sub numele de Jorge?” a fost întrebarea. Lasconi nu l-a întrebat dacă s-a întâlnit sau nu, ci direct de ce s-a întâlnit. După care Lasconi care a explicat că acest Jorge este „un individ care coordonează o echipă foarte mare de hackeri, ferme de troli, de dezinformare, un individ care a manipulat alegerile din peste 30 de ţări din lume”.

Fără vreo probă, Lasconi a dat întîlnirea ca fiind certă. Inițial, ea a spus că deține informația de la niște jurnaliști. Apoi, a bâlbâit răspunsul din ce în ce mai mult. În cele din urmă, a sugerat că este o deducție personală și, ca „fost ziarist de investigații” (!), a început să suspecteze că ar putea fi victima unei campanii de defăimare pe rețelele sociale, organizată de presupusa „fermă de troli” asociată cu Mircea Geoană.

Șocul a fost teribil. Dezbaterea despre alegeri a fost aruncată în aer. De scopul principal al emisiunii s-a ales praful.

Mircea Geoană, prezent în sală, a reușit cât de cât să pareze atacul, a respins acuzația și a spus că nu îl cunoaște pe respectivul Jorge. După apariția pe post a pozelor pe care Lasconi le postase pe pagina sa de facebook, Geoană a repetat că „nu l-am întâlnit niciodată pe acest om”. Niciuna dintre poze nu-l arăta pe Geoană împreună cu personajul numit de Lasconi.

Problema nu este că atacul s-a produs la Geoană. Putea fi oricine în locul lui. Problema este a conduitei unei candidate la președinție. Lasconi se joacă cu cuvintele. Este un motiv esențial pentru care devine incompatibilă cu funcția la care aspiră. Cine știe ce i-ar mai putea trece prin cap să declare dacă s-ar întâmpla să ajungă președinte. Un președinte nu se joacă cu cuvintele. Mai este unul care, inconștient de ce scoate pe gură, declara de la tribuna Cotrocenilor că PSD are înțelegeri secrete cu Viktor Orban ca să-i vândă Ardealul.

Cine zice ăla e !

Răul a fost făcut. Spațiul public a fost inundat cu subiectul „trolilor lui Geoană”. A început ping-ping-ul declarațiilor de tot felul, dezmințiri și acuze, somații și linjaje mediatice.

Ciolacu s-a trezit vorbind. „Știam că într-o clădire există foarte multe servere. Ferme de boți pentru Geoană”, le-a spus Ciolacu ziariștilor. Întrebat cu insistență despre sursa acestei informații, primul ministru s-a înmuiat, afirmând că deține informațiile „din surse politice”, dar că a cerut cu insistență instituțiilor statului să le verifice.

Ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, a declarat că nu cunoaşte subiectul dar că se va informa. Şeful AEP, Toni Greblă a declarat că nu a primit nicio solicitare oficială cu privire la activitatea unei ferme de trolli, dar că deja a luat legătura cu alte instituţii implicate în combaterea unor asemenea practici, precum MAI, Autoritatea pentru Digitalizare şi SRI.

În poză intră, hodoron-tronc, și rectorul SNSPA, personaj „alocat” încă din vară cu desființarea candidaturii lui Geoană. În loc să-și vadă de asanarea bordelului sociologic din propria instituție, respectivul se tot bagă în vorbă despre orice și oricine fără să-l întrebe nimeni. El a anunțat că Geoană i-ar fi plătit lui Jorge, „prin intermediari, peste 1 milion de dolari pentru o fermă de boți”. Întrebat dacă are probe despre această plată, rectorul a îngăimat ceva, că nici nu e nevoie de probe, „lucrurile sunt evidente”.

În această bălăcăreală generală, abia de s-a auzit și opinia unei instituții oficiale. Dan Cîmpean, directorul Directoratului Național pentru Securitate Cibernetică (DNSC) a declarat că instituția în care lucrează nu are nicio semnalare oficială și niciun raport privitor la vreo fabrică de troli sau fermă de troli care ar acționa în țara noastră.

„Cine zice, ăla e!”

Prin scandalul pe care l-a declanșat, Elena Lasconi a realizat împotriva lui Geoană ceea ce afirmă că ar face Jorge împotriva ei. Lasconi îl acuză pe Geoană, dar lucrurile sunt exact pe dos: nu Lasconi este victima dezinformării de care ea se vaită, ci Mircea Geoană este victima dezinformării produse de Lasconi. Cel compromis este taman cel acuzat că ar fi pus la cale compromiterea ei! Victima reală este acuzatul, nu cea care acuză!

O manipulare îngrozitoare „a la Jorge”, făcută pe gratis și cu „troli” la vedere, care sunt toți politicienii și gazetarii și bloggerii și influencerii care au înghițit manevra Elenei Lasconi. Nimeni nu și-a pus întrebarea elementară despre cine este victima reală a scandalului declanșat de Lasconi. Ar fi aflat atunci unde este dezinformarea reală: în ceea ce a făcut efectiv Lasconi prin scandalul creat sau în ceea ce ea doar bănuiește că s-ar face împotriva ei?

Situația creată de Elena Lasconi nu poate rămâne la stadiul unei hărțuieli de campanie. Niște oameni se simt jigniți pentru că munca și opțiunile lor sunt terfelite și aruncate la gunoi printr-o acuzație gravă lipsită de probe.

În democrația pe care orice președinte are obligația primordială s-o apere, cel care acuză trebuie să ofere proba acuzelor pe care le face, și nicidecum acuzatul nu trebuie să-și probeze nevinovăția. Aspiranții la această funcție ar trebui ca măcar în perioada campaniei să respecte această regulă elementară a democrației. Ceea ce Elena Lasconi n-a făcut.

„Influențarea alegerilor este atac la Constituție”

Generalul SRI Anton Rog, șeful centrului național Cyber Security al SRI, anunța într-un interviu difuzat în iulie anul trecut pe platforma Stakeborg Academy, că la alegerile din acest an nu se va mai putea repeta situația din 2020, când unele partide s-au folosit de campanii pe rețelele sociale pentru a manipula voturile cetățenilor.

Prin modificarea adusă legislației, spunea generalul Rog, orice formă de influențare a alegerilor prin intermediul internetului este considerată un atac la ordinea constituțională, obligând SRI să intervină.

Când SRI consideră că se produce o influențare a alegerilor, serviciul de informații își poate folosi „toate mijloacele și forța de care dispune pentru a elimina acea amenințare”, spunea generalul Rog.

„Eliminarea amenințării”, explica Rog, înseamnă blocarea site-urilor sau a agențiilor de informații care practică dezinformarea. „Le punem jos, cu ajutorul ANCOM, cu ajutorul directoratului național de cibernetică.Mergem către instituțiile care au atribuții de a le închide, le dăm toate informațiile, iar ele iau acele măsuri. În multe situații nici nu se știe că noi suntem în spate și că facem toată treaba”, spune generalul Rog.

„Dacă ajungem și la persoane despre care știm sigur că fac treburile alea, la fel, luăm în mai puțin de o oră un mandat pe securitate semnat electronic de director, de procuror, de procurorul general, de un judecător de la ÎCCJ. Avem sisteme electronice, nu se mai întâmplă nimic pe hârtie. În SRI managementul tuturor documentelor e exclusiv electronic din 2012. Serviciul este, tehnologic și în multe feluri, cu 10-20 de ani înaintea societății, cum e și normal și sănătos la cap”, a explicat oficialul SRI.

Lasconi, victimă sau instrument al ingineriei sociale?

În același interviu, generalul Rog mai face o dezvăluire. SRI nu doar că „pune jos” campaniile de manipulare în maniera descrisă, dar are, în sens invers, și propriile capacități de manipulare a oamenilor, în funcție de diferite scopuri. „Avem un departament extrem de performant care se ocupă de un concept care se numește inginerie socială”, a spus generalul Rog.

În înțelesul SRI, ingineria socială constă în manipularea psihologică a oamenilor până la punctul la care îi determină cu lejeritate pe aceștia să facă lucruri pe care în mod normal nu doresc să le facă. „Noi putem să te determinăm, printr-un link, printr-un SMS, printr-un „smishing”, printr-un telefon pe care ți-l dăm, să faci o acțiune pe care noi dorim să o faci împotriva voinței tale. Asta înseamnă ingineria socială: să te determinăm să faci ceva ce tu în mod normal nu vrei să faci. Și, cum să îți spun, să îl faci cu plăcere și să îți dorești să faci treaba asta. Aici e frumusețea”, se arată încântat generalul Rog de noua „armă” de care dispune SRI.

Întrebarea care se pune este cine a pus-o pe Lasconi să se bage într-un scandal de asemenea anvergură? Candidata USR a fost sau nu victima naivă a unei inginerii sociale, în sensul definit de generalul Rog? A fost cumva manipulată să intre într-o operațiune împotriva propriei voințe, dar care servește unor interese pe care ea nu le bănuiește?

Este Jorge angajatul cuiva sau a venit în România doar pentru vacanță? A fost pus să se pozeze în fața sediului Aspen pentru a crea o pistă falsă, cărările sale bănești fiind în altă parte?

Prin scandalul creat, Elena Lasconi a avut scopul evident de a influența alegerile, în sensul legislației invocate de generalul Rog. În cazul de față, atacul la ordinea constituțională rezidă în tentativa evidentă de a determina o modificare a intențiilor de vot față de un anume candidat.

Distorsionând cu bună știință echilibrul electoral, prin formularea la adresa unui contracandidat a unor acuzații grave fără să le probeze, Elena Lasconi, candidat la președinție, a intrat pe teritoriul unei infracțiuni. Adică în zona de care se ocupă generalul Rog.

În viață se plătesc și bucuriile, darmite greșelile.