După realegerea lui Donald Trump, pe coridoarele electorale bucureștene zumzăie întrebarea despre „care este favoritul americanilor” la președinția României. Liberalii au și dat răspunsul: americanii îl susțin pe Ciucă. Ceea ce, până la proba contrarie, este o mare minciună.
La evenimentul electoral organizat de Antena 3 pentru prezentarea lui Nicolae Ciucă a fost în sală și Adrian Zuckerman, fostul ambasador al SUA, numit în primul mandat al lui Trump. Crainicul spectacolului, Mihai Gîdea, a salutat cu plecăciune prezența acestuia, reflectoarele s-au aprins, camerele de luat vederi au insistat pe imaginea marelui oaspete, însuși candidatul Ciucă i-a adresat în limba engleză cuvinte de mulțumire și recunoștință pentru colaborarea avută în perioada mandatului. În stânga ilustrului invitat se așezase Rareș Bogdan, atent să nu se pună vreo scamă pe haina fostului ambasador. La pronunțarea numelui lui Zuckerman, sala a vibrat cu mândrie și smerenie. Au lipsit uralele și jocul de artificii.
De ce tace Ambasada SUA?
Secvențele respective sunt reluate frecvent în publicitatea electorală a PNL. Mesajul subliminal este acela că, prin participarea lui Zuckerman la acea adunare, „americanii îl susțin pe Ciucă”.
După victoria lui Donald Trump, liberalii încearcă să-l lipească în fel și chip pe Ciucă de noua administrație de la Casa Albă.
„Nicolae Ciucă este candidatul susținut de Statele Unite ale Americii la alegerile prezidențiale!”, titrează „Realitatea.net”, site-ul de știri al televiziunii omonime, citându-l în acest sens și pe Robert Sighiartău, practicant notoriu de cămătărie legală și purtător de cuvânt al campaniei lui Nicolae Ciucă.
„Nicolae Ciucă, susținut de apropiați ai noului președinte Donald Trump”, titrează un alt site, luat la întâmplare, „Replica online”, care-l citează pe Tănase Stamule, un alt comunicator neobosit la PNL. Acesta afirmă că Adrian Zuckerman, ambasador numit de Trump, și James Carafano, „lider al Heritage Foundation şi una din propunerile echipei lui Donald Trump pentru a fi viitorul secretar de stat al apărării la Washington (!) au fost printre susținătorii lui Nicolae Ciucă la dezbaterea de la o emisiune TV”.
Folosirea prezenței lui Zuckerman la adunarea liberalilor, ca argument al susținerii lui Ciucă de către președintele Trump, este o manipulare grosolană. Asemenea asociere este și o jignire adusă președintelui reales al SUA, al cărui nume este amestecat în tărâțele politice ale Dâmboviței.
Pe de altă parte, afirmațiile despre susținerea lui Ciucă de către Trump sunt o evidentă interferență în procesul electoral. În limbajul la mare modă în aceste zile, avem de-a face cu o dezinformare și cu o tentativă de influențare a alegerilor. Pe care le comit niște troli aflați la vedere, pe care nu trebuie să-i mai caute generalul Rog prin tot felul de sateliți. Unul dintre ei este pe pământ și-l cheamă Rareș Bogdan, cel pe care Crin Antonescu îl numea fanfaron și autocentrat.
În principiu, afirmațiile că un anume candidat este susținut de o putere străină (e și cazul lui Simion), fără să fie prezentată nicio probă, încalcă grosolan regulile mult invocate ale eticii electorale.
Zuckerman, altfel foarte abil în relațiile cu presa, tace ca mortul în păpușoi pe acest subiect. Ar trebui să-și asume public dacă prezența sa la acea emisiune electorală exprimă opțiunea conducerii SUA de a-l susține pe Ciucă la președinția României. Așa ar proceda un fost diplomat care are ținută și demnitate
De asemenea, Ambasada SUA, apărătoare a democrației și far al vieții politice românești, ar trebui să se sesizeze și să comunice dacă prezența fostului ambasador la acea manifestare politică exprimă – sau nu – opțiunea SUA privind susținerea candidatului respectiv. La imensa miză a acestor alegeri, o astfel de precizare este mai mult decât necesară. Tăcerea nu face decât să alimenteze speculațiile.
Numire pe bani, demitere misterioasă
Înainte de a se bate cu cărămida în piept cu o minciună sfruntată, liberalii ar trebui să vadă dacă defilarea lor la braț cu Zuckerman îi aduce lui Nicolae Ciucă vreun avantaj sau dimpotrivă.
Zuckerman a fost ambasador timp de 1 an și o lună. Și-a prezent scrisorile de acreditare în 17 decembrie 2019 și a fost primit la Cotroceni în vizită de rămas bun în 18 ianuarie 2021.
E mult spus că ar fi avut o carieră diplomatică.
Numirea sa într-o asemenea funcție a fost cu cântec. Și cu foșnet de verzișori.
Zuckerman a intrat pe circuit în 2017, când s-a afiliat la un club de golf al lui Trump, la care a plătit o taxă de înscriere de 100.000 dolari. Potrivit unei analize publicate de USA Today, aceasta era cotizația obligatorie pentru oricine vroia să devină ambasador sau funcţionar de rang înalt în prima administrație Trump. Listele cu membrii cluburilor de golf care aparţin liderului de la Casa Albă erau ţinute secrete. Zuckenberg a devenit membru la clubul din Bedminster, New Jersey. A jucat acolo de opt ori în 2017, în zilele în care Trump era în vizită.
Pentru bună regulă, trebuie spus că regulile federale de integritate nu interzic președintelui să-și nominalizeze clienții – sau membrilor acestor cluburi să accepte – diverse funcții. Nici avocații guvernamentali în domeniul eticii și nici parlamentarii care trebuie să aprobe nominalizările nu pun în discuție dacă potențiali membri ai administrației au relații private de afaceri cu președintele.
Problema trecerii lui Zuckerman pe lista de ambasadori s-a rezolvat odată cu înscrierea sa ca membru cotizant la clubul de golf. Zuckerman n-avea absolut nicio legătură cu activitatea diplomatică. Priceput la afaceri imobiliare, el considerase că are suficiente resurse bănești pentru a accesa o funcție diplomatică, mai ales în țara din care plecase în 1966, la vârsta de 10 ani.
Zuckerman este de profesie avocat, la data acreditării fiind partener în cadrul firmei internaţionale de avocatură Seyfarth Shaw LLP. Anterior, a fost copreşedinte pentru proprietăţi imobiliare şi servicii corporate la Epstein Becker & Green New York, iar înainte de aceasta a fost preşedinte pentru proprietăţi imobiliare la Lowenstein Sandler, LLP, New York. De asemenea, Zuckerman a deţinut şi funcţia de judecător în cadrul Real Estate Board – New York.
După hopul acceptării pe lista de propuneri, a urmat obstacolul validării de către temuta Comisie de Relații Externe a Senatului. Aici a apărut problema unui proces penal pe care, cu mai mulți ani în urmă, Jamie Ferrauiola, fostă secretară la firma de avocatură Lowenstein Sandler, unde Zuckerman era partener, i-l intentase acestuia pentru hărțuire sexuală. Unul dintre veteranii Comisiei, senatorul democrat Robert Menendez, a cerut verificări suplimentare ale acelui dosar prin intermediul Diplomatic Security, un fel de serviciu de contrainformații din cadrul Departamentului de Stat. Ca urmare, validarea lui Zuckerman a fost amânată.
Pentru numirea lui Zuckerman ca ambasador la București făcea presiuni și o asociație a americanilor din comunitatea românească din New York, „Consiliul de afaceri româno-american”, cu inițialele în engleză RABC.
Văzând că lucrurile trenează, acest RABC a organizat în septembrie 2019 o adunare de strângere de fonduri, în beneficiul și cu prezența senatorului care trăgea frâna de mână, Bob Menendez. „Conducerea RABC l-a salutat aseară pe unul dintre cei mai puternici senatori din Statele Unite, Bob Menendez. În cadrul acestei strângeri de fonduri, senatorul Menendez i-a asigurat pe membrii noștri cu privire la confirmarea iminentă a domnului Adrian Zuckerman în funcția de ambasador la București”, se menționa într-un comunicat al organizației (https://rabcus.org/us-senator-bob-menendez-meets-rabc-leadership.html). Suma strânsă ar fi fost în jur de 50.000 dolari (https://www.cotidianul.ro/ambasador-american-ageamiu/)
Ca prin minune, în câteva zile roțile gripate din Comisie s-au deblocat și desemnarea lui Zuckerman a mers ca unsă. Pe 20 noiembrie 2019, el a fost confirmat în funcţie de Senatul american, iar pe 17 decembrie și-a luat postul în primire la București.
Senator care și-a vândut funcția
Între paranteze fie spus, în iulie acest an, senatorul Mendenez a fost găsit vinovat de o curte cu juri a tribunalului New Jersey pentru 16 capete de acuzare, între care corupție, extorcare, obstrucționarea justiției și acceptare de mită pentru a face favoruri pentru oameni de afaceri cu legături în Egipt și Qatar. Ancheta durase 9 săptămâni, timp în care, la niște percheziții domiciliare, procurorii au găsit, ascunși în jachete și pantofi prin întreaga casă, 450.000 dolari, 13 lingouri de aur în valoare de peste 150.000 dolari și altele asemenea, precum și un Mercedes decapotabil de lux. „Nu a fost suficient pentru el să fie una dintre cele mai puternice persoane din Washington”, spunea procurorul federal Paul Monteleoni.
Procesul a durat nouă săptămâni, scrie BBC. „Totalul acuzațiilor combinate implică o pedeapsă potențială maximă de 222 de ani de închisoare”, a declarat purtătorul de cuvânt al Procuraturii Districtului de Sud din New York.
Senatorul își anunțase candidatura independentă în iunie la alegerile din noiembrie.
Procurorii au susținut că Menendez și-a pus „în vânzare” influența lui de senator american de top și că acest caz a reprezentat „niveluri șocante de corupție”. „Nu a fost vorba de politică obișnuită, ci de politică pentru profit”, a declarat Damian Williams, un avocat al Districtului de Sud din New York. „Acum, că juriul l-a condamnat pe Bob Menendez, anii în care acesta și-a vândut funcția celui care a licitat cel mai mult au ajuns în sfârșit la sfârșit”, a spus Williams.
Ironia sorții face ca tocmai acest Menendez, pasibil de 222 ani de pușcărie (!) pentru cele 16 capete de acuzare pentru care a fost găsi vinovat, se arăta „preocupat de statul de drept şi corupţia din România”, el cerându-i viitorului ambasador Zuckerman „să pună presiune pe guvernul României pentru combaterea corupţiei și pentru întărirea instituțiilor”, întrucât ar fi auzit el „de la membri ai comunităţii de afaceri americane că problemele cu procesele adecvate şi statul de drept împiedică investiţiile americane de acolo”.
Tarife media pentru „Excelența Sa”
Zuckerman și-a prezentat scrisorile de acreditare la Cotroceni în 17 decembrie 2019. Pe 20 ianuarie 2021 a fost retras de la post fără vreo explicație.
Predecesorul său, Hans Klemm, a avut un mandat complet, între 21 septembrie 2015 și 14 decembrie 2019. Succesoara sa, doamna Kathleen Kavalec, și-a prezentat scrisorile de acreditare la Cotroceni abia pe 14 februarie 2023.
Între 18 ianuarie 2021, când a fost dat afară Zuckerman, și 14 februarie 2023, când dna Kavalec a preluat postul, ambasada SUA n-a avut un titular, fiind condusă de un însărcinat cu afaceri. Deci nu era nicio grabă ca Zuckerman să elibereze postul în 18 ianuarie 2021, când administrația Biden nici nu se instalase, spre a face loc unui succesor din partea PD.
Semnificația acestor date de calendar este că, din motive care nu sunt publice, Zuckerman a fost dat afară înainte de a-și termina mandatul, fără să fie urmat imediat de un succesor.
Această împrejurare face cu atât mai ridicol apelativul de „Excelența Sa, domnul ambasador Zuckerman”, cu care lingătorii de clanțe ni-l tot prezintă pe acest avocat care n-are nici în clin nici în mânecă cu diplomația și nici cu legislația internașională care guvernează activitatea diplomatică. Din acest punct de vedere, Zuckerman s-a manifestat ca un violator agresiv al convențiilor diplomatice, comițând ingerințe repetate în politica internă a statului unde era acreditat.
Numit în funcție cu „argumente” care n-au nicio legătură cu diplomația și rechemat de la post din motive care l-ar fi obligat la o grabnică întoarcere cu coada între picioare în locul de unde a venit, Zuckerman a continuat să rămână în România, să vorbească neîntrebat, să dea lecții de politică, să pună verdicte despre cine e bun și cine e rău, să dea directive guvernului despre ce trebuie să facă sau să nu facă în diverse chestiuni etc.
Trecut pe linie moartă de autoritățile americane, Zuckerman continuă să se zbenguie prin România ca vodă prin lobodă, încurajat și curtat de site-uri și televiziuni la care tarifele sunt mai presus decât principiile.
S-a lipit de Trustul DC Media Group care-l invită de trei ori pe zi, ca ampicilina, unde „Excelența Sa, domnul Ambasador”, cum îl numește infatigabilul Bogdan Chireac, își dă cu părerea oricând despre orice cu nonșalanța habarnistului.
Mai recent a intrat – alături de frații gemeni Muraru – și în colecția de invitați favoriți ai Antenei 3.
Nu dansase decât un an și o lună sub steagul ambasadei, dar a fost suficient pentru a-și crea un renume mai prost decât predecesorii săi Klemm și Gitenstein.
Zuckerman nu și-a explicat public rămânerea sa în România după ce a fost dat afară de la ambasadă. Spunea undeva că s-a îndrăgostit de frumusețile României. Și cum nu se putea îndrăgosti de toate odată, a început cu „o frumuseță” mai specială. Care era ospătăriță la restaurantul „Pescăruș”.
După ce a fost dat afară din ambasadă, cetățeanul Zuckerman a făcut un imens și costisitor efort mediatic, cu speranța că-i va veni iar apa la moară. A rămas în țară ca să fie alături de mersul unor afaceri în care se amestecase mai mult ca broker financiar, cum sunt minicentralele nucleare ori finanțările pentru Cernavodă. Nu simțul datoriei față de națiunea americană îl măcina pe el, ci grija pentru oarece gheșeft din combinațiile după care a tot alergat în acel an de mandat. Vorba cuiva, „ceea ce se obține cu bani, servește banului și nu cauzei naționale”.
Este la mintea cocoșului că acum, după realegerea lui Donald Trump, respectivul speră să fie iarăși desemnat la conducerea ambasadei de la București, pentru a-și reînnoda afacerile începute acum patru ani. Risipește în jurul său un aer de mister și de prea-plin, care-i încurajează pe sicofanții liberali să creadă că l-au prins pe Dumnezeu de picior.
Dar , un român familiarizat cu jocurile de la Washington spunea unui amic, în 2019, citez aproximativ, „să nu ai prea mari așteptări de la Zuckerman. Președintele îl susține având, nu știu de ce… Noi însă l-am găsit pe Zucky de câteva ori acolo unde nu ar fi trebuit să fie, așa că Principalul se prea poate să fi făcut o alegere greșită”. Puțin probabil ca „Principalul” revenit la Casa Albă să repete greșeala.
Excelența Sa Zucky s-ar putea să rămână pe dinafară.
„Zuckenberg a devenit membru la clubul…”. Deși omul e, n’așa?, „de zahăr”, probabil că vi s-a acrit de câte ori i-ați tot scris numele real (Zuckerman).