Biserica Ortodoxă o sărbătoreşte pe Sfânta Maria Egipteanca pe 1 aprilie şi în Duminica a V-a a Postului Mare. Sfânta Maria Egipteanca este, prin excelenţă, un exemplu de pocăinţă creştină, căci a părăsit viaţa desfrânată pe care o ducea, trăind în deşert o viaţă de asceză extremă şi de rugăciune, pentru dragostea lui Hristos.
Transformarea Mariei Egipteanca a început de marea sărbătoare a Sfintei Cruci, la care plecau la Ierusalim foarte mulți oameni pentru a se închină. Influențată de popularitatea deosebită a acestui eveniment, ca dusă de val, ea s-a hotărât să meargă la Ierusalim.
Aflată în ușa bisericii, Maria nu este lăsată să intre, dar ea nu s-a îndepărtat cu deznădejde, nici nu s-a întors în Egiptul păcatului.
Plângând, ea s-a așezat la icoana Maicii Domnului, rugând-o să-i îngăduie să vadă Crucea lui Iisus Hristos.
Această așezare față către față a celor două Marii: Maria cea desfrânata și Fecioara Maria, imaginea căderii și Scara mântuirii, nu este întâmplătoare.
În icoana Maicii Domnului, Dumnezeu i-a arătat Mariei căzute că nimic nu poate da omului mai multă nădejde decât înrudirea sa după trup cu Însuși Dumnezeu.
După multă rugăciune cu lacrimi și făgăduința îndreptării, Maria Egipteanca a fost primită să se închine Cinstitei și de Viață Făcătoarei Cruci.
Va pleca apoi în pustie, unde timp de 48 de ani, prin nevoință, luptă și rugăciuni neîncetate, Maria a șters urmele păcatelor sale urcând prin harul lui Dumnezeu treptele desăvârșirii.
Sfânta Maria Egipteanca se zugrăvește în biserici la ușile de la intrare, ceea ce ne amintește că în biserică, adică la Dumnezeu, intrăm pe ușile pocăinței, poarta cea strâmtă.
Toți oamenii sunt păcătoși, pe mulți îi mustră conștiința pentru păcatele săvârșite, dar puțini cunosc adevărata pocăință. Căci, spune Sfântul Ioan Scărarul, „Una este trista smerenie a celor ce se pocăiesc, și altă mustrarea de conștiință a celor ce încă păcătuiesc”. Fără adevărată pocăință nu ne putem apropia de Dumnezeu.
Ce învățăm din viața Mariei Egipteanca?
- Viaţa sf. Maria egipteanca reprezintă un caz aparte,poate unic în istoria bisericii şi a marilor convertiri creştine,pentru că ea a ajuns de pe ultima treaptă a decăderii morale,la o credinţă puternică în Iisus Hristos,trăind cu El şi pentru El timp de 47 de ani
- Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă că nici un păcat nu este aşa de mare care să poată cuceri generozitatea Stăpânului şi ea a fost întâlnită de Sfântul Zosima în timpul Postului Mare, primind ultima împărtăşanie în Joia Mare, murind în aceeaşi zi, Biserica a găsit de cuviinţă să fixeze o zi de sărbătorire specială pentru cea mai mare păcătoasă, care a ajuns la pocăinţă
- Din adâncul prăpastiei păcatului în vârful sfinţeniei.Ea a devenit un exemplu de pocăinţă, asemenea lui Manase, Zaheu, David, răufăcătorul de pe cruce sau fiul risipitor
- Din viaţa Mariei Egipteanca am putea învăţa despre icoana vieţii ei care are două feţe: una întunecată a relelor purtări şi alta luminoasă a pocăinţei şi a sfinţeniei.
Mitropolitul Bartolomeu, mesaj adresat celor tineri
”Dumnezeu pe parcursul vieţii vă v-a purta şi în sus şi în jos, aveţi grijă când sunteţi pe vârful muntelui să nu ameţiţi, pentru că mult mai uşor este să ameţeşti în vârf, iar când sunteţi în fundul prăpastiei să nu deznădăjduiţi.
Să priviţi în sus spre pata de cer albastru şi veţi găsi resurse să treceţi cu bine, dar important e să ştii că ai un tată şi pe culmi, dar şi în prăpastie.
De aceea Octavian Goga când avea 24 de ani a scris o poezie…
Rătăcitor cu ochii tulburi/Cu trupul istovit de cale/Eu cad neputincios Stăpâne/În faţa strălucirii Tale.
În drum mi se desfac prăpăstii/Şi-n negură se-mbracă zarea/Eu în genunchi spre Tine caut /Părinte orânduiem cărarea. Amin!
Sursa: Pr. Vasile Beni/rasunetul.ro
Multumim parinte Beni ?! Maria, este un nume pentru care s-au avansat multe solutii etimologice. In aramaica, Maryam insemna „doamna”, „stapana”, cu sens imparatesc, doarece Ea este cea care stapaneste peste toata zidirea cereasca si pamanteasca, unind cerul cu pamantul. In ebraica, numele s-ar compune din „mar”(picatura + yam(mare), deci „picatura(de apa) de mare, in latina, stella maris-„steaua marii”. Dar numele evreeiesc Maryam sau Miryam, ar putea fi de origine egipteana, tragandu-se din verbul „mri” „a iubi” cu sufixul afectiv ebraic – „am”, deci „cea draga”, „cea iubita”. Iata de ce pe Sfanta Maria Egipteanca, una din cele mai mari femei sfinte ale lumii crestin ortodoxe nu o putea chema decat tot Maria si numai Maria.