Ajutoarele de stat: miliarde din buzunarele românilor, pentru bogați și multinaționale

În ultimul deceniu, statul român a turnat miliarde de euro în conturile companiilor mari, de multe ori, fără ca aceste sume să creeze locuri de muncă sau să dezvolte regiunile sărace.

 

De la Saint-Gobain, Dacia și Bosch, la firme fără angajați ale miliardarilor autohtoni, precum Ion Țiriac, Ștefan Vuza sau familia Paraschiv, banii publici au ajuns în mâinile unor jucători deja profitabili, lăsând IMM-urile locale aproape invizibile și generând o dependență periculoasă de subvenții.

Analiza HG 807/2014 și HG 300/2024 arată un sistem concentrat, netransparent și ineficient, unde sumele aprobate rar se transformă în investiții reale, iar fondurile publice servesc mai mult extinderii imperiilor private decât dezvoltării echilibrate a economiei românești.

Vicepremierul Tanczos Barna susține că peste 280 de companii românești și străine au primit bani de la stat, adică de la noi toți, în ultimul deceniu. Robert Bosch S.R.L. a primit aproximativ 171,92 milioane euro pentru proiecte multiple, iar Universal Alloy Corporation Europe SRL a încasat circa 160,46 milioane euro. Alte firme importante sprijinite financiar includ DAR DRAXLMAIER Automotive S.R.L. (101 milioane euro).

 În top, se află societatea lui Ștefan Vuza, Chimcomplex SA Borzești, din sectorul chimic, care a beneficiat de 100,47 milioane de euro. Urmează Beko Romania S.A. (fostul Arctic), producător de electrocasnice, care a obținut 94,12 milioane de euro. Alte companii din industria auto, precum Mg Tec Industry S.R.L. și Automobile Dacia S.A., au primit 79,03 milioane de euro, respectiv 74,39 milioane de euro.

Pirelli Tyres România S.R.L., producător de anvelope, a primit 64,33 milioane de euro. În sectorul bateriilor, Varta Microbattery S.R.L. a obținut 53,84 milioane de euro, iar Lidas S.R.L., din industria producției textile, a beneficiat de 46,85 milioane de euro.

Alte companii care au primit sprijin de stat includ Wip Industries Romania S.R.L. cu 35,91 milioane de euro, Omnia Europe S.A. cu 34,60 milioane de euro, Adam Stone S.A. cu 37,78 milioane de euro și Saint-Gobain Construction Products Romania S.R.L. cu 26,77 milioane de euro.

Milioane pentru firma nouă a miliardarului Țiriac

Pe lista marilor beneficiari se află T&T Agrifarm SRL, parte a imperiului lui Ion Țiriac: firma, înființată în mai 2024, fără angajați sau istoric în domeniu, a primit 92 milioane de lei pentru ferme de porci. Deși banii provin dintr-un buget total de 2,38 miliarde de lei, activitatea reală a societății rămâne neclară. Ministerul Finanțelor susține că selecția s-a făcut printr-un sistem competitiv și că finanțarea vizează investiții sustenabile.

Un alt nume autohton care a atras atenția: Avicarvil Food & Distribution SRL, parte a grupului Carmistin, controlat de familia Paraschiv din Râmnicu Vâlcea. Chiar dacă nu se compară ca amploare cu investițiile marilor corporații auto, proiectul Avicarvil s-a situat în top 20 la nivel național, cu un ajutor de stat aprobat de 31,54 milioane de euro, pentru o investiție totală aproape identică — un semn că întreaga dezvoltare ar fi fost posibilă, în mare parte, datorită sprijinului public.

Avicarvil Food & Distribution SRL face parte dintr-un conglomerat vast, format din zeci de firme active în domeniul alimentar, agricol și logistic: Avicarvil, Avicarvil Farms, Avicarvil Procurement, Avirom Plus, Porcellino Grasso, Agrikilti, Pajo Agriculture, Pajo Holding, Tracian Beef, Carnia, și binecunoscuta marcă de mezeluri „Ana și Cornel”, fondată de părinții lui Iustin Paraschiv, creierul întregii construcții de business.

Concentrarea excesivă a fondurilor

Analiza ajutoarelor de stat acordate în perioada 2014–2025 arată că o parte covârșitoare, peste 50–60%, a fost direcționată către un număr foarte mic de companii mari, în special multinaționale: Bosch, Universal Alloy Corporation, Pirelli Tyres, BEKO / Arctic, fiecare cu sume de ordinul milioanelor din proiecte multiple.

Această concentrare ridicată ridică probleme de echitate. IMM-urile românești și firmele locale mici sunt aproape invizibile în aceste programe, ceea ce indică o inegalitate clară în alocarea resurselor publice. Mai mult, există suspiciuni de capturare instituțională, întrucât schemele par construite mai degrabă pentru nevoile marilor investitori decât pentru stimularea unei dezvoltări economice echilibrate la nivel regional. De exemplu, Bosch primește milioane de euro pentru multiple proiecte, însă impactul real asupra pieței muncii este relativ redus, ceea ce ridică întrebări privind eficiența politicii publice.

Disproporția între ajutor și joburi create

Un alt aspect critic este raportul dintre ajutorul de stat și numărul de locuri de muncă create. În multe cazuri, costul per loc de muncă depășește semnificativ standardele Uniunii Europene, care recomandă valori mai mici de 200.000 de euro per job. De exemplu, Messer România Gaz a primit peste 15 milioane de euro pentru crearea a doar opt locuri de muncă, ceea ce înseamnă un cost de aproape 2 milioane de euro per job. Omnia Europe SA a primit aproximativ 30 de milioane de euro pentru 62 de locuri de muncă, costul per job fiind de circa 485.000 de euro. Saint-Gobain Glass România și Chimcomplex au avut un raport similar, cu sume per loc de muncă de peste 350.000 de euro.

Aceste cifre sugerează că multe proiecte sunt mai degrabă investiții în echipamente sau tehnologii decât programe menite să stimuleze ocuparea forței de muncă. Impactul asupra angajării este limitat, iar resursele publice par să fie folosite mai degrabă pentru modernizarea companiilor deja profitabile decât pentru crearea de noi locuri de muncă sau pentru dezvoltarea unor regiuni defavorizate.

Beneficiari multipli și repetați

Un fenomen recurent în cadrul schemelor de ajutor de stat este faptul că aceleași companii apar în mai multe proiecte sau scheme. Universal Alloy Corporation, de exemplu, a beneficiat de trei proiecte în cadrul HG 807 și unul recent în cadrul HG 300, cumulând sute de locuri de muncă și sume considerabile. Pirelli Tyres a fost sprijinit atât în HG 807, cât și în noul proiect HG 300. Omnia Europe SA și Saint-Gobain au beneficiat de finanțări multiple, Saint-Gobain având chiar proiecte distincte pentru energie, sticlă și materiale de construcții. Bosch a fost implicată în șase proiecte separate, cumulând cea mai mare sumă totală.

Aceste situații ridică mai multe controverse. În primul rând, există un risc de dependență de ajutor public, chiar pentru companii care sunt deja profitabile și cu capital propriu suficient. În al doilea rând, accesul la informații despre noile scheme pare asimetric, favorizând multinaționalele care pot aplica rapid și eficient. În al treilea rând, există un avantaj competitiv artificial pentru firmele mari, ceea ce poate împiedica IMM-urile și firmele locale să concureze pe piață, chiar dacă acestea din urmă au potențial inovativ.

Discrepanțe regionale

Analiza distribuției geografice a ajutoarelor de stat arată un dezechilibru semnificativ între județe și regiuni. Cele mai mari sume au mers către județe deja industrializate și cu infrastructură dezvoltată, precum Argeș, Timiș, Prahova, Olt, Cluj, Alba și Bihor. În aceste zone, marile companii străine și locale – Bosch, Dacia, Pirelli, Saint-Gobain – au absorbit majoritatea resurselor disponibile, concentrându-se pe extinderea capacităților existente.

Ion Țiriac, depășit de Paraschiv la „ajutoarele” de stat

În schimb, regiunile Nord-Est (Vaslui, Botoșani, Neamț) și Sud-Vest (Mehedinți, parțial Olt) au fost subreprezentate în ceea ce privește sprijinul guvernamental. Aceasta ridică probleme de echitate teritorială, întrucât ajutorul de stat ar trebui să contribuie la dezvoltarea echilibrată a economiei românești și să reducă decalajele regionale. În practică, zonele deja prospere primesc mai mult, în timp ce regiunile defavorizate rămân în urmă.

Această situație poate genera și controverse sociale și politice, deoarece resursele publice nu sunt distribuite proporțional cu necesitățile economice reale. Mai mult, favorizarea unor regiuni industriale poate consolida monopoluri locale și poate încuraja concentrarea investițiilor în centre economice deja puternice, în detrimentul dezvoltării durabile pe întreg teritoriul României.

Eficiența redusă a implementării (HG 300/2024)

Un aspect critic al schemelor recente, în special HG 300/2024, este implementarea efectivă a ajutoarelor. Deși s-au aprobat finanțări de peste 229 de milioane de euro, până la data de 30 iunie 2025, niciun leu nu fusese încă plătit către beneficiari. Aceasta evidențiază o eficiență redusă și întârzieri birocratice semnificative.

Problemele pot fi multiple: lansarea schemelor înainte ca normele de aplicare să fie complet operaționale, proceduri administrative greoaie sau verificări de eligibilitate care întârzie contractarea efectivă. În paralel, unele companii au fost deja anunțate public ca fiind „în implementare”, ceea ce generează un decalaj între comunicarea oficială și realitatea executării bugetare.

Eficiența redusă ridică mai multe întrebări: de ce resursele aprobate nu ajung rapid la firmele care au nevoie de ele? Cum afectează această întârziere încrederea investitorilor și percepția publică asupra transparenței statului? Aceste întârzieri pot transforma un program menit să stimuleze dezvoltarea economică în oportunitate ratată pentru crearea de locuri de muncă și modernizarea industriei românești.

Suprapunerea ajutoarelor / dublă finanțare potențială

Un aspect sensibil al schemelor de ajutor de stat este riscul de suprapunere cu alte finanțări publice sau europene. Unele companii beneficiază simultan de sprijin național și european pentru aceleași proiecte sau pentru investiții similare.

Exemple relevante: Saint-Gobain a primit finanțare pentru proiecte de eficiență energetică, iar Bosch pentru inovare și cercetare. Omnia Europe a fost sprijinită în HG 807 și în HG 300, ceea ce ridică întrebări despre corelarea proiectelor și evitarea dublei finanțări.

Dacă o companie primește finanțare dublă pentru același obiectiv, există risc de sancțiune sau returnare a fondurilor, IMM-urile și firmele românești mici nu au acces la aceleași surse multiple și nu pot concura pe termen egal, iar rapoartele publice nu indică clar dacă finanțările se suprapun sau cum sunt verificate pentru a preveni abuzurile.

Lipsa de transparență privind criteriile de selecție

Un alt punct critic este modul în care sunt evaluate proiectele și deciziile de acordare a ajutoarelor. În multe cazuri, H.G. 300/2024 și HG 807/2014 nu publică detalii complete despre grilele de selecție, scorurile obținute de fiecare proiect sau motivele departajării între candidați. Proiectele aprobate pot fi influențate de relațiile cu instituțiile statului sau de faptul că o firmă a aplicat mai rapid, mai degrabă decât de merit sau impact economic real.

Fără criterii publice și transparente, societatea civilă și mass-media nu pot evalua corectitudinea deciziilor, iar lipsa clarității descurajează firmele mici sau noi să participe, ceea ce consolidează concentrarea sprijinului în mâinile companiilor mari.

Prin urmare, analiza detaliată a HG 807/2014 și HG 300/2024 evidențiază mai multe zone controversate: concentrarea ajutoarelor în mâinile unor companii mari, predominant multinaționale, disproporția între ajutor și impactul pe piața muncii, cu costuri per job mult peste standardele UE, beneficiari multipli și repetați, creând dependență de fonduri publice, dezechilibre regionale, cu zone defavorizate aproape ignorate, eficiență redusă a implementării, cu plăți întârziate sau neexecutate, risc de suprapunere și dublă finanțare, fără verificări transparente complete, lipsa de transparență în selecția proiectelor, favorizând potențial firme cu relații instituționale puternice.

În ansamblu, datele sugerează că schemele de ajutor de stat, deși ambițioase ca valoare, au probleme semnificative de echitate, transparență și eficiență economică.