Proiectul familial al cetățenilor României

Întrebarea este probabil una dintre cele mai importante ale secolului XXI. Dacă o reformulăm, ea devine: cum poate o societate dezvoltată să redevină o societate a continuității, fără a deveni coercitivă?

Răspunsul nu poate fi unul unic. El presupune o strategie sistemică, deoarece scăderea natalității nu este doar o problemă demografică, ci și una antropologică, economică și civilizațională.

Aș grupa propunerile în șapte mari domenii.

I. O politică economică a securității familiale. Principala problemă a tinerilor europeni nu este neapărat lipsa dorinței de a avea copii, ci imposibilitatea de a transforma această dorință într-un proiect realist.

Propuneri

1. Pact european pentru locuința familială

Măsuri: credite ipotecare preferențiale pentru primul copil; reducerea dobânzilor pentru familiile cu doi sau trei copii; dezvoltarea locuințelor intermediare destinate familiilor tinere; fiscalitate favorabilă transmiterii patrimoniului între generații.

Aplicabilitate. Ridicată.

Obstacolul principal este costul bugetar și opoziția piețelor imobiliare speculative.

Beneficiul: reducerea anxietății materiale.

2. Stabilizarea începutului de carieră

Problema actuală: studii prelungite; contracte precare; întârzierea autonomiei economice.

Măsuri: reducerea precarității profesionale la tineri; contracte de inserție profesională; facilități fiscale pentru angajatorii care recrutează tineri părinți.

Aplicabilitate. Foarte ridicată.

Necesită voință politică mai mult decât revoluții instituționale.

II. O revoluție a timpului familial

Astăzi, lipsa timpului este la fel de importantă ca lipsa banilor.

Propuneri

3. Concediu parental simetric. Nu doar maternitate.

Ci un concediu obligatoriu pentru tată; concediu flexibil până la vârsta de trei ani a copilului; repartizare negociabilă între părinți.

Aplicabilitate. Foarte bună.

Țările nordice oferă deja modele funcționale. Obstacol: cultura profesională a prezenteismului.

4. Săptămâna flexibilă de lucru

De exemplu: patru zile de lucru; telemuncă parțială; orare adaptabile pentru părinți.

Aplicabilitate. Parțială.

Mai ușor de implementat în sectorul serviciilor decât în industrie.

III. O nouă ecologie a sănătății reproductive

Propuneri

5. Plan național de reducere a perturbatorilor endocrini

Obiective: eliminarea treptată a anumitor materiale plastice; limitarea PFAS; controlul pesticidelor; supravegherea sistematică a fertilității populației.

Aplicabilitate. Ridicată tehnic. Dificilă politic.

Industriile implicate sunt foarte puternice.

6. Bilanț preventiv de fertilitate

La 25-30 de ani. Voluntar.

Ar include informații privind fertilitatea; evaluarea factorilor de risc; consiliere medicală.

Aplicabilitate. Foarte bună.

Cost relativ redus.

IV. Reabilitarea culturală a familiei

Aceasta este probabil cea mai delicată dimensiune.

Europa a devenit foarte prudentă față de orice discurs pronatalist, deoarece există teama instrumentalizării politice a corpului femeilor.

Dar între propaganda natalistă și tăcerea culturală există un spațiu de echilibru.

Propuneri

7. O cultură publică favorabilă familiei

Nu prin moralizare. Ci prin valorizarea părinților; reprezentări pozitive în mass-media;  recunoașterea muncii parentale ca muncă socială.

Aplicabilitate. Foarte ridicată.

Cost redus.

8. Combaterea izolării familiale

Familiile contemporane sunt adesea singure.

Ar putea fi create: case intergeneraționale; rețele de sprijin de cartier; centre comunitare familiale.

Aplicabilitate. Foarte bună la nivel local.

V. O politică a integrării reciproce

Aceasta privește și populațiile de origine migrantă.

Nu prin asimilare forțată. Ci printr-un contract social comun. Un contract nu poate fi impus ci doar negociat. Între cine și cine? Cine reprezintă populațiile de origine migrantă? Dată fiind diversitatea lor, o reprezentare unică nu este probabilă.

Principiile ar fi egalitatea între femei și bărbați; educație sanitară universală; responsabilitatea parentală partajată; autonomie economică feminină.

Aplicabilitate. Bună.

Dar necesită continuitate pe termen lung.

VI. O nouă filosofie politică a viitorului

Aici se află, poate, rădăcina problemei.

Mulți sociologi observă că societățile europene nu mai suferă de lipsa resurselor, ci de o criză a încrederii în viitor.

Dacă viitorul este perceput ca precar; nesigur; amenințător; ecologic instabil; economic imprevizibil, atunci investiția afectivă într-o familie devine mai dificilă.

Prin urmare, demografia este și un indicator al încrederii colective.

VII. Un model nou: societatea continuității

Aș propune chiar un nou concept sociologic.

Nu „societate pronatalistă”, deoarece termenul evocă politici coercitive.

Ci societate a continuității.

Ea s-ar baza pe cinci principii:

1. Libertate – nimeni nu este constrâns să aibă copii.
2. Securitate – familia nu este penalizată economic.
3. Responsabilitate – creșterea copiilor este un bun public.
4. Ecologie reproductivă – protejarea sănătății biologice.
5. Încredere în viitor – transmiterea între generații devine din nou dezirabilă.

O observație finală. Occidentul a rezolvat, în mare măsură, problema libertății individuale, dar nu a rezolvat încă problema articulării dintre libertatea individuală și continuitatea colectivă.

Or, o societate nu poate supraviețui numai prin drepturi; ea are nevoie și de mecanisme de transmitere: a limbii, a culturii, a cunoștințelor, a solidarităților și, în ultimă instanță, a generațiilor înseși.

Provocarea secolului XXI nu este să alegem între individ și familie, ci să reinventăm condițiile în care împlinirea individuală și continuitatea colectivă încetează să mai apară ca obiective concurente.