Doar „teleleu” la cea de a doua reuniune a Summit-ului Flancului Estic (Formatul Helsinki)?

Multe se pot spune despre situația politică internă din România! Avem o criză politică care ne arată cum se vor pierde cele 10 miliarde clamate a mai fi absorbite prin PNRR, până la 31 august! Dar nu! Nu datorită crizei politice interne, ci faptului că partidele politice nu manifestă niciun interes pentru inițiativă legislativă și vot în parlament, care să permită adoptarea legilor asumate în fața Comisiei Europene pentru a permite accesarea fondurilor!

Dacă aceasta ar fi o urgență națională, pentru obținerea unor fonduri pe baza căruia a fost construit inclusiv bugetul României pe anul 2026, sunt multe alte inițiative legislative care au legătură cu securitatea și apărarea României dat fiind că, pe fondul gâlcevei politice interne, dronele nu au ocolit România, explodând pe un bloc din Galați și în portul Constanța!

Nici în acest caz, nu am văzut niciun partid politic sau măcar parlamentar care să aibă vreo inițiativă legislativă care să se ofere soluții la problemele semnalate de Armata Română (cel mai simplu exemplu fiind reglementarea obligativității administrațiilor locale și centrale și a cetățenilor de a pune la dispoziția armatei terenurile necesare apărării antiaeriene)!

Vedem însă că, dacă nu prea are soluții câștigătoare la criza politică internă, Președintele României încearcă să țină România pe harta apărării la nivel european!

Astfel, este de semnalat participarea lui Nicușor Dan la cea de a doua reuniune a Summit-ului Flancului Estic (Formatul Helsinki), care a avut loc zilele trecute, în Polonia.

În context, este de aplaudat gestul lui Nicușor Dan de a acorda Ordinul Național „Steaua României” (în grad de Mare Cruce) lui Lech Wałęsa, fost președinte al Poloniei, unul dintre artizanii Poloniei democratice, un simbol al luptei împotriva comunismului și al apărării drepturilor omului.

Revenind la reuniunea Summit-ului Flancului Estic (Formatul Helsinki), trebuie să menționăm că participarea României la acest format de cooperare regională nu oferă nici pe departe o soluție magică la problemele legate de securitatea și apărarea țării noastre!

Așa cum menționam, în luna decembrie a anului trecut, cu prilejul primei reuniuni în acest format, România a decis să se alăture unei solicitări comune a altor state de pe flancul estic al NATO (inițiativa fiind a Finlandei și Poloniei) ca Uniunea Europeană să accelereze inițiativele de combatere a dronelor și de apărare a frontierelor (Eastern Flank Watch și European Drone Defense Initiative), pe fondul opoziției unor state membre față de proiecte.

Deși nu au fost obținute rezultate concrete pentru că, la Consiliul European din 18 decembrie 2025, nu s-a discutat, la modul concret, despre calendarul finanțării și implementării celor două inițiative amintite, în discuțiile avute despre lansarea de proiecte concrete în prima jumătate a anului 2026, cu sprijinul instrumentelor SAFE și al Programului pentru Industria Europeană de Apărare (EDIP), șefii de state și guverne din UE au fost de acord să menționeze, în concluziile oficiale, că salută organizarea summit-ului care a avut loc la Helsinki.

Nici la Consiliul European de luna aceasta nu am auzit vești mai bune pentru apărarea României împotriva dronelor! Doar că s-a solicitat o accelerare a eforturilor de consolidare a protecției împotriva unor astfel de amenințări, inclusiv a lucrărilor în curs privind Eastern Flank Watch și a altor inițiative care vor contribui la protejarea tuturor frontierelor UE.

Cum stau de fapt lucrurile aflăm de la Ursula von der Leyen! Din cea mai recentă declarație a acesteia, din 26 mai, aflăm că, la nivelul Comisiei Europene: „Am putea iniția, desigur, în deplină coordonare cu NATO, o evaluare cuprinzătoare a sistemelor existente de combatere a dronelor și de avertizare timpurie din regiune.”

Asta după ce, în 11 februarie 2026, Comisia Europeană a prezentat un plan de combatere a amenințărilor reprezentate de drone, îndemnând „țările interesate” să „își unească forțele în achizițiile publice și implementarea sistemelor de combatere a dronelor”.

În acest context, ce și-a propus România să obțină în urma participării la cea de a doua reuniune a Summit-ului Flancului Estic (Formatul Helsinki)? Conform site-ului Administrației Prezidențiale: “coordonarea între Statele Membre UE din imediata vecinătate a Federației Ruse în vederea implementării Planului Readiness 2030 și a tuturor celorlalte instrumente europene destinate sporirii capacității de apărare a Uniunii și a industriei europene de apărare. Președintele României va prezenta liderilor europeni eforturile depuse la nivel național pentru întărirea capabilităților de apărare și descurajare, inclusiv prin participarea țării noastre la programul SAFE și la Proiectele de Interes Comun din domeniul Apărării Europene (EDPCI). Totodată, Șeful statului va informa cu privire la stadiul Hub-ului de Securitate de la Marea Neagră și includerea, la propunerea României, a unui nou pilon în proiectul Eastern Flank Watch privind conștientizarea situației în domeniul maritim (Maritime Domain Awareness)”.

Ce a reușit România să obțină? Nicușor Dan ne anunță, printr-o postare pe contul său de Facebook că:  “s-a reafirmat un mesaj clar de solidaritate în fața amenințării din imediata noastră apropiere, Rusia, coordonându-ne să implementăm Readiness 2030, pentru a stimula industria europeană de apărare. Am evidențiat, de asemenea, importanța Hub-ului de securitate de la Marea Neagră, esențial pentru libertatea de navigație și deschiderea unor rute economice în zona Caucazului. Țara noastră joacă un rol activ în consolidarea Flancului Estic și sunt bucuros să anunț că următoarea ediție a summit-ului va avea loc la București”.

Deci, doar solidaritate din partea celorlalți participanți, împrumuturi luate de România prin SAFE (fără indicii concrete cum România se coordonează cu ceilalți în Readiness 2030) și evidențierea importanței Hub-ului de securitate de la Marea Neagră!

Cum se pot identifica cele menționate de Nicușor Dan în declarația finală a reuniunii? În acest document se menționează că participanții la reuniune au stabilit că: “vom lua în considerare consolidarea cooperării guvernamentale și a industriei de apărare cu Ucraina, în special în ceea ce privește tehnologiile de drone și contra-drone care remodelează războiul modern. Subliniem importanța strategică a proiectului Eastern Flank Watch pentru interesele de securitate și apărare ale întregii Uniuni și necesitatea de a asigura o finanțare adecvată pentru dezvoltarea acestuia. EFW EDPCI, împreună cu alte proiecte cum ar fi Baltic Defence Line, Eastern Shield și Black Sea Maritime Security Hub vor consolida semnificativ descurajarea și postura de apărare și vor sprijini pregătirea de apărare a statelor din prima linie pentru a fi pe deplin pregătite să acționeze”.

Dacă este să comparăm rezoluția reuniunii cu cele menționate de Nicușor Dan, în contextul mai larg de securitate și apărare a Flancului Estic al NATO, putem vedea că finanțarea Eastern Flank Watch reprezintă doar o promisiune și nu o finanțare imediată din partea UE, despre Hub-ul de securitate de la Marea Neagră se vorbește la viitor, iar accentul imediat este pus pe consolidarea cooperării cu Ucraina, în special în ceea ce privește tehnologiile de drone și contra-drone. Este bine totuși că următoarea reuniune va fi la București? Poate pentru palmares diplomatic, însă vom putea obținem ceva concret pentru România?

Pentru că, în context, trebuie să ne întrebăm cum stă România? Scriam deunăzi că dronele care ar urma să fie produse de România împreună cu Ucraina fac parte dintr-un proiect încadrat la achizițiile comune în cadrul SAFE, pentru care termenul-limită de 31 mai 2026 nu a fost aplicabil și că echipamentele trebuie recepționate până la 31 decembrie 2030. Deci, nicio grabă de la UE pentru decidenții politici care semnează contractele în SAFE, dacă aceștia nu citesc rezoluții precum cea de la reuniunea Summit-ului Flancului Estic (Formatul Helsinki)!

Și totuși, cine ne apără de drone?

Cu privire la Hub-ul de securitate de la Marea Neagră, acesta ar putea fi înființat la Constanța, așa cum este prevăzut în Abordarea Strategică a UE pentru Regiunea Mării Negre, adoptată la 28 mai 2025. Însă, conform celei mai recente declarații a Ursulei von der Leyen cu privire la acest subiect: “Aceasta este o decizie care trebuie luată de statele membre ale UE. Vă pot asigura că Comisia Europeană este pregătită să sprijine o decizie a statelor riverane, inclusiv a României, în acest sens”.

Mai precis, obținerea acordului statelor membre ale Uniunii Europene este un pas esențial în  crearea acestui hub, care nu poate fi implementat exclusiv pe baza sprijinului Comisiei Europene (care joacă un rol de sprijin politic și tehnic), necesitând un consens clar din partea statelor membre, în special a celor riverane Mării Negre, precum Bulgaria.

Deci, va trebui să mai discutăm și cu Bulgaria să vrea implementarea acestui hub, discuții despre care Nicușor Dan nu ne spune nimic, mai ales în contextul instalării noului guvern al lui Rumen Radev!

Mai mult, Comisia Europeană ne-a atras atenția că autoritățile române trebuie să prezinte un plan detaliat și coerent, care să depășească declarațiile de intenție. Nu știu cât de mult ne ajută modul în care a fost gestionată explozia dronei din portul Constanța în acest sens!

Să sperăm că intrarea corvetei „Contraamiral August Roman” – 261 sub pavilion național, după recepționarea acestei de către Forțele Navale Române de la constructorii turci va contribui la acest deziderat, precum și la asigurarea mai bună a securității litoralului românesc!

Poate că am putea exploata mai bine și banii pe care industria de apărarea a Turciei îi câștigă din România (precum cei primiți pentru construirea acestei corvete), pentru dezvoltarea unor programe de cooperare militară româno-turce!

Pentru că, după întâlnirea lui Nicușor Dan cu Recep Tayyip Erdoğan am auzit doar că: “România, Turcia și Bulgaria își vor extinde cooperarea NATO pentru protejarea infrastructurii submarine de gaze din Marea Neagră”, fără a ni se explica în ce va consta acest lucru (poate ne apără turcii și bulgarii perimetrul Neptun Deep)!

Comparativ, în urma vizitei oficiale pe care a efectuat-o Karol Nawrocki în Turcia (la doar câteva zile după Nicușor Dan), aflăm că Recep Tayyip Erdoğan și Karol Nawrocki au subliniat rolul Turciei și Poloniei la apărarea flancului estic al NATO. Astfel, Nawrocki a numit ambele țări ca fiind exportatori regionali de securitate, concentrându-se pe potențialul de descurajare oferit de Polonia la nordul, respectiv de Turcia la sudul flancului estic.

Deci, Polonia (nu România) este recunoscută ca partener de către Turcia în asigurarea securității flancului estic al NATO, iar declarația comună face referire la faptul că Turcia este un partener strategic al Inițiativei celor Trei Mări (nu am văzut nicio referire la Formatul B9, în timpul discuțiilor dintre Erdogan și Nicușor Dan).

Mai mult, Recep Tayyip Erdoğan și Karol Nawrocki au convenit să extindă colaborarea în domeniul dronelor, al sistemelor de război electronic, Nawrocki vizitând compania turcă ASELSAN, de la care Polonia a decis să achiziționeze un sistem integrat capabil să detecteze și să bruieze drone ostile. Oare România nu are nevoie de astfel de sisteme, doar de corvetele turcești?