' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
O echipă de cercetători americani a monitorizat, pe parcursul mai multor ani, un grup de 88 de câini vârstnici din rase diferite care atinseseră deja 75% din speranța lor de viață. Animalele au fost testate din șase în șase luni, fiind lăsate să meargă în ritm natural pe un traseu special de cinci metri.
Rezultatele analizei au arătat o corelație matematică strânsă: câinii care au înregistrat scoruri cognitive scăzute la testele de inteligență prezentau o scurtare vizibilă a pasului la picioarele din față. Coordonatoarea cercetării, neurologul veterinar Natasha Olby, a explicat că impactul declinului cognitiv asupra modului în care câinele pășește este mult mai puternic și mai pronunțat decât efectul biologic al îmbătrânirii în sine, scrie zooland.ro.
De ce degradarea creierului afectează exclusiv picioarele din față
Una dintre cele mai surprinzătoare concluzii ale studiului este faptul că modificările de locomoție apar doar la membrele anterioare, în timp ce dinamica picioarelor din spate rămâne neschimbată de boală. Explicația specialiștilor ține de modul în care sistemul nervos central coordonează biomecanica prietenilor patrupezi.
În timp ce membrele posterioare acționează ca un motor principal, având rolul exclusiv de propulsie și împingere înainte, membrele anterioare îndeplinesc o sarcină mult mai complexă. Picioarele din față sunt responsabile de controlul vitezei, frânare, schimbarea direcției și menținerea echilibrului în funcție de obstacole. Toate aceste acțiuni necesită o procesare permanentă a informațiilor senzoriale de către cortexul cerebral. Atunci când demența începe să distrugă conexiunile neuronale din această zonă a creierului, capacitatea de a planifica și coordona mișcările complexe este afectată, determinând câinele să facă pași mai scurți și mai prudenți cu picioarele din față.
Monitorizarea de acasă și corelația cu boala Alzheimer la oameni
Cercetătorii subliniază că observarea mersului poate deveni un semnal de alarmă excelent pentru stăpâni, însă o schimbare a pasului nu înseamnă automat un diagnostic de demență. Scurtarea mersului poate fi provocată și de afecțiuni fizice tratabile, cum ar fi artrita avansată, durerile cronice de articulații sau problemele la nivelul coloanei cervicale, motive pentru care o vizită la cabinetul veterinar este obligatorie.
Dacă diagnosticul de disfuncție cognitivă este confirmat, deși boala nu are un leac în prezent, depistarea timpurie permite schimbarea dietei, introducerea unor suplimente neuroprotectoare și exerciții de stimulare mentală care îmbunătățesc radical calitatea vieții animalului.
Studiul publicat în revista de specialitate Frontiers in Veterinary Science are implicații uriașe și în medicina umană. Pacienții care suferă de forme avansate de Alzheimer dezvoltă un stil de mers similar, caracterizat prin pași lenți și scurți, transformând câinii într-un model clinic esențial pentru înțelegerea mecanismelor de combatere a demenței la ambele specii.
