„Tinerii nu vor să muncească”. Elena Podaru: „Am depus CV-ul la minimum 100 de locuri de muncă”

„Tinerii nu vor să muncească”, o etichetă repetată în spațiul public

În ultimii ani, presa a relatat des despre ideea că tinerii nu ar mai vrea să muncească. În podcast, Elena Podaru a respins ideea că tinerii nu vor să muncească. Ea spune că problema este, de multe ori, alta: tinerii aplică, trimit CV-uri, dar primesc foarte puține răspunsuri.

„E total falsă. Tinerii vor să muncească, doar că nu îi sună nimeni înapoi”, a spus Elena Podaru.

După licență, minimum 100 de CV-uri și doar două interviuri

Elena Podaru a terminat Comunicare și Relații Publice, la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București. După licență, a încercat să își găsească un loc de muncă în domeniu. Procesul nu a fost simplu. Timp de aproape trei luni, a trimis CV-uri la foarte multe companii. Răspunsurile au fost însă rare.

„Anul trecut, după ce am terminat licența, în jur de două luni, aproape trei luni, am depus CV-ul la minimum 100 de locuri de muncă și pot să zic că am primit răspuns și posibilitatea de interviu la doar două. Deci, minimum 100, ăsta e un număr sigur, să spunem”, a spus Elena Podaru.

În lipsa unui job în comunicare, Elena a ajuns să lucreze în HoReCa. Nu pentru că voia să își construiască o carieră acolo, ci pentru că avea nevoie de bani ca să rămână în București.

„Eu asta am făcut. Ca să supraviețuiesc în București, pentru că nu vreau să mă întorc în orașul de unde vin, deoarece acolo, la un moment dat, cum ai spus tu, am învățat atâta timp aici ca să rămân aici și să-mi fac aici o viață, un trai. Nu are sens să mă întorc în orașul de unde vin. Am fost nevoită să lucrez în HoReCa, deoarece aveam nevoie de bani, nu neapărat dintr-o plăcere”, a spus Elena Podaru.

Pentru mulți absolvenți, acesta este momentul în care apare blocajul. Termini facultatea, vrei un job în domeniu, dar ți se cere experiență. Dacă în timpul facultății ai vrut să lucrezi, programul de la cursuri și prezențele obligatorii ți-au făcut viața mai grea.

Elena spune că, pe timpul licenței, munca era greu de dus în paralel cu facultatea. Studenții veneau cu adeverințe de la locul de muncă, dar profesorii le spuneau că vor avea timp să lucreze după licență. Apoi, după licență, angajatorii cer experiență.

„Și ajungi la master și ești pus în fața faptului împlinit: să ajungi să ai o materie în care ți se cere 100% prezență”, a spus Elena Podaru.

Practica și internshipurile nu garantează un job

În timpul facultății, mulți studenți fac internshipuri și stagii de practică. Pe hârtie, acestea ar trebui să îi ajute să învețe domeniul și să ajungă mai ușor la un loc de muncă. În realitate, lucrurile diferă mult de la un loc la altul.

Elena spune că, în cazul ei, unele stagii au fost punctuale, la evenimente sau instituții unde nu exista o șansă reală de angajare pentru un student fără experiență mare.

„În unele cazuri, să știi că da, însă, în cazul meu, au fost practicile și internshipurile punctuale, la anumite evenimente care se întâmplau doar atunci, la instituții ale statului foarte mari, unde nu prea ai cum să ajungi decât dacă ai pile”, a spus Elena Podaru.

Elena a spus că firmele care iau studenți în practică ar trebui să pună accentul pe formarea lor, nu doar pe folosirea lor pentru sarcini de moment.

„Ei ar trebui să pună accentul pe învățarea lor, ca după să îi păstreze. Pentru că, după cum îi mulează, ei se potrivesc perfect pe anumite joburi. E oportunitatea lor, a agențiilor și a firmelor, să își muleze omul ca el, după, să rămână. Cel puțin așa mi se pare”, a spus Elena Podaru.

Primul job în domeniu: anunțul spunea una, realitatea era alta

Elena a reușit, în cele din urmă, să își găsească un prim job în domeniu, pe un site de recrutare. Procesul de angajare nu a fost foarte greu, dar experiența de la locul de muncă a fost departe de ce își imaginase.

Întrebată dacă descrierea jobului se potrivea cu ce făcea în realitate, Elena a răspuns simplu: „Deloc”.

Apoi a estimat că doar 15-20% din anunț se regăsea în munca de zi cu zi.

„Am ajuns să fac lucruri care, pentru mine, nu pot să zic că neapărat mi s-au părut josnice, dar pur și simplu consider că nu am făcut o facultate ca să ajung să le fac acum, după patru ani de învățat. Nu știu dacă pot să dau exemplu: să sun la cazări sau să vorbesc cu firme de catering, să trec facturi, chestii de genul. Nu pentru asta am învățat”, a spus Elena Podaru.

Jobul era de project manager, dar Elena spune că, în realitate, ajunsese să facă mai multă logistică și muncă administrativă.

„Muncă de secretară. Fix asta mi-au spus și colaboratorii cu care lucram eu. Ăsta era, de fapt și de drept, jobul meu. Sau coordonator de logistică, pentru că aveam și latura asta de a face avize, de a muta logistica dintr-o parte în alta, din depozit la un eveniment sau etc.”, a spus ea.

Zona de creație, menționată în anunț, nu se regăsea aproape deloc în munca ei.

„Nu aveam absolut nicio treabă cu creația unui concept sau cu crearea unui concept de lansare de produs sau de eveniment sau de ceva. Absolut deloc”, a mai spus aceasta.

Programul a fost o altă problemă. Elena spune că a lucrat și în zile de concediu, și în weekenduri.

„Se muncește. Se muncește foarte mult și în timpul liber. Eu am ajuns să lucrez și în zilele de concediu și în weekenduri”, a spus ea.

Într-o zi de concediu, în care trebuia să își rezolve probleme legate de facultate și avea examen, spune că a muncit de la ora 10 până aproape de ora 18.00.

„Nu e concediu. E muncă de acasă”, a spus Elena Podaru.

Ea a povestit și că a lucrat până după miezul nopții și că ajungea să doarmă 5-6 ore în nopțile bune. În unele nopți, dormea doar 3-4 ore.

Anunțuri vagi, salarii neclare și „mediu dinamic”

În podcast am vorbit și despre modul în care sunt scrise unele anunțuri de angajare. Am citit un anunț pentru un job în zona de social media și conținut, în care candidatul trebuia să posteze, să programeze, să scrie texte, să răspundă la comentarii, să redacteze articole, să monitorizeze performanța și să vină cu idei.

Cerințele nu păreau neapărat ieșite din comun pentru cineva din comunicare, dar păreau multe pentru un singur post.  Când am ajuns la partea despre ce oferă angajatorul, formularea era „salariu competitiv”. Nu era menționată nicio sumă.

„Competitiv cu ce?”, a întrebat Elena.

Apoi am discutat despre alte formulări întâlnite des în anunțuri: „libertate de creație”, „ritm de lucru sănătos”, „mediu dinamic”, „facilități pentru confortul la job”. Problema este că, de multe ori, aceste formulări nu spun nimic concret despre salariu, program, beneficii sau modul real de lucru.

Discuția despre tineri și muncă nu poate fi redusă la ideea că o generație nu mai vrea să lucreze. În cazul Elenei, povestea arată altceva: CV-uri trimise fără răspuns, stagii de practică fără garanții, joburi care nu respectă descrierea din anunț și ore muncite în concediu sau în weekend.

„Șansele să găsești un loc de muncă în domeniu, după terminarea facultății, sunt cam foarte mici”, a spus Elena Podaru.

Podcastul integral va fi difuzat, duminică, pe Cotidianul.ro.