Ion Ghițulescu, cunoscutul comentator sportiv și realizator al emisiunii „Fotbal minut cu minut”, a murit. Avea 90 de ani.
„Din păcate așa este. Tata s-a stins. A murit acasă, așa și-a dorit. Era bolnav de mai mulți ani, avea și o vârstă. Dumnezeu să-l ierte! Vom stabili în scurt timp toate detaliile, dar probabil o să fie înmormântat acolo unde și-a dorit, la Cimitirul Izvorul Nou”, a declarat Bogdan Ghițulescu, fiul comentatorului.
Adrian Soare, comentator sportiv la Radio România Actualități și DigiSport, i-a adus un omagiu emoționant, povestind o întâmplare pe pagina sa de Facebook cu Ghițulescu:
„În mai 1998, ultima etapă de campionat. Dinamo are meci acasă cu Bacăul. Maestrul Ion Ghițulescu, răcit, nu poate să își ocupe locul obișnuit de la oficiala din Ștefan cel Mare. Zbârnâie telefonul din Panduri, unde încă stăteam, deși terminasem facultatea. „Copile, prezintă-te imediat la radio, e urgent”.
Iau troleul, iau autobuzul, naiba mai știe ce, cred ca am ajuns mai degrabă pe jos, atâta eram de stresat. „Debutezi la Fotbal Minut cu Minut, fiindcă Ion Ghitulescu este răcit. Nu avem ce face, ești singura opțiune”.
Nod în gât, tot tacâmul. Sunt asigurat că dintre cele 9 stadioane, la mine se va ajunge cel mai rar, să fiu protejat. „Oricum, meciul nu mai contează, nu se dau goluri, e deja vacanță”.
Dinamo – Bacău s-a terminat 6-2.
Nu mai țin minte nimic bun din ce oi fi spus. Mi-aduc aminte că la un gol m-am fâstâcit și în loc de Hîldan, am spus Tâlvan. În momentul ăla, toată tribuna întâi s-a întors spre mine și am auzit o huiduială enormă. „Bă, apucă-te de altă meserie!”
Deși ulterior s-a spus ca am dezvoltat sensibilități exagerate, jur că atunci chiar mi s-a părut nostim. Nu m-am supărat. Oricum, pe Dinamo se vede rău, sorry.
A doua sau a treia zi, maestrul Ghitulescu m-a căutat pe un interior și mi-a mulțumit că l-am înlocuit. Avea eleganța de a face lucrurile șifonate (precum startul meu radiofonic) să pară foarte simpatice. A zis că am fost bine și că „sunt șanse să ajung un adevărat transmițător de fotbal”.
A fost cecul meu în alb, nu am spus asta niciodată. Cecul meu în alb de la Ion Ghițulescu! Generațiile noi nu mai pot avea un asemenea bilet de bancă.
„Maestre”, țin minte că i-am zis, „ce înseamnă viața : să debutez la Dinamo, eu care sunt fan al Craiovei!”
– Lasă, dragă, că și eu am debutat la CCA, ce credeai?!?
Apropos de Foto: cu maestrul Ghitulescu, într-un program de prin 2014, cred.
A venit atunci cu o bandă de magnetofon. Era finala mondialului din 66, comentată de el.” Adi, să o păstrați în fonotecă, nu mai știu dacă lucrurile astea se mai țin astăzi…”
Nimeni nu știe ce se mai prețuiește astăzi.
Multumesc, Maître. Ai fost enorm”
„Domozină, ai legătura! Minutul si scorul”
Un foarte mare comentator sportiv, a transmis mii de meciuri de fotbal si nu numai,O emisiune radio de neuitat, care ne umplea sacul de goluri și se încheia cam așa: „Rămas bun, pe duminica viitoare, dragi radio-ascultători, iubitori ai fotbalului”!
Dumnezeu sa-l odihneasca
„Dumnezeu să-l ierte !” … Poate ca fiul avea dreptate, cind a formulat asa (personal prefer „formula” „Dumnezeu sa-l odihneasca !”) … cite meciuri trucate si furate de catre Dinamo a comentat, partinitor (macar Domozina avea umor, cind la radio ne spunea ca „Balaci a tras milimetric pe linga poarta” iar la televizor cu totii vedeam ca mingea iesea pe la fanionul de colt !) … in fine, Dumnezeu sa-l odihneasca !
Rai mai suntem
emotionant,
ne-a amintit de Tâlvan,
unicul ne-capitan.