„Căutăm nași pentru nuntă/botez”. Ce se ascunde în spatele fenomenului și ce spune Biserica

În România, tradiția alegerii nașilor era cândva o chestiune de familie, apropiere și relații construite în timp. În multe familii, nașii se moșteneau aproape din generație în generație. Nu de puține ori, tinerii miri erau nășiți de cuplul care-l botezase pe unul dintre cei doi.

Ba, acolo unde se putea, mirii aveau două perechi de nași. Unii din obligație, alții, din prietenie.

Căutăm nași sau când nevoie de învață

Acum, pare că lucrurile s-au schimbat dramatic. Există tineri care ar vrea să se căsătorească și la biserică, dar nu pot face acest lucru din lipsă de părinți spirituali. Dar, inventivi cum suntem, românii s-au adaptat. Facebookul este plin de grupuri în care principalul subiect de conversație este reprezentat de căutările de nași. Și nu este vorba doar despre nași de cununie, ci și despre nași de botez. Din diferite motive, există tineri care, fie nu mai au nași de cununie, fie nu au fost căsătoriți niciodată, dar vor să-și creștineze puiul. Și, atunci, caută și ei pe FB.

Grupurile dedicate adună mii de membri, iar anunțurile apar zilnic: „Căutăm nași pentru botez”, „Familie serioasă caută nași în București”, „Ne dorim oameni cu suflet” sau „Nu avem pretenții materiale, vrem doar o pereche de nași care să ne fie aproape în cea mai importantă zi din viața noastră”.

Fenomenul spune multe despre schimbările sociale din ultimii ani. Mulți tineri locuiesc departe de familie, au cercuri restrânse de prieteni sau trec prin dificultăți financiare care fac organizarea unui eveniment tot mai complicată. În același timp, rețelele sociale au devenit locul unde românii caută nu doar informații sau divertisment, ci și legături umane importante.

Un gest de suflet

În grupurile de Facebook dedicate acestui subiect apar povești sincere și uneori emoționante. Unele cupluri spun că nu au rude apropiate, altele că și-au pierdut părinții sau că prietenii sunt plecați în străinătate. Există și oameni care se oferă voluntar să fie nași, considerând gestul unul de suflet.

Totuși, fenomenul ridică și semne de întrebare. În tradiția ortodoxă, relația dintre fini și nași este una profundă, aproape familială.

Pe de altă parte, grupurile de acest tip arată și o nevoie reală de apartenență.

În grupurile dedicate de pe Facebook, mesajele sunt directe și sincere.

Cuplu tânăr plecat din orașul natal
„Suntem un cuplu din București, ambii veniți din provincie și fără rude apropiate aici. Ne dorim niște nași serioși și cu suflet pentru botezul fetiței noastre.”

Acest tip de mesaj apare des și reflectă realitatea multor tineri care s-au mutat pentru muncă și s-au trezit singuri în noua lor lume.

Familie cu probleme financiare
„Nu avem posibilități foarte mari, dar ne dorim să creștinăm băiețelul nostru. Căutăm nași care să înțeleagă situația noastră.”

O realitate cruntă

Astfel de postări dezvăluie o realitate și mai cruntă: presiunea financiară pe care o pot aduce tradițiile legate de botez sau nuntă.

„După mulți ani în Italia, ne-am întors acasă și nu mai avem legături apropiate aici. Căutăm nași pentru cununia noastră.”

Oameni care se oferă voluntar să fie nași

„Suntem o familie liniștită și ne dorim să ajutăm un copil să fie botezat. Pentru noi contează omenia, nu partea materială.”

Există și persoane care văd rolul de naș ca pe unul spiritual și social, nu doar ceremonial.

Încet-încet, mesajele de pe aceste grupuri vin cu noutăți. „Avem nași, avem voie bună, avem muzică, avem chef de dans… ce ne lipsește? Oamenii faini lângă care să ne bucurăm”, sună anunțul unui cuplu care va avea nunta în vară. Oamenii se plâng că au cam fost lăsați baltă de invitați și scot la vânzare locuri la nuntă. Contra cost, doritorii găsiți pe net se pot transforma în nuntași de ocazie. Totul e să achite meniul de 550 de lei de persoană.

Ce spun dogmele ortodoxe

Deciziile mai recente alte tinerilor, multe cauzate de situații fără ieșire, nu sunt considerate ideale de către dogmele ortodoxe

Textele bisericești atrag atenția că nașii nu trebuie să fie doar doamna cu rochie sofisticată și coafură pompoasă și domnul cu frac sau costum lucios și papion. Nașii nu trebuie doar să dea bine în poză ci să fie părinți spirituali, garanți ai credinței și ai vieții morale a finilor lor.

Responsabilitatea nașilor, mult dincolo de cadouri și fotografii

Documentele religioase consultate subliniază că alegerea nașilor „la întâmplare, din rândul prietenilor sau pentru că au posibilități financiare” deturnează sensul profund al rudeniei spirituale. Nașii sunt chemați să fie modele de viață creștină, oameni ancorați în liturghie, cu familie armonioasă și conduită morală.

Biserica recomandă explicit tinerilor să aleagă nași creștin-ortodocși, capabili să îndrume, nu doar să participe la ceremonie. La rândul lor, cei invitați să devină nași sunt sfătuiți să accepte rolul doar dacă viitorii fini își asumă o viață „în bună rânduială”.

Criterii materiale și multiple perechi de nași

O practică tot mai des întâlnită — și criticată de cler — este aceea a mai multor perechi de nași la o singură cununie. Relația dintre fini și nași, spun textele, este una personală, bazată pe respect, recunoștință și comunicare. Multiplicarea nașilor diluează tocmai această legătură.

La botez, recomandările sunt la fel de clare: nașii trebuie să fie „credincioși, buni creștini, oameni cucernici, sinceri și curați la suflet”. Sunt excluși necredincioșii sau cei de altă confesiune, tocmai pentru că rolul lor este acela de dascăli ai credinței.

Nașii și finii: o relație vie, nu o poză de album

Textele ridică întrebări incomode, dar necesare: Se roagă finii pentru nași? Dar nașii pentru finii lor? Se întâlnesc în biserică? Își asumă familia finilor atunci când apar copiii?

Răspunsurile nu se dau în declarații, ci în fapte. Iar realitatea arată că, de multe ori, relația se oprește la fotografia de la nuntă sau botez.

În privința Cununiei, nunta nu trebuie să fie doar o ceremonie elegantă, un prilej de socializare sau un eveniment filmat profesionist. Esența acestui eveniment se află în Sfânta Taină, prin care cei doi devin „una” și intră în marea familie a Bisericii.