Claudiu Iordache, unul dintre liderii Revoluţiei de la Timişoara, a murit, iar familia sa acuză că acesta a fost diagnosticat greşit.
Claudiu Iordache a decedat pe 20 noiembrie.
”Cu două săptămâni în urmă și-a sărbătorit ziua de naștere împreună cu noi, în bucurie și voie bună, împărtășindu-ne gânduri pentru prezent și planuri pentru viitor, planuri pentru cărțile la care lucra și a căror publicare o pregăteam împreună, dar mai ales pentru Crăciun, Sfânta Sărbătoare a Nașterii Domnului Iisus, pe care o aștepta cu nerăbdare de copil, cu bucurie nespusă în suflet, precum în fiecare an al vieții noastre.
A plecat atât de neașteptat, de nedrept, încât șocul plecării sale este copleșitor, strivește sub greutatea lui cuvintele care ar încerca să înțeleagă. Ar fi putut fi în viață în acest moment dacă aceia chemați în ajutorul vieții lui ar fi pus un diagnostic corect, urmat de un tratament salvator. Dacă empatia, umanitatea le-ar fi condus pașii pe drumul salvării unei vieți. Din nefericire, nu a fost să fie așa. Și el a plecat.
A plecat luând cu el întreaga lume dinlăuntrul său: o bogăție uriașă de sentimente, de emoții, de gânduri, de cunoștințe! A plecat cu tot ceea ce era al lui, și nu va putea fi înlocuit niciodată de nimeni! A împlinit enorm în existența sa pe acest pământ, dar încă mai avea multe de făcut, încă mai avea mult de împlinit! Claudiu Iordache a fost una dintre acele ființele excepționale prin care Dumnezeu alege să lucreze în lume! Actele sale de curaj, personalitatea lui extraordinară au marcat istoria Anului 1989 în România și în lume, precum și istoria celor trei decenii ce i-au urmat. Poet fragil, sensibil, tulburător, reflectând în poemele sale realitatea oglindită în propria inimă, scriitor puternic, complex, impresionant, privind neobosit lumea prin ochii luptătorului pentru Libertate și Dreptate, o conștiință înaltă a neamului românesc, un erudit, un intelectual profund, un spirit înalt, frumos, generos, mereu dedicat celuilalt, mereu dedicat Libertății, pe care a iubit-o ca pe un țel suprem al vieții sale!
Începând cu acțiunile sale în Revoluția din Timișoara din Decembrie 1989, între conducătorii curajoși ai căreia s-a aflat, până la acțiunile pentru împlinirea idealurilor Revoluției în societatea care i-a urmat, ori aducerea Basarabiei și Bucovinei înapoi acasă, la Patria Mamă, precum și prin toate scrierile lui, a fost neobosit ca luptător pentru Libertate, Dreptate, Adevăr. De nenumărate ori s-a izbit de zidul tăcerii ori indiferenței lumii în care trăim, dar nu a încetat o clipă să spere că poate produce schimbarea reală, nu a încetat o clipă să scrie, să gândească planuri de acțiune, prin fiecare cuvânt și pas al său căutând să-i aducă și pe ceilalți pe drumul Libertății și al Adevărului. A avut momente de reușită, dar și prea multe momente în care s-a simțit singur, într-o lume care nu dorea să audă de lupta pentru aceste valori supreme, într-o lume care nu dorea să-i fie reamintită frumusețea și importanța Revoluției Române din Decembrie 1989, și datoriile de suflet pe care le avem față de memoria celor care atunci și-au dat viața pentru Libertate. Pentru ei, pentru eroii și martirii lui Decembrie 1989, Claudiu Iordache a fost neobosit în a scrie, în a aminti, în a săvârși! Respectul și recunoștința față de lupta și sacrificiul lor au fost ceea ce nu l-a lăsat să obosească în a scrie, în a aminti, în a săvârși! Și în egală măsură, dragostea lui pentru România! Pentru țara care i-a însângerat inima cu suferințele ei, pentru țara pe care o iubea nespus și pentru care a luptat prin fiecare cuvânt sau acțiune dintre cele pe care le-a împlinit. Despre România a scris, a plâns, a chemat la fapte, România din sufletul lui a iubit-o și a apărat-o în fața tuturor atacurilor la ființa ei națională, la esența ei, României din sufletul lui i-a dedicat poeme și i-a căutat căi de apărare, de schimbare, de renaștere, de împlinire. Revoluția din Decembrie 1989 și România au fost cele două mari capitole în care Claudiu Iordache a luptat și a sperat neobosit! Lupta lui pentru Libertate și Dreptate, cărțile pe care le-a scris, acțiunile parlamentare, politice, sociale pe care le-a întreprins, sunt parte a istoriei României și vor rămâne pentru totdeauna! Energia sa, spiritul său, cuvintele sale scrise sau rostite au atins inimi și au făcut să vibreze conștiințe, și în aceste inimi amintirea lui va rămâne pentru totdeauna! Locul său în istoria României este scris prin tot ceea ce a înfăptuit, prin tot ceea ce a împlinit pentru țara sa, pentru neamul său, pentru cauzele sfinte ale Libertății, Dreptății și Adevărului, cărora le-a dedicat lupta vieții sale!
Dincolo de tot ceea ce a împlinit Claudiu Iordache pentru Libertate, pentru Țară, pentru Neam, dincolo de lupta lui pentru idealurile și valorile înalte, locul cel mai important în inima lui, în sufletul lui, a fost ocupat de ființele pe care le-a iubit nespus: fiii săi Claudiu Cristian și Claudiu Alexandru, și mama lor, soția lui, Cristina Maria. Pentru nimic nu a trăit în această lume mai mult decât pentru noi, ființele cele mai dragi sufletului său, așa cum ne numea! Fiecare gând, fiecare gest, fiecare faptă dintre cele pe care le-a săvârșit au fost făcute pentru noi! La el nu se gândea niciodată, doar noi eram în gândul lui! Pentru el nu-și dorea nimic, dar își dorea mereu ceva pentru noi: o bucurie mică sau una mare, un dar de suflet sau unul concret, cu o frumusețe sufletească și cu o generozitate ce nu pot fi descrise în cuvinte! El se bucura pentru familia lui, prin ea, atunci când îi dăruia o bucurie – și mereu căuta s-o facă, în orice clipă a vieții împreună! Dumnezeu ne-a oferit în dar privilegiul de a trăi împreună într-un fel unic, iar acum va trebui să trăim fără el în viața noastră, și nu știm cum, nu știm cum să trăim fără sufletul nostru, care era el, fără esența vieții noastre, care era el…. A plecat prea devreme, prea brusc, și atât de nedrept! Fiii lui aveau nevoie de el acum mai mult decât oricând! Noi trei, ființele cele mai dragi sufletului său, va trebui să mergem mai departe pe drumul vieții fără el. O vom face cu inimile sfâșiate de durere pentru a ne împlini promisiunea pe care i-am făcut-o de atâtea ori: de a-i duce mai departe numele și amintirea faptelor vieții sale, de a-i trimite spre lume cărțile, cele aflate în manuscris precum și cele deja publicate, de a nu lăsa să-i fie uitate scrisul, faptele, lupta pentru Libertate, numele care va rămâne la loc de cinste în cultura românească și în istoria României! În fiecare clipă a vieții noastre îl vom ruga pe Dumnezeu să ne sprijine să avem puterea de a merge mai departe fără el, în fiecare clipă a vieții noastre îl vom ruga pe Claudiu să ne fie înger păzitor, să vegheze, din lumea în care este acum, asupra fiilor și soției lui, să ne fie alături în fiecare clipă”, a scris familia, pe pagina de Facebook a revoluționarului.
A murit un sarlatan din aceia care ne-au prostit in Dec 1989 ca vom avea o Romanie prospera economic, condusa democratic si ca vor umbla cainii cu covrigi in coada daca vom scapa de Odiosul, Sinistra si Securitatea lor.
Dupa 31 de ani avem o colonie, cumparam cartofi din Olanda, patrunjel din Grecia si chiloti din China, bucurestenii tremura de frig si stau fara apa calda la blocuri, nu mai avem nicio intreprindere si nicio banca romaneasca, 46% din terenul agricol este al strainilor si ne mor cate 500 de romani/zi in spitalele fara medicamente si care iau foc precum surcelele.
La votul ,,democratic” iese castigator cine vrea noua Securitate dupa ordinele de la Bruxelles, avem presedinti care au furat flota sau au facut trafic de copii si au furat case cu acte false, premieri care au facut puscarie in SUA si au tepuit banci americane, primari nesimtiti si primarese imbecile la PMB .
Deci dupa 31 de ani ne-am pricopsit cu un colonie condusa de mafioti, aflata pe ultimul loc in Europa.
Succesuri mari tataie! Traiasca marii revolutionari din 1989!
Care revolutionar? A fost lovitura de stat! SCAPATI de aceste lichele asa zise revolutionare.
n-o să găsești niciun bănățan care din fudulie locală să admită că atunci a fost loviluție. Pe lângă fudulie lucrează si prostia.
@ Ramses al 14 -lea -De ce nu ai ramas mumie mai spanglitorule ? Tu stii mumie reinviata ce inseamna o idee , ce inseamna sa lupti pentru mai bine ? Se vede ca medicii aia care te-au mumificat ti-au scos creierul.
Cred si eu ca familia este revoltata. Au pierdut 2500 lei indemnizatie de revolutionar.
Mă-ntreb dacă nu au liste negre cu cei ce trebuie grăbiți să ajungă pe lumea cealaltă. Desigur, Claudiu Iordache avea 79 de ani împliniți, mergea pe 80, adică vorba ceia, și-a trăit traiul și-a mâncat mălaiul. Ar fi bine de știut dacă a fost Salvarea sau Smurdu. Cred că-i o deosebire între viață și între moarte.
PS Terminați cu lovitura de stat, treceți la altă înțelegere a evenimentelor. Cei ce-au condus înainte și conduc acuma au schimbat doar decorul aruncîndu-ne două oase: revoluția și lovitura de Stat.
Lider al revolutiei? E cam pretios spus. In realitate lovitura de stat a fost coordonata de maleficul Silviu Brucan (numele de scena). N-a fost nici o revolutie desi noi asta am fi dorit. A fost doar o etapa catre Marea Resetare-Globalizare satanista.
@ „Fekete Tulipan”, 23 noiembrie 2021 la 10:59; „Sasha”, 23 noiembrie 2021 la 11:14
…băi bre, LA TIMIȘOARA A FOST REVOLUȚIE, la Bukale a fost „Loviluție”!
Numai la cine are orbu’-găinilor toate sămînțurile arată la fel: de mîncat!
Claudiu Iordache de la „Societatea Timișoara” și rectorul Vlădea de la Universitatea Tehnică Timișoara au încercat să ducă revoluția într-adevăr mai departe, dar au fost blocați și apoi eliminați politic și social prin „metode specifice”, cu ajutorul aghienților lu’ Ilici: șuolduovianu’ paraanormal Fortuna și gașka lui, respectiv jegurile foști turnători la Secu’ Nichici și Carțiș, nulități academice și nemernici onorați acum de sistemul univerzitar krypto-komuizd pentru „întreaga activitate”…
astazi, ce s-a ales din punctul 18 de la Timisoara. O strutocamila securisto-bolsevica. Martirii sunt in pamant, golanii la butoane cu pensii speciale iar cei care au visat, au emigrat. Romania, a disparut.
Pacat de ideealurile timisorenilor.
Dumnezeu sa te odihneasca, omule!
Eheee, mai știe lumea de 89 și de Timișoara ?? Nu știe bre,, azi tineretul bovin e educat din filme și televizor, De băgătorii de seamă care se ceartă mereu ca la ușa cortului,.Vede inculți, scandalagii, patrioți rârâitori care-și permit orice,. și puțzoii cred că așa e bine, așa trebuie,.. Despre 89 nu scrie nici in basme, dar de unde să știe de un Tökés László, sau de cei 200 de unguri reformați care au pornit ”revoluția” ?..De unde să știe de porțile ferecate a bisericii ortodoxe, pe treptele căreia au murit o grămadă de oameni, căci nu s-au putu refugia inăuntru ? Popii ortodocși țineau piciorul de dinăuntru râzând.. Deci ce ai vrea, ăsta măcar primea indemnizație,.de revoluționar, nu ca Tökés László,.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Dumnezeu sa-l aiva on paza.
Pacat de el .
Cine va mai flutura isteric steagul anticomunismului ?
L-am cunoscut pe Claudiu Iordache in Piata Universitatii, in `90.
Un alt suflet mare ce a fost marginalizat de otrepele securisto-comunistoide!
Condoleante!
Care Revoluție? A fost lovitură de stat, știe toată lumea. Securiștii l-au manevrat pe Tokes Lazslo și românii proști au pus botul. Restul au făcut armata și Iliescu.
Da mai sasha. stim cu totii asta. ne-am prins de atunci. aruncatul cu kk in tinerii care au murit impuscati strigand „LIBERTATE! JOS SECURITATEA! JOS COMUNISMUL!” pentru ca matalik sa porti masca obedientei astazi si sa respiri fericit in punga, arata ca ai creierii nivelati deja. da bhai sasha, „prostii” aioa naivi au crapat crezand si luptand pentru LIBERTATE pentru ca tu astazi sa-ti dai DREPTURILE CASTIGATE PRIN SACRIFICIUL LOR, pe tava astazi, CA UN SCLAVETE AL TEHNOLOGIEI SI AL „SOCIAL MEDIA”…. vai de noi cu asa „eroi”….(ca tine)
Dumnezeu sa ii odihneasca sufletul.
D-zeu sa-l ierte!Dar lider al Lovilutiei nu a fost ca nu era „nepotul Ghizelei Vass, membru al CC al PCR/PMR, șefă a Secției de Relații Internaționale a partidului, și finul primului ministru Călin Popescu Tăriceanu – adică, dacă ar fi fost trăsătura de unire dintre vechea și noua nomenclatură – ar fi ajuns, ca domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților”(acad.Florin Constantiniu)
Dar asa.. e greu de spus,mai ales ca avea dosar de urmarit la Seku, nu de turnator la Seku, cum se cere azi in CV
Dumnezeu sa il odihneasca! Ai visat frumos, Claudiu, acum ai urcat in vis.
A disparut un „INCOMOD „pentru toti tutarii cocotati acolo sus dupa’89 (pe cadavre) . Intrebarea e cine mai urmeaza ? Ca asa fac astia de ascund gunoiul pe sub pres. Dumnezeu sa-l odihneasca !