A murit Victor Atanasie Stănculescu

Fostul ministru al Apărării Victor Atanasie Stănculescu a murit la vârstă de 88 de ani. Generalul a decedat într-un azil de bătrâni. Suferise un atac cerebral în urmă cu mai multe săptămâni, a declarat avocatul acestuia Cătălin Dancu.

Trupul lui Atanasie Stănculescu va fi incinerat marţi.

Victor Atanasie Stănculescu s-a născut la data de 10 mai 1928, în orașul Tecuci.

La data de 17 decembrie 1989, având funcția de ministru adjunct al apărării naționale, a fost trimis de Vasile Milea la Timișoara pentru a reprima revoluția. Ceaușescu a fost foarte mulțumit de activitatea lui, întrucât l-a numit comandant militar unic al Timișoarei. Întors la București în noaptea de 21-22 decembrie, s-a deplasat la Spitalul Militar din București, unde l-ar fi rugat discret pe comandantul spitalului, un bun prieten de-al lui, să-i pună un picior în ghips, pentru a se sustrage în acest fel de implicarea pe mai departe în reprimarea revoluției, notează Wikipedia. S-a prezentat însă la Comitetul Central al PCR, la chemarea lui Nicolae Ceaușescu, și a fost numit de acesta ministru al apărării naționale în locul lui Vasile Milea, care s-a sinucis în jurul orei 9.30 dimineața (pe 22 decembrie).

După fuga soților Ceaușescu din clădirea CC la 22 decembrie 1989, generalul Victor Stănculescu s-a dat de partea Revoluției.

Victor Stănculescu a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale.

Prin Decretul președintelui Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu, din 28 decembrie 1989, Victor Stănculescu a fost înaintat în gradul de general-colonel (cu 3 stele).

A fost ministru al economiei naționale și ministru al apărării naționale imediat după Revoluție. A îndeplinit această din urmă funcție până la data de 30 aprilie 1991, când a avut loc o remaniere a guvernului condus de Petre Roman. La data de 13 mai 1991, Victor Stănculescu a fost înaintat în gradul de general de armată (cu 4 stele) și trecut în rezervă.

A lucrat apoi ca și consilier principal la o firmă.

Stănculescu a fost judecat în două procese: cazul Motorola, și celălalt pentru rolul său jucat în reprimarea revoluției din 1989.

”Nu mi-e frică de ceea ce se va întâmpla, aşa cum nu mi-a fost frică niciodată!” – Victor Atanasie Stănculescu

Înalta Curte de Casație și Justiție confirmase cu foarte scurt timp în urmă, respectiv pe 13 iunie, decizia Parchetului General de redeschidere a urmăririi penale în dosarul Revoluției. Redeschiderea dosarului s-a făcut la presiunea a sute de persoane care au participat la evenimentele din decembrie 1989 ce au luat pur și simplu cu asalt ÎCCJ depunând plângeri îndată după decizia de clasare, din octombrie 2015, a Parchetului Militar.
Răzvan Theodorescu, un alt personaj cheie al evenimentelor din decembrie a spus recent despre Stănculescu: ”Este un om care duce cu el taine”. Fapt confirmat chiar de Stănculescu. ”Sunt foarte grijuliu să rămân în umbra adevărului”, spunea el într-un interviu acordat lui Andrei Gheorghe în septembrie 2013.

Rolul generalului Stănculescu, supranumit ”Generalul cu piciorul în ghips”, în Revoluția din decembrie 1989 este departe de a fi cunoscut în întregime. El a fost lăsat însă la pupitrul de comandă de dictatorul Nicolae Ceaușescu, înainte ca acesta să fugă cu elicopterul, alături de sotia sa Elena, de pe acoperișul Comitetului Central din Capitală. Stănculescu a devenit un personaj cheie al noului regim și s-a ocupat chiar de mascarada procesului soților Ceaușescu, executați în ziua de Crăciun.
După mulți ani de procese, este condamnat la 15 ani de închisoare pentru morții din Revoluția de la Timișoara, alături de generalul Mihai Chițac. Instanța supremă a dispus și degradarea lor, iar foștii generali au ajuns la închisoare în 2008. Au făcut nenumărate cereri de eliberare pe motive medicale, dar primul care a părăsit detenția a fost Mihai Chițac, care a murit pe 1 noiembrie 2010, la locuința sa din București.
Generalul Stanculescu a rezistat mai bine de cinci ani în regimul de penitenciar, iar în mai 2014 a obținut eliberarea condiționată.
Magistrații Tribunalului Ilfov au apreciat că a avut un comportament exemplar în detenție și a executat mai bine de o treime din pedepsa de 15 ani de închisoare, ceea ce a permis punerea sa în libertate. În plus, bolile cronice de care suferea au contribuit și ele la decizia de
eliberare condiționată.

În ianuarie 2011, un jurnalist l-a întrebat: V-ați pierdut soția, v-ați pierdut gradele militare, v-ați pierdut libertatea. De ce vreți să vă pierdeți și demnitatea? De ce nu spuneți răspicat ce a fost în decembrie ’89? Mereu amânați și nu știm cât timp mai aveți.
A răspuns: Un om care este aici, în închisoare, crezi că mai poate să spargă un sistem care e de douăzeci de ani și s-a întins în toată
România? Acest sistem a reușit.

Se știa de aproximativ o săptămână că Victor Athanasie Stănculescu este pe moarte. Figură-cheie a Revoluției, printre puținii condamnați la ani grei de închisoare pentru rolul său din decembrie 1989, fără a fi nici astăzi pe deplin clar care a fost acesta, Stănculescu a suferit un atac cerebral.
Starea lui Stănculescu s-a agravat în ultimele 48 de ore, după atacul cerebral. Acum opt ani, într-o conferință de presă, după condamnarea sa definitivă la 15 ani de închisoare în dosarul Timișoara, generalul a declarat public că cei care au vrut arestarea sa nu au dorit să se afle unele adevăruri despre Revoluție, despre care nu va vorbi nici el, dar a pomenit despre existența unor casete video cu dezvăluiri.
“O să se afle când o sa dispar eu ca ființă. Eu țtiu ce-am făcut, ei știu din auzite. Rămân cu fruntea sus, nu mi-e frică nici mai departe”,
a spus Stănculescu. El a vorbit, ulterior, despre existența, într-o bancă din Elveția, a unor casete, “nouă-zece” la număr, care ar conține
câte 90 de minute de înregistrari audio in care generalul vorbeste despre evenimentele din decembrie 1989. Stănculescu a mai anunțat la
vremea respectivă că respectivele înregistrări vor fi făcute publice după moartea sa.

În prezent era urmărit penal de Parchetul General, alături de mai mulți responsabili de la acea vreme, în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990.