Una dintre cele mai mari vulnerabilități ale sistemului juridic românesc este menținerea judecătorilor și magistraților într-un regim privilegiat, distinct de legislația generală. Această situație contravine principiilor constituționale și standardelor europene privind egalitatea și coerența normativă și trebuie corectată de urgență.
Articolul 16 din Constituția României prevede că „cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”. Menținerea unei vârste speciale de pensionare pentru judecători, diferită de cea aplicabilă restului cetățenilor, instituie un regim preferențial contrar acestui principiu fundamental.
În majoritatea statelor europene, vârsta de pensionare a magistraților urmează regimul general, iar excepțiile sunt temporare și tranzitorii. România, prin perpetuarea acestor privilegii, se îndepărtează de standardele de guvernanță democratică și își afectează credibilitatea.
Această situație nu este doar o chestiune de administrare a carierei magistraților, ci o problemă de ordine constituțională. Privilegiile permanente creează o categorie profesională deasupra regulilor generale, ceea ce contravine principiului generalității legii și slăbește statul de drept. Nicio interpretare a Curții Constituționale și nicio invocare a „drepturilor câștigate” nu poate prevala asupra textului fundamental. Curtea Constituțională are rol de garant al supremației Constituției, nu de cenzor care să blocheze restabilirea acesteia. Ea nu poate valida perpetuarea unor excepții contrare normei fundamentale. Dacă i se oferă cadrul legislativ adecvat, Curtea are datoria să îl analizeze, dar soluția de fond aparține Parlamentului, unica autoritate legiuitoare.
Parlamentul nu are doar posibilitatea, ci și obligația de a acționa imediat. Amânarea unei decizii legislative echivalează cu perpetuarea unei anomalii instituționale grave. Este necesară adoptarea de urgență a unei legi clare, care să elimine regimul derogatoriu și să alinieze statutul judecătorilor și magistraților la regulile generale privind pensionarea și salarizarea.
Un stat de drept autentic nu poate funcționa pe baza unor privilegii permanente. Pensionarea la 65 de ani și salarizarea conform legislației generale nu reprezintă o diminuare a statutului profesional, ci o revenire la normalitatea constituțională.
Menținerea actualului regim nu mai poate fi justificată. Doar prin aplicarea necondiționată și imediată a principiului egalității în fața legii se poate restabili echilibrul constituțional și se poate consolida statul român ca stat de drept.
Combate bine domnul Vieru. Aștept cu interes articolul despre pensionarea securiștilor și milițienilor la 45 de ani cu o pensie mai mare cu 50% față de salariul în plată.
Și dacă tot vorbim de eliminarea discriminărilor, ce ar fi ca jurnaliștii să fie plătiți pe bază de contract de muncă (cu plata obligațiilor aferente), nu pe bază de drepturi de autor/contract de prestări servicii. Dacă tot suntem vocali împotriva discriminărilor, să începem cu propria categorie profesională.