Aceste țări nu vor să devină ”centre de triere” ale UE

”Cunoaște cineva vreo țară din afara Europei, de la periferia Europei, care dorește să găzduiască tabere de imigranți? Eu nu știu vreuna până acum. Să așteptăm, e doar o idee”. Cu această declarație, comisarul european pentru Migrație, Dimitris Avramopoulos, a ilustrat cel mai că noul acord la care au ajuns statele UE la ultimul Consiliu European s-a născut mort.

S-a ajuns la acest acord tocmai pentru că el aduce ideea înființării unor „centre de procesare” sau a unor ”platforme de debarcare” a imigranților care doresc să vină in UE. Centrele acestea ar trebui să fie găzduite fie de țări UE, în cazul imigranților care au ajuns deja în Uniune, dar mai ales de state africane sau europene, extracomunitare, unde imigranții să fie descurajați să mai întreprindă călătoria spre UE. Acordul pentru migrație a fost negociat sub o adevărată stare de urgență, pentru că de el depindea rămânerea in picioare a guvernului Germaniei, unde ministrul de Interne Horst Seehofer amenința cu luarea unor măsuri peste capul Angelei Merkel.

Declarația comisarului Avramopoulos a fost făcută joi, la prima întâlnire a miniștrilor de Interne ai UE sub președinția austriacă a Uniunii. Reuniunea a fost prezidată de ministrul austriac de resort, Herbert Kickl, reprezentantul Partidului Libertății, de extremă dreapta.  Miniștrii de Interne din Austria Germania și Italia (Matteo Salvini, liderul partidului naționalist Liga, cel mai puternic politician italian la ora actuală) au format deja o ”axă antiimigrație” susținută și de Ungaria lui Viktor Orban. Pentru aceste state crearea acestor centre de triere este esențială.

Nu mai puțin preocupați sunt liderii țărilor balcanice și cei din Spania, pentru că venirea la putere a unui guvern antiimigrație in Italia va face ca imigranții să aleagă fie ruta vestică, prin Spania, fie cea balcanică, pentru a ajunge în inimia Europei.

Semnalele primite din statele terțe care ar putea acționa ca bariere la porțile UE sunt dezamăgitoare. Premierul Albaniei, Edi Rama, a fost primul care a respins ideea ca țara sa să devină o ”platformă de debarcare”. I s-a alaturat în scurt timp ministrul Securității din Bosnia și Herțegovina. ”Taberele și centrele de primire sunt în afara oricărei discuții. Nu-mi pasă de banii nimănui, nici măcar de banii UE – în Bosnia nu se vor construi centre de refugiați. Am fost limpede”, a spus ministrul bosniac Dragan Mektici. A urmat apoi refuzul premierului Muntenegrului, Dusko Marovic. ”Muntenegrul va gestiona problema imigranților în acord cu pricipiile sale democratice și constituționale, bazându-se pe lege și pe principiul solidarității”. Un refuz similar a venit și din partea Serbiei.

Nu au venit vești bune nici de la țările din nordul Africii. Tunisia și Marocul au arătat că se opun înființării de centre de imigranți pe teritoriul lor. ”Marocul respinge astfel de metode pentru gestionarea fluxului de imigranți”, a spus ministrul de Interne marocan, după o întâlnire cu omologul spaniol, la începutul acestei luni. ”În mod firesc, suntem împotriva înființării unor asemenea tabere. Tunisiei nu i s-a propus, dar, dacă ni se va propune, credem că există alte căi de rezolvare a crizei migrației”, a spus ministru tunisian de Externe. Ideea europeană a fost respinsă și de Algeria. În cele din urma, a venit și concluzia Organizației Mondiale pentru Migrație din cadrul ONU: ”Orice soluție la problema gestionării migrației trebuie să fie o soluție europeană”.

Având în vedere reacțiile din statele terțe, reuniunea miniștrilor de Interne UE din Austria s-a încheiat fără o concluzie limpede. Presa europeană arată că Germania, Austria sau Italia speră într-o rezolvare asemănătoare cu cea din 2016, când cancelara Merkel a ajuns la un acord cu Turcia pentru zăgăzuirea imigranților, în schimbul a 6 miliarde de euro și a unor promisiuni politice foarte generoase. Termenii ultimatumului politic al Turciei au fost dați uitării (eliminarea vizelor pentru turci, deblocarea capitolelor de negociere pentru aderarea la UE), însă miliardele de euro au luat calea Ankarei. Având în vedere situația economică precară a statelor nord-africane, dar și a celor din Balcanii de Vest, liderii vestici speră că finanțarea integrală a costurilor centrelor de imigranți și ajutoarele oferite acestor țări vor putea îndupleca guvernele.

Nu este însă singurul neajuns al acordului privind migrația. Principiul procesării cererilor de zil și al găzduirii imigranților în afara UE este preluat din politica australiană a migrației, una criticată și acuzată de Comitetul ONU pentru Drepturile Omului că violeaza prevederile Convenției Internaționale a Drepturilor Politice și Civile, la care Australia este parte. Același lucru se poate întâmpla și în cazul UE. Până atunci, există adversari ai acestor centre chiar și în cadrul UE. Ministrul luxemburgez pentru Afaceri Externe, Imigrație si Azil, Jean Aseelborn, a declarat că ideea acestor centre de triere ”nu ar trebui discutată în Europa civilizată” și că Europa are ”obligația” de oferi protecție imigranților legali.