Anul în care coalițiile de dreapta nu par posibile fără extreme

Peste un an, Franța va avea un nou președinte, Spania va mai avea o lună pana la alegerile, Italia va fi in febra alegerilor parlamentare din toamna, la fel și Polonia. Sunt patru din primele șase economii din Uniunea Europeana. La nivel strategic, Polonia este poziționată mai bine și este luată în calcul pentru un loc permanent într-un posibil Consiliu European de Securitate – o structură despre care s-a vorbit în urmă cu aproape două decenii și care acum revine sub forma unor proiecte propuse de comisarul European pentru Apărare, Andrius Kubilius, dar și de Înaltul Reprezentant Kaja Kallas.

Polonia: Kaczynski pierde teren

În Polonia, Partidul Lege și Justiție (PiS), fondat și condus de Jaroslaw Kaczynski, urmărește să revină la putere. PiS a înregistrat însă o cădere de 10% în sondaje, față de rezultatul de la alegerile din 2023, când a rămas cel mai puternic partid in Seimul polonez, depășit însă de o coaliție pro-europeană eterogenă condusa de premierul liberal Donald Tusk. Acum, PiS este cotat la 22% din voturi.

Coaliția condusă de Donald Tusk are o majoritate sigură în actualul parlament, însă sondajele nu arată bine nici pentru pro-europeni. Două partide din actuala coaliție (Polonia 2050 și Partidul Popular Polonez, ambele de centru-dreapta) au rupt alianța care le-a adus în Seim și acum nu reușesc, individual, să depășească pragul electoral de 5%. Totuși, coaliția lui Tusk ar reuși să obțina 28,5% din voturi la viitoarele alegeri.

Dar Tusk nu are motive de liniște

Premierul Tusk nu are motive să se bucure de declinul în sondaje al partidului lui Jaroslaw Kaczynski. Electoratul pierdut de PiS se îndreaptă către alternative mult mai radicale și eurosceptice – două „confederații”. Confederația Libertate și Independență și Confederația Coroanei Poloneze sunt două partide de extremă-dreapta creditate, împreună, cu 20% din voturi în acest moment. Confederația este considerată un partid parțial extremist, care atrage electoratul tânăr. Însă Confederația Coroanei Poloneze este un partid extremist și anti-semit, eurosceptic. Liderul sau, europarlamentarul Grzegorz Braun este cunoscut pentru stingerea lumânărilor unei menore cu un extinctor, în Seim, în urmă cu aproape trei ani. A fost protagonistul mai multor distrugeri de proprietate – brazi de Crăciun, microfoane și expoziții de fotografii.

Kaczynski încearcă să oprească fuga alegătorilor spre radicali

Ascensiunea celor doua partide extremiste este motiv de îngrijorare pentru Jaroslaw Kaczynski. La fel și faptul că fostul premier Mateusz Morawiecki, de orientare mai liberală, și-a creat propriul grup în partid și amenință cu sciziunea. În încercarea de a opri hemoragia de voturi a partidului, liderul PiS l-a propus ca viitor premier al Poloniei pe Przemislaw Czarnek, fost ministru al Educației, un politician mai radical decât media partidului său. Este cunoscut pentru remarci misogine. A declarat că scăderea natalității în Polonia se datorează faptului că ”femeilor li se spune că nu trebuie să facă lucrul pentru care Dumnezeu le-a creat” și sunt în schimb încurajate să muncească și să câștige bani. Czarnek este nemulțumit și de creșterea vârstei la care femeile poloneze au primul copil.

Perspectivele electorale se complică și pentru Fratelli d’Italia, partidul premierului Giorgia Meloni. A reușit să treacă cu bine testul ultimelor alegeri locale, din iunie, revenindu-și după pierderea referendumului constituțional din luna martie (cu impact asupra justiției) pe care a pariat Meloni. Dreapta a rămas dominantă la nivel național, cu un reviriment al stângii în marile orașe și câteva regiuni importante.

Meloni rezistă la guvernare, dar pierde monopolul dreptei radicale

Însă, la fel ca în Polonia, nu ascensiunea stângii este cea mai preocupantă pentru Meloni, ci amenințarea dinspre extrema dreapta. În timpul campaniei pentru alegerile din 2023, Fratelli d’Italia era considerat un partid de extremă-dreapta, iar Meloni era văzută ca un politician cu tendințe și trecut neo-fascist. Guvernarea a dovedit cu totul altceva – Meloni a urmat linia economică a guvernului tehnocrat Mario Draghi (fost președinte al Băncii Centrale Europene), a susținut puternic Ucraina și a câștigat încredere la Bruxelles, unde i s-a permis, în schimb, să continue retorica anti-imigrație. Toate acestea au dus însă la îndepărtarea unei părți a electoratului extremist.

Acesta începe să fie sedus de generalul în retragere Roberto Vannacci, ales europarlamentar pe lista Lega, la un an după ce a publicat un volum cu tentă extremistă și antisemită și a fost suspendat din funcțiile de conducere în Armată. În trei ani, Vannacci, căsătorit cu o româncă, a devenit o stea în ascensiune a extremei-dreapta și a înființat partidul Viitorul Național, care depășește mult pragul electoral de 3%.

Roberto Vannacci, noul magnet al extremei drepte italiene

”Angajamentul meu dintotdeauna este să schimb Italia. Să o fac să devină din nou o țară suverană, sigură, liberă, dezvoltată, prosperă și care își păstrează identitatea. Îmi iubesc patria și vreau să continui să lupt pentru ea, rămânând departe de intrigi și de jocuri murdare. Îmi continui drumul singur, alături de toți cei care urmăresc visul de a le lăsa copiilor lor o țară mai bună decât cea pe care ei înșiși au primit-o de la părinții lor”, a spus Vannacci, la începutul acestui an, atunci când și-a lansat partidul.

Presa de stânga din Italia amintește de opiniile lui Vannacci despre Mussolini, pe care îl considera ”un barbat de stat”, despre homosexuali, despre care afirma că ”nu sunt normali”, despre feministe, numite ”vrăjitoarele timpurilor moderne”, precum și despre voleibalista italiană de origine nigeriană Paola Egonu, ale cărei ”trăsături somatice nu reprezintă italianul”. Liderul Lega, vicepremierul Matteo Salvini l-a primit pe Vannacci în partid, iar acum acesta a rupt din electoratul Lega si al Fratelli d’Italia.

Ce ar putea face generalul Vannacci în Italia?

”El va adopta poziții extreme în materie de securitate și de combatere a imigrației, bazându-se în mare măsură pe conceptul de «remigrație». Va contesta radical sprijinul acordat Ucrainei, apărând într-un mod mai mult sau mai puțin subtil argumentele Rusiei, și va critica într-un mod vehement UE”, considera site-ul de știri Il Post .” ”În acest lac în care totul părea nemișcat și cristalizat, așa cum este politica italiană, a fost aruncată prima piatră, scrie cotidianul roman. Este primul șoc electric în perspectiva anului 2027”, scria Il Messagero, la lansarea partidului lui Vannacci.

Marine Le Pen revine în cursa pentru Elysee

În Franța, a doua economie si singurul stat nuclear din UE, justiția a decis că Marine Le Pen, lidera Rassemblement National, poate candida la alegerile prezidențiale, cu brățară electronică. Le Pen a anunțat imediat că va candida. Este avantajată nu atât de disputele judiciare, cât de fragmentarea partidelor tradiționale. Partidele de centru și centru-dreapta nu au reușit să formeze o coaliție stabilă de guvernare din 2024, iar acum par incapabile să propună un candidat comun.

Asta favorizează chiar scenariul unei confruntări a extremelor în turul decisive pentru Elysee, în mai 2027. A conduce Franța înseamnă a conduce o mare putere europeana și presupune o influență mare asupra politicilor UE. Or, Rassemblement National are o linie ambiguă în materie de politică externă – a folosit războiul din Ucraina pentru a scinda stânga franceză, a folosit conflictul Israel-Hamas pentru a ataca dreapta și a folosit atitudinea față de Rusia pentru a marca faptul că este un partid anti-sistem.

Polemica în Europa: între apărarea statului de drept și suveranitatea alegătorilor

In Europa, candidatura la președinție anunțată de Marine Le Pen este subiect de dezbatere. În Spania, cotidianul socialist El Pais scrie că „perspectiva ca o personalitate condamnată de justiție să ajungă în fruntea statului discreditează întregul proces electoral, precum și funcția prezidențială, ocupată pentru prima dată în cadrul celei de-a V-a Republici de generalul de Gaulle, slăbind totodată instituțiile unei țări care este în același timp o putere nucleară și membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU”.

În Elveția, Neue Zurcher Zeitung vede lucrurile diferit. Curtea de apel a considerat că judecătorii de primă instanță au aplicat prea rigid pedeapsa de ineligibilitate pentru Marine Le Pen, ignorând libertatea alegătorilor de a decide. Autorul susține că legea adoptată în 2016 pentru combaterea corupției oferă judecătorilor o putere importantă asupra carierei politice a aleșilor, ceea ce poate crea o tensiune între justiție și suveranitatea populară. ”Legea părea corectă și a fost aplicată în mai multe cazuri. Totuși, ea implică și o pierdere a suveranității poporului, după cum arată acest caz”, scrie publicația elvețiană.

Ca și în cazul lui Donald Trump în SUA, disputele jurdiciare din jurul lui Marine Le Pen au consolidat Rassemblement National. Partidul beneficiază de cuplul Le Pen-Bardella, acesta din urmă atrăgând un electorat mai liberal economic. În cazul unei victorii la alegerile prezidențiale, Le Pen a promis că îl va numi premier pe Bardella. Ascensiunea formațiunilor radicale de stânga (Franța Nesupusă a lui Jean-Luc Melenchon) și dreapta (Reconquete, a lui Eric Zemmour) face ca RN să pară mai moderat.

Dreapta radicală se extinde, dar rămâne fragmentată de interese naționale

Situația politică din Franța, Italia și Polonia complică tabloul politic la Bruxelles. Rassemblement National face parte din grupul politic Patrioți pentru Europa (alături de Fidesz, din Ungaria, și Vox, din Spania, care ar putea forma o coaliție cu Partidul Popular pentru a guverna după alegerile din 2027). Fratelli dItalia, al Giorgiei Meloni, este în aceeași tabără cu PiS, din Polonia, cu AUR, din România, sau cu Noua Alianță Flamandă, a premierului belgian Bart de Wever. Rivalele lor din extrema dreaptă (Confederația, în Polonia, și Viitorul National, în Italia) fac parte din grupul Europa Națiunilor Suverane, dominat de AfD, din Germania. Toate aceste partide au discurs similar despre imigrație, suveranitate, critica elitelor și a liberalismului. Însă interesele naționale diferă mult și asta face dificila crearea unei alternative reale în politica UE.

Ivan Krastev: 2027 ar putea fi anul marilor tensiuni politice europene

”Este posibil ca dreapta să câștige alegerile, dar formarea unui guvern de către conservatori poate fi posibilă doar împreună cu extremiștii de dreapta”. În acest caz ar apărea partide de extremă dreapta care ar fi mult mai radicale decât ”ceea ce am înțeles până acum prin extremism de dreapta”. ”Aici este vorba despre niște adevărați tovarăși în cămașă brună”, spune politologul bulgar Ivan Krastev, într-un interviu pentru Stern, preluat de Die Welt.

Dacă ”astfel de oameni” ar ajunge la putere, în timp ce ”se iau decizii privind cheltuielile pentru apărare sau bugetul Comisiei Europene, vom ajunge în dificultăți uriașe”. Krastev a făcut referire și la situația din Germania. Reînarmarea Germaniei stârnește temeri în țările vecine, deoarece, în același timp, partidul AfD devine tot mai puternic. ”În 2027, în politica europeană nervii vor fi întinși la maximum”, a avertizat Krastev. Nu poți fi sigur nici măcar ”că guvernul german de anul viitor va mai fi cel de acum”.