Adio, Giuliano Gemma!

Giuliano Gemma, actorul italian, celebru pentru rolul “Ringo” din mai multe westernuri producţie italiană, ne-a părăsit la vârsta de 75 de ani, în urma unui accident rutier aproape de Cerveteri, lângă Roma.

Născut pe 2 septembrie 1938 în capitala Italiei, Giuliano Gemma şi-a început cariera în cinematografie la vârsta de 18 ani pe post de cascador.

După câteva roluri modeste şi dubluri, el a devenit protagonist în numeroase filme din genurile cele mai diverse.

În total a apărut în peste 100 de filme pe marele şi pe micul ecran, de la comedii până la filme de aventuri şi istorice.

În primii ani, Giuliano Gemma a jucat alături de monştri sacri ai cinematografiei, cum ar fi Charlton Heston în “Ben-Hur” (1959) sau Claudia Cardinale, Burt Lancaster şi Alain Delon în “Ghepardul” regizat de Luchino Visconti în 1963.

Într-o imagine recentă

În 1965, sub numele Montgomery Wood, joacă în “Una pistola per Ringo” care îl va consacra ca star al westernului spaghetti şi îl va face cunoscut în străinătate. Va turna în total peste 10 filme din această serie, fiecare nou lungmetraj bucurându-se de o primire deosebită în rândul publicului.

De-a lungul carierei, Giuliano Gemma a împărţit afişul cu mari actori, printre care Kirk Douglas, Rita Hayworth, Henry Fonda, Florinda Bolkan, Liv Ullman şi Catherine Deneuve.

Actorul a jucat sub bagheta lui Luchino Visconti în “Ghepardul”, a lui Valerio Zurlini în celebrul “Deşertul tătarilor”, a lui Dario Argento în „Tenebre” şi a lui Mario Monicelli în „Să sperăm că va fi fată”.

A avut o lungă carieră cinematografică, începută în anii ’50. A jucat şi în televiziune, printre ultimele apariţii pe micul ecran numărându-se “Capri 3”, “Butta la luna” şi “Il Capitano”.

Unul dintre actorii iubiţi de marele public pentru westernurile sale

A debutat cu apariţii în peliculele lui Dino Risi şi Mauro Bolognini, în “Ben-Hur”, “Cazacii” de Victor Tourjansky, afirmându-se cu adevărat în “Messalina” de Cottafavi, alături de englezoaica Belinda Lee.

Filmul fantezist “Titanii” al mentorului său, eclecticul Duccio Tessari, i-a adus recunoaşterea profesională. În acelaşi timp, a apărut în “Ghepardul”, într-un rol mic, alături de Alain Delon, Claudia Cardinale, dar şi în comedia “Ziua cea mai scurtă”, alături de Toto, Gino Cervi şi Annie Girardot.

Foarte tânăr în Sosesc titanii

După “Şeherazada”, cu Anna Karina, s-a specializat o vreme în filme istorice de acţiune: “Hercule şi Titanii”, “Cei doi gladiatori”, “Hercule împotriva fiului Soarelui”, “Revolta Pretorienilor” (în care îl întrupează pe Nerva). În Franţa s-a făcut remarcat în rolul Nicolas, tânărul îndrăgostit de Michèle Mercier, în seria “Angelica, Marchiza îngerilor”, în regia lui Bernard Borderie.

Succesul va veni în special în 1965, când a filmat, în regia lui Duccio Tessari, într-un film-cult în genul western spaghetti, “Un pistol pentru Ringo”. Va continua cu “Întoarcerea lui Ringo”.

Giuliano Gemma în Tex Willer e il signore degli abissi

Acest actor, simpatic şi carismatic, a participat, sub numele Montgomery Wood, la numeroase producţii de gen, mai bune sau mai proaste, dar întotdeauna pline de umor. A jucat în “Dolarul găurit”, în regia lui Giorgio Ferroni, “Arizona Colt” de Michele Lupo, “Trei cavaleri pentru Fort Yuma”, cu Sophie Daumier şi Jacques Sernas, “Ziua urii”, în regia lui Tonino Valerii, cu Lee Van Cleef…

Giuliano Gemma şi Daniela Baba Richerme

Să amintim, între alte pelicule ale sale din aceeaşi epocă, filmul poliţist “Bastardul” cu Rita Hayworth şi Klaus Kinski, comedia “Kiss kiss… bang bang” de Tessari, “Erik Vikingul” şi o nouă versiune a lui “Robin Hood”.

După dispariţia westernului italian, Giuliano Gemma a abordat genuri diverse, cum ar fi filmul de acţiune şi de aventuri sau comedia, mai ales într-o serie de filme în duet cu Bud Spencer (“Chiar şi îngerii mănâncă fasole”).

Giuliano Gemma şi Ursula Andress

Cel mai important rol l-a obţinut în “Deşertul tătarilor” de Valerio Zurlini, adaptat după romanul lui Dino Buzzati.

Scurta întoarcere la western, în “Tex Willer e il signore degli abissi”, a fost un eşec. A apărut apoi în “Delitto d’amore” de Luigi Comencini, cu Stefania Sandrelli, “Il Prefetto Di Ferro” şi “Corleone” de Pasquale Squitieri, cu Claudia Cardinale, “Tenebre” de Dario Argento, “Afghanistan pourquoi ?” al marocanului Abdellah Mesbahi, “Le Cercle des passions” de Claude d’Anna, “Speriamo che sia femmina” de Mario Monicelli şi “Juana la Loca” al spaniolului Vicente Aranda…

Ultima peliculă în care a filmat a fost “Din dragoste pentru Roma”, de Woody Allen.

Giuliano Gemma a practicat şi sculptura, pe care a numit-o adevărata pasiune a vieţii sale.

Giuliano Gemma, o viaţă de playboy

Giuliano Gemma şi Francisco Rabal în Corleone

Au rămas de la Giuliano Gemma un număr impresionanat de filme şi faima de playboy galant.

Icoana westernului italian a avut două mari iubiri: prima soţie, Natalia, şi cea de a doua, Daniela “Baba” Richerme, jurnalistă la RAI, cu care s-a căsătorit în 1959. Dar căsătoria cu prima soţie n-a fost un obstacol pentru escapadele sale. Iar munca de actor a uşurat apariţia atâtor tentaţii cărora era greu să le reziste.

Pasiunea vieţii lui, sculptura

“Era greu să rezişti tentaţiilor, dar este adevărat că apoi am rezistat multor altora. Prima mea soţie, Natalia, mă lăsa liber. N-am numărat femeile din viaţa mea, calitatea poveştii fiind mai importantă decât numărul. Cele de pe platou sunt incidente de parcurs. Iubirile mele s-au născut pentru a crea o complicitate şi au sfârşit odată cu terminarea filmului. Paranteze plăcute”, mărturisea el în 2008 într-un interviu în “La Stampa”.

Funeraliile lui Giuliano Gemma

Şi nu este vorba despre femei oarecare, ci de sex simboluri excelente în panorama cinematografiei italiene şi internaţionale.

“Cea mai frumaosă dintre toate, îşi amintea, a fost Ursula Andress. Avea proporţii perfecte. O femeie neobosită, cu o personalitate puternică, foarte avară. Singura care a ieşit neafectată dintr-o poveste cu Jean Paul Belmondo. Dar preferinţele mele merg către femeia mediteraneană, în genul Claudiei Cardinale. Catherine Deneuve era o frumuseţe rece. Mult mai tentantă era Florinda Bolkan, dar era lesbiană. Era spirituală şi îmi spunea adesea: «nu-mi place genul, dar dacă într-o zi mi-aş schimba părerea ai fi primul»”.

Franco Nero la funerariile lui Giuliano Gemma

Stefania Sandrelli, totuşi, l-a făcut să-şi piardă minţile: “Filmam «Speriamo che sia femmina». Stefania a fost femeia cu care m-am înţeles cel mai bine, o adevărată doamnă care trăia tot ce făcea cu intensitate. Am admirat-o pe Claudia Cardinale, fără aere de divă, o profesionistă”.

Apoi, odată cu apariţia Danielei “Baba” Richerme, Gemma a reuşit să găsească stabilitatea sentimentală îndelung căutată. Unica femeie care l-a cucerit pe Giuliano cu adevărat, făcându-l să aleagă o viaţă conjugală fidelă şi fericită. Până la tragicul accident.

Roma şi-a luat rămas bun de la Giuliano Gemma

Bud Spencer la înmormântarea lui Giuliano Gemma

Mii de oameni s-au strâns la biserica Santa Maria dei Miracoli pentru a participa la funeraliile actorului dispărut, de la Walter Veltroni la Francesco Rutelli, cei doi foşti Primari ai Romei, de la Bud Spencer la Fabrizio Frizzi, de la Nino Davoli la Franco Nero.

Sicriul a fost scos din biserică de patru pompieri, pe acordurile muzicii filmului “Una pistola per Ringo”.

În continuare, un lung şi călduros ropot de aplauze din partea tuturor celor prezenţi, dintre care unii au urmărit slujba funerară în afara bisericii, cu ajutorul a două difuzoare, pentru că nu mai era loc înăuntru. Fostul Primar Francesco Rutelli mărturisea: “Succesul poate duce adesea la aroganţă, dar Giuliano a demonstrat o mare forţă sufletească. A fost o icoană a cinema-ului italian, lucrând cu regizori de calibrul unor Visconti, Comencini şi Monicelli. S-a distins prin modestia sa şi întotdeauna îi plăcea să facă ceva pentru alţii”.

Alături de Alain Delon în Ghepardul

“Avea o mare capacitate de a fi ironic, o discreţie, o eleganţă şi un simţ al măsurii cu adevărat exemplare”, a afirmat Walter Veltroni.

Lumea cinematografiei a plâns în ultimele zile o dublă pierdere: pe lângă dispariţia actorului, a fost amintită sinuciderea recentă a regizorului Carlo Lizzani.

Adio, Giuliano Gemma!

“Sunt foarte tulburat de pierderea lui Giuliano Gemma şi vorbesc mai ales ca o persoană aparţinând unei generaţii care, în ţara noastră, a crescut cu filmele lui. Acum – a spus primarul Ignazio Marino – văzând proiectate selecţiuni din filmele sale îmi amintesc de viaţa mea, de anii mai mult sau mai puţin dificili ai ţării noastre. N-am avut norocul să-l cunosc personal, ci, ca atâţia dintre noi, prin intermediul operelor sale. Mi-a dat întotdeauna impresia unei persoane deschise, transparente, bune. Desigur este o mare pierdere pentru arta ţării noastre”.

Întreaga zi au fost proiectate imagini filmate şi amintiri ale lui Giuliano Gemma în jurul unora dintre cele mai mari succese ale sale, ca “Ghepardul”, “Deşertul tătarilor”, “Una pistola per Ringo”, “Sosesc titanii”.