Adjudecat!

Maestrul Jean-Henri Riesener şi splendidele sale piese rare

Mobilele sale decorate cu esenţe preţioase şi bronzuri aurii, iubite de Maria Antoaneta şi Ludovic al XVI-lea, sunt şi astăzi preţuite de marii colecţionari internaţionali.

“Autenticitate, frumuseţe, piese rare şi originale sunt cuvintele-cheie pentru a face faţă crizei pieţei de artă veche”, spune Laurent Kraemer, anticar francez specializat în obiecte de artă şi mobilier din secolele XVII şi XVIII. “Nu ar fi just să vorbim de o schimbare radicală în gustul iubitorilor de anticariat. Secolul al XVIII-lea francez, secolul de aur al ebenisticii, continuă să fie deosebit de apreciat, mai ales creaţiile marilor maeştri de la Curţile lui Ludovic al XIV, Ludovic al XV-lea, Ludovic al XVI-lea, precum Bernard Van Riesenburg, Roger Van der Cruse, La Croix, Martin Carlin, Adam Weisweiler şi Jean-Henri Riesener”.

Cabinetul Mariei Antoaneta de la Versailles cu mobila lui Riesener

Riesener a fost protagonistul unei importante expoziţii prezentate de Casa Kraemer cu ocazia Bienalei Anticarilor de la Paris. Multe dintre piesele sale de mobilier se găsesc în colecţiile Rothschild, J.P. Morgan, Henri Clay Frick, Edmond Safra, Tony Ryan di Ryanair. Dar e foarte dificil de a fi expuse într-o galerie de artă. Pentru această expoziţie s-a lucrat cinci ani, având în spate o carieră de 30 de ani, la care se adaugă ajutorul oferit de conservatorul Daniel Alcouffe de la Luvru.

Ebenistul reginei

Biroul Mariei Antoaneta datat 1780

Născut în 1734, la Gladbeck, în apropiere de Essen, în Westfalia, Jean-Henri Riesener s-a transferat la Paris la vârsta de 21 de ani, avându-l ca maestru pe Jean-François Oeben, ebenistul regelui. De la el a învăţat ştiinţa esenţelor rare folosite în intarsii, arta marmurei colorate şi multe alte ingenioase soluţii mecanice. În 1768, a fost numit “Maître” ebenist, iar în anul următor a realizat pentru Ludovic al XV-lea un birou cu cilindru, expus astăzi la Versailles. Din acel moment, el a devenit furnizorul Coroanei şi în 1774 a obţinut titlul de ebenist al Regelui. Până în 1789, creaţiile sale onorau principalele reşedinţe regale, de la Versailles la Fontainebleau, de la Trianon la Marly şi primea comenzi de la înalte familii nobiliare din Franţa. Încetul cu încetul, Ludovic al XVI-lea şi mai ales Maria Antoaneta încep să-l preţuiască. Pentru suverană el a creat mobile decorate în marchetărie cu esenţe preţioase. În compoziţiile sale figurau vase cu floarea-soarelui şi ale minunate flori, dar şi basoreliefuri cu decoruri în bronz aurit, astfel încât operele lui Riesener au o marcă stilistică unică şi sunt imediat recunoscute. Din păcate, în timpul Revoluţiei Franceze el este înlocuit de Guillaume Benneman, rămând doar ebenistul personal al Reginei.

Console realizate pentru Contesa d’Artois de către Riesener

Gustul se schimbase şi mobilele sale în stil rococo nu mai plăceau foarte mult. După ce şi-a închis atelierul, Riesener a murit la Paris în 1806.

Comodă semnată Riesener

Mobilele lui Jean-Henri Riesener sunt foarte rare şi au preţuri ridicate. E foarte greu să găseşti asemenea piese pe piaţa de artă, deoarece creaţiile sale sunt expuse în principalele muzee ale lumii, de la Versailles la Luvru, dar şi în “Walace Collection” din Londra, la “Metropolitan Museum”, la “Frick Collection” din New York şi “Getty Museum” din Malibu. Când ajung să fie prezentate în licitaţii internaţionale, cifrele sunt astronomice. O masă Ludovic al XVI-lea, intarsiată cu esenţe preţioase şi bronzuri aurite, de la 1780, a fost adjudecată la Casa “Sotheby’s” din Londra, de către financiarul grec Dimitri Mavrommatis, cu peste 2 milioane de euro. Un secretaire din timpul lui Ludovic al XVI-lea, realizat pentru Ducesa de Polignac, a fost vândut la “Christie’s” din Paris, în 19 decembrie 2007, pentru suma de 210.000 de euro. O comodă Ludovic al XVI-lea a fost achiziţionată la Casa “Sotheby’s” din Londra pentru 98.000 de euro.

Jean Henri Riesener, Buchet de flori intarsiate

Biroul Mariei Antoaneta, realizat de Riesener în 1780, a fost apoi achiziţionat şi a făcut parte din colecţia Rothschild, de la care în 1997 a trecut la anticarul francez Kraemer, care l-a cedat apoi statului pentru Patrimoniul Naţional. Astăzi, el este expus la Versailles.

Comodă cu intarsii din epoca de tranziţie de la Ludovic al XV-lea la Ludovic al XVI-lea

O colecţie regală a fost achiziţionată de Casa Kraemer, care, după expoziţia de la Grand Palais, a etalat-o în galeria sa pariziană. Astfel, pot fi admirate consolele ce au aparţinut Contesei d’Artois, realizate în 1788 pentru pavilionul Castelului din Saint Cloud. Rafinatele console în stil englezesc, din mahon, cu bronzuri aurii şi marmură albă sunt un perfect exemplu al stilului elegant al ebenistului. O altă comodă, intarsiată şi ornată cu bronzuri aurite, cu un panou central decorat cu un vas de flori policrome, semnată în 1770, aparţine epocii de tranziţie între Ludovic al XV-lea şi al XVI-lea. Selecţia mai cuprinde un secretaire din epoca lui Ludovic al XVI-lea, provenind de la “Holland House” din Londra, un dulap Ludovic al XVI-lea din mahon, câteva mese rectangulare tot din mahon, una ce a aparţinut domnului De Fontanieu, intendent al Coroanei la Versailles. În mijlocul galeriei tronează preţiosul birou al Mariei Antoaneta, cu decoruri şi basoreliefuri în bronz aurit, realizat în 1783 pentru salonul Casei Reginei, dependinţă a Micului Trianon.

Licitaţii prestigioase

Detaliu dintr-un birou de Riesener, cu intarsii

Piaţa de artă se pare că nu cunoaşte criza. “Artcurial” a înregistrat în 2011 o creştere de 27%, iar în 2012, până la jumătatea lunii iulie, cu 25%. Şi asta, pentru că investiţia în artă este ca un refugiu, iar Casele de licitaţie cu blazon reprezintă o garanţie majoră a provenienţei şi autenticităţii obiectelor propuse.

Birou cu marcheterie Boulle

În 17 decembrie, la “Hôtel Bristol” din rue de Faubourg Saint-Honoré, din Paris, va avea loc o remarcabilă licitaţie de artă. Dintre numeroasele piese propuse amintim un fabulos birou cu marchetărie Boulle, din epoca lui Ludovic al XIV-lea, de la începutul secolului al XVIII, datat 1715, realizat din lemn de brad cu baga roşie, piele, bronz aurit, provenind din colecţia baronului Van Zuylen. La fel de încântătoare, şi o pendulă în formă de elefant odihnindu-se pe un soclu-cutie muzicală, din bronz patinat şi aurit, atribuit lui Jean-Joseph de Saint Germain, provenind din colecţia Baroanei belgiene Lemonnier. Atrage atenţia şi o pereche de sfeşnice, după un model de Corneille Van Cleve, datată 1646, epoca lui Ludovic al XIV-lea, din bronz aurit.

Pendulă cu elefant, atribuită lui Jean-Joseph de Saint Germain

Impunătoare două statui, “La Foi” şi “La Renomee”, provenind din capela funerară a familiei princiare Thurn und Taxis, din biserica “Notre-Dame du Sablone”, din Bruxelles, Ele sunt datate 1651 şi sunt realizate din marmură albă de Carrara de Jerome Duquesnoy. Se remarcă şi o sculptură din Franţa secolului al XVI-lea, din fildeş, intitulată “Fecioara cu pruncul”, precum şi un “Icar”, statuie din marmură albă, din 1759, atribuită lui John Deare. Sunt expuse şi numeroase antichităţi, piese de artă medievală şi renascentistă, dar şi obiecte de artă ruseşti din timpul Imperiului.

Art Deco la New York

Cabinet de radio, Jean Dunand

În biroul său de la etajul 67 din Rockefeller Plaza din New York, Steven Greenberg a adăpostit o parte din valoroasa sa colecţie de artă şi obiecte Art Deco. Acest om de afaceri a iubit tot ceea ce putea fi mai rafinat şi preţios. El posedă un birou modernist realizat de Ruhlmann, într-o versiune unică, estimat între 2 şi 3 milioane de dolari. De asemenea, numeroase piese de mobilier, din abanos de Macassar, datate 1926, evaluate între 500.000 şi 700.000 de dolari, o masă elaborat lucrată, numeroase veioze, un paravan din patru voleuri din lemn lăcuit, estimat între 400.000 şi 600.000 de dolari, puse în vânzare la Casa “Christie’s” în 12 şi 13 decembrie. Alte două paravane, de asemenea cu 4 voleuri, sunt atribuite lui Jean Lambert-Rucki. O piesă rară este cea provenind din pachebotul “Normandie”, creată de Jean Dupasse.

Supieră regală de Meissen

Birou cu cilindru de Jean-Henri Riesener, ce se află în prezent la Rijksmuseum din Amsterdam

Porţelanul de Meissen, în secolul al XVIII-lea, era atât de preţios încât era definit ca “aurul alb”. Porţelanul ajunsese în Europa din China, cu Marco Polo. Formula sa rămăsese misterioasă până când în sfârşit Meissen a pus la punct o “reţetă” de înaltă calitate care se compara cu cea venită din Orient.

Arta lui Jean Dunand, într-un paravan

Colecţia de opere în porţelan de Meissen, aparţinând lui Said şi Roswitha Marouf, va fi pusă în 5 decembrie la licitaţie la casa “Bonhams” din Londra, reunind piese de excepţie, mare parte dintre ele etalate în expoziţia din “Palatul japonez” din Dresda, care a celebrat 500 de ani de porţelan de Meissen. Între ele, o supieră şi platoul ei, cu blazonul regal al Poloniei, Saxa şi Hambsburg, ce a aparţinut prinţesei Marie-Josepha de Austria, care s-a căsătorit cu August al III-lea, fiul Electorului de Saxa, August al II-lea şi viitor rege al Poloniei. Ea a fost prima suverană care a comandat opere direct de la manufacturile din Meissen. Dar, din păcate, porţelanurile care i-au aparţinut sunt foarte rare. Se cunosc trei supiere realizate în aceeaşi epocă, una dintre ele trecând printr-o licitaţie în 2004, alta e conservată la Dresda, iar a treia a fost adjudecată în 1970 de la Casa “Christie’s” de un colecţionar privat. Să adăugăm un clopot marcat cu acelaşi blazon, ce figurează în colecţiile “Rijksmuseum” din Amsterdam. Forma rară a acestei supiere constă în combinaţia dintre auriu şi decorul reprezentând un peisaj. Meissen nu a lăsat arhive, dar se găsesc referinţe despre Johann Joachim Kaendler (1705-1775), numit de August al II-lea directorul artistic al manufacturii. Este vorba despre anul 1745, vârsta de aur a porţelanului de Meissen. Această supieră are un rol mai ales decorativ şi trebuia să troneze în budoarul reginei, pe masa de toaletă. Este o piesă minunat decorată, asemănătoare cu cea deţinută de Madame de Pompadour. Ea este estimată între 60.000 şi 80.000 de lire sterline.

Colecţia Wolf, de la Ciclade la Picasso

Porţelan de Meissen de provenienţă regală

Sub ameninţarea nazistă, Ernesto Wolf (1918-2003), un om de afaceri erudit, cu un gust desăvârşit, dintr-o familie evreiască din Germania, negustor de bumbac, a plecat în Argentina în 1938, apoi în Brazilia, unde a avut norocul să-şi facă o substanţială avere. Împreună cu soţia sa, Liuba, sculptor, şi-au alcătuit o splendidă colecţie. Sunt cunoscute deja potirele sale bizantine şi medievale, care figurează acum în “Landesmuseum Württenberg”, din Stuttgart. “Artcurial” pune acum în vânzare o altă parte a colecţiei Wolf, cu opere din Evul Mediu, printre care cărţi ilustrate din arta Islamului, Vechiului Orient şi Africii.

Pagină de incunabul din colecţia Liuba şi Ernesto Wolf

Ernesto Wolf posedă incunabule precum “Ars Moriendi” de Nikolaus Goetz, publicat la Köln în 1749, estimat la 500.000 de euro, cărţi precum “Daphnis şi Chloe”, cu ilustraţii de Marc Chagall, publicată în 1961, estimată între 120.000 şi 180.000 de euro, “Metamorfozele” lui Ovidiu, ilustrate de Picasso, între 80.000 şi 120.000 de euro, şi “Jazz” de Henri Matisse.

Familia Wolf era interesată şi de arta modernă, deţinând un “Clovn din profil” de Georges Rouault, estimat între 300.000 şi 400.000 de euro.

Un vas de Kandila, în marmură, cu patru toarte, din arta cicladică, este evaluat la 25.000 şi 35.000 de euro. Un personaj în picioare din mileniul III î. Ch., este evaluat la 45.000 şi 65.000 de euro. Vânzarea a avut loc la “Artcurial” în 4 şi 5 decembrie.